CEDO a respins cererea lui Ion Ţiriac, care susţinea i-a fost încălcat dreptul la viaţă privată şi de familie

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererea lui Ion Ţiriac, care susţinea că i-a fost încălcat dreptul la viaţă privată şi de familie, se arată într-un comunicat emis astăzi de CEDO, informează G4media.ro.

Miliardarul acuza un jurnalist şi publicaţia Financiarul de defăimare pentru un articol scris în anul 2010, referitor la averile mai multor personalităţi române şi datoriile acestora către statul român, printre care se număra şi Ţiriac.

"În hotărârea de cameră de astăzi în cazul Ţiriac (cererea nr. 51107/16), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că nu a existat «nicio încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţia europeană a drepturilor omului».

Curtea a constatat în special că, întrucât articolul a fost un amestec de judecată de valoare şi a susţinut declaraţii bazate pe fapte, nu a avut niciun efect negativ perceptibil asupra vieţii reclamantului şi, întrucât nu a fost scris cu rea-credinţă, constatarea instanţelor interne în favoarea jurnalistului şi publicaţiei fuseseră în conformitate cu Convenţia", se arată într-un comunicat emis marţi de CEDO.

• Context

În 2010, un jurnalist de la ziarul naţional Financiarul a publicat un articol intitulat "Cincisprezece multimilionari şi datoriile lor de un sfert de miliard de lei către stat - Reţeta succesului în afaceri este garantată atunci când afacerile sunt finanţate din fonduri publice sau nu se plătesc taxele ".

Articolul se referea la datoria faţă de stat a celor 15 cei mai bogaţi oameni din România şi includea fotografia lui Ţiriac. Potrivit articolului, doar două persoane enumerate datorau mai mult decât Ion Ţiriac.

"În articol se spunea că averea sa de 900 de milioane de euro "nu a fost suficientă pentru a acoperi găurile rămase în bugetul statului de către partenerul său... societatea MECB SRL, care datorează Statului 5.586.833 lei", arată CEDO.

O altă datorie a firmelor în care este implicat Ioan Ţiriac este de 312.637 lei prin UCSR SA. "Milionarul are datorii suplimentare tot prin societatea PAM SA", şi a sugerat că fiscul "numără datoriile companiilor închise în timp ce milionarii numărau banii din conturile lor personale offshore", se arăta în articolul din 2010. Jurnalistul a adăugat că, dacă nu ar fi fost deja "de ajuns să nu-şi mai plătească datoriile către stat, marea majoritate a oamenilor de afaceri au fost conectaţi direct la contractele de achiziţii publice".

Ţiriac a intentat un proces împotriva jurnalistului şi împotriva holdingului ziarului. El a susţinut că articolul a fost defăimător în privinţa lui şi a companiilor în care era implicat şi a pretins 130.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, deoarece articolul îi încălcase drepturile la imaginea personală, la onoare şi la demnitate. El a susţinut, în plus, că jurnalistul nu a reuşit să ofere cititorului informaţii clare şi exacte. El a subliniat numeroasele presupuse falsuri din articol, respingând multe dintre afirmaţiile de fraudă financiară împotriva sa.

Cauza a fost respinsă de Tribunalul Bucureşti cu referire la jurisprudenţa Curţii privind libertatea de exprimare a jurnalistului. Instanţa a afirmat că jurnalistul a acţionat cu bună-credinţă şi că articolul a fost o combinaţie de declaraţii bazate pe fapte şi judecăţi de valoare. Reclamantul a făcut recurs. În 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul, reţinând că articolul, care avea legătură cu clasamentul anual al românilor înstăriţi publicat de Financiarul, viza o chestiune de interes public, adică datoriile pe care bogaţii le-ar putea avea faţă de stat.

CAB a făcut referire la jurisprudenţa Curţii privind echilibrul care trebuie realizat între dreptul la viaţă privată al unei persoane şi dreptul la libertatea de exprimare al unui jurnalist. Reclamantul a depus un recurs, care a fost respins, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinând că instanţa inferioară a interpretat şi aplicat corect normele naţionale şi internaţionale relevante.

• Motivarea CEDO

"Întrucât articolul se referea la activităţile şi practicile de afaceri ale unora dintre cei mai bogaţi români şi efectul acestora asupra sistemului de colectare a impozitelor publice, Curtea este convinsă că acesta era de interes public. CEDO a fost de acord cu instanţele naţionale că articolul nu s-a referit la viaţa privată a reclamantului, ci mai degrabă la activităţile sale profesionale şi nu se referea exclusiv la el.

Instanţele nu i-au examinat "conduita anterioară" şi, prin urmare, aceasta a făcut parte din evaluarea Curţii. Curtea a luat notă de constatările instanţelor naţionale conform cărora articolul nu a fost ofensator şi că conţinutul a fost o combinaţie de judecăţi de valoare şi declaraţii de fapt care, având în vedere conţinutul şi mesajul general al articolului, au fost susţinute în fapt.

Curtea a hotărât că nu a existat rea-credinţă din partea reporterului sau vreo repercusiune perceptibilă asupra vieţii reclamantului. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a considerat că instanţele naţionale au echilibrat drepturile concurente în joc în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii. Nu a existat nicio încălcare a articolului 8 din Convenţie", a explicat CEDO.