Cine a înnorat serenitatea albastră a cerului politic moscovit? În cazul de faţă, nişte englezi, mai precis guvernul doamnei May. Unii care, deşi aveau o groază de treburi insolubile pe cap, de la brexit, la "apocalipsa" post-brexit, s-au apucat, în virtutea tradiţiei lor shakespeariene, să facă "mult zgomot pentru nimic". Pe seama unui omor! Mă rog, nu chiar unul ca oricare altul, întrucît victima ţintă era un fost agent al serviciilor ruseşti care îşi schimbase "haina", pentru a fi mai în ton cu nuanţele preferate ale serviciilor de pe Tamisa, iar "arma decesului" a fost din categoria celor interzise de mult de tratatele internaţionale la care şi Rusia este parte, chimică. Sigur, după ce s-au fript cu cazul Litvinenko, acum, oficialii de la Londra s-au apucat să sufle imediat, cu mult zgomot, în iaurtul "Serghei Skripal" fără să ofere prea multe puncte de sprijin factuale pentru ipoteza, altfel cît se poate de plauzibilă a responsabilităţii Moscovei. Din punctul de vedere oferit de Turnul şi Podul Londrei, reacţia este de înţeles. Mai puţin evidentă este explicaţia pentru care, deşi în plin divorţ politic cu Marea Britanie, Bruxelles-ul Uniunii Europene a fost brusc zguduit de acest frison de solidaritate politică. Explicaţia este mai banală decît s-ar putea crede. Ca să evite "singularizarea" la care s-ar fi expus, mai marii Europei şi-au ascuns laşitatea, aproape deloc disimulată, sub umbrela instituţională a UE. Să mai zică cineva că nu e bună la ceva şi instituţia asta! Vezi doamne, acolo s-a hotărît să fim solidari, aşa că îi expulzăm şi noi pe spionii oficiali ai Moscovei deghizaţi în diplomaţi oficiali, acreditaţi cu acte în regulă în marile şi mai puţin marile capitale ale Europei, de la Berlin şi Paris, la Riga şi Talin. Fie vorba între noi, abia după anunţarea mişcării de la Bruxelles s-a hotărît şi Washingtonul să reacţioneze în spirit de solidaritate cu Londra şi să expulzeze aproape tot consulatul rus de la Seattle, plus vreo zece "diplomaţi" acreditaţi pe lîngă instituţiile ONU. Evident, România nu putea să iasă din rînd şi s-a înscris pe lista europeană de solidaritate cu ofranda cerută, expulzarea unui diplomat rus. Aşa, ca să marcăm şi noi momentul, după cum a avut grijă să explice, apăsat, comunicatul Ministerului de Externe.
La Bucureşti, desigur, tărăşenia a căzut cum nu se poate mai prost. Relaţia cu Moscova este pragul de maturitate pe care România nu l-a trecut niciodată de la 1918 şi pînă astăzi. Nu doar pentru că politica noastră nu a fost în stare să formuleze soluţiile care ar fi putut să configureze jumătatea cea mai dificilă a ecuaţiei noastre geo-politice, de la 1864 şi pînă astăzi, cît pentru faptul că Moscova a ţinut, întotdeauna, demonstrativ, să dicteze termenii acestei relaţii, fără să-i pese nici cît negru sub unghie de ceea ce crede, vrea sau propune România. Din acest punct de vedere, relaţia Titulescu-Litvinov şi eşecul semnării tratatului România şi URSS reprezintă cazul şcoală. Aşa stau lucrurile şi în prezent. Un prezent în care, din punctul oficial de vedere al Moscovei, România este trecută pe lista ţărilor "inamice", cele împotriva cărora sunt pregătite măsuri militare nu doar în eventualitatea declanşării unei situaţii de conflict deschis. Instalaţiile militare americane din sistemul antirachetă, amplasate în România, reprezintă motivaţia considerată la Moscova suficientă şi necesară pentru a colora definitiv relaţia cu Bucureştiul în această nuanţă de gri cenuşiu spre negru închis. Evident, vocile gata să bocească soarta noastră şi aşa crudă, în faţa ameninţării cu "o reacţie adecvată" de la Moscova, în scandalul expulzărilor, au pus mîna pe megafoane şi asurzesc urechile oricui vrea sau nu vrea să le asculte. "Asta ne mai trebuia pe cap! Să vezi ce se alege de noi... cînd s-o apuca Putin să ne tragă vreo două scatoalce după ceafă... vai şi amar!!!!" De cealaltă parte, fripturiştii unionismului butaforic, lipsit de orice fundament politic, s-au declarat indignaţi de faptul că România a pierdut ocazia marcării celor 100 de ani de la reintegrarea statală a Basarabiei pentru a da un semnal clar şi un impuls masiv, decisiv chiar, de sincronicitate şi solidaritate militantă cu mişcarea unionistă de dincolo de Prut. Laşii, trădătorii... etc. În aceste condiţii, în care propaganda şi contrapropaganda pe temele clasice ale relaţiilor cu Rusia îşi întretaie, suprapune şi interferă mesajele şi ecourile reacţiilor, nu este de mirare că spaţiul mediatic şi public din România se află pradă unei cacofonii din care nimeni nu mai înţelege nimic sau, după caz, fiecare înţelege ceea ce vrea!
În fapt, lucrurile se clarifică aproape de la sine, dacă observi cele două valenţe ale parametrului principal care defineşte tema: reacţia diplomatică a României în cazul Skripal se adresează mai mult relaţiilor noastre cu Bruxelles-ul, decît celor cu Moscova şi, indiferent de reacţia acesteia, condiţia de bază a relaţiilor bilaterale se va schimba doar după cum o dictează interesele Moscovei, nicidecum după presupusa dinamică "liberă" a interacţiunii politice şi diplomatice cu Bucureştiul.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 28.03.2018, 07:28)
S-a spus in inceputul articolului, practic, in relatia bilaterala cu Moscova exista o prima voce, cea a Moscovei. Ceea ce mi se pare de subliniat este filtrul creat de folosirea armei chimice la Londra. Acesta a aratat o serie de state care au urmat linia de solidraritate UE a expulzarii de diplomati rusi si altele care s-au abtinut. Este de remarcat aici ca Romania s-a raliat solidaritatii UE.
2. Eh, da
(mesaj trimis de Oarecare în data de 28.03.2018, 07:56)
Ce surpriză! O îndulcire a tonului față de "inamicul de serviciu" - mama Russia, adoptarea de către editorialist a unei poziții echilibrate, ba chiar ironice, așa cum șade bine unui analist obiectiv care ține cont doar de informațiile de care dispune, și nu de dorința mai marilor vremii.
De la certitudinea din editorialul trecut referitor la cazul Skripal, cum că Russia e divină, acum, hm, cică e plauzibil, nici măcar probabil / cel mai probabil:)...
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 28.03.2018, 12:10)
Subscriu la 2 .Aferim !
3. HOTII NE FURA AURUL POPORULE
(mesaj trimis de PATRIA în data de 28.03.2018, 21:45)
PSD prin Adrian Nastase a vandut petrolul tarii. PNL prin Calin Popescu Tariceanu a dat gratis gazele din Marea Neagra. Acum PSD+ALDE prin Dragnea si Tariceanu ne vand pe nimic aurul tarii de la Rovina si Certej din Hunedoara. Actul normativ pentru aprobarea inceperii exploatarii este pe masa guvernului. Afacere, aia scot 5 miliarde de dolari rad munti intregi si ne lasa noua cianura. Noi castigam praful de pe de pe toba. CAT MAI REZISTI POPORULE LA ACEST JAF? CAT? CUM DE II MAI VOTEZI PE...
4. Si frazele sunt toxice
(mesaj trimis de Comandamentul Bruxelles în data de 29.03.2018, 19:37)
BURSA, nu-i mai permiteti domnului Codita sa ne otraveasca cu astfel de articole si interpretari puerile ale peisajului european, pentru ca vom fi nevoiti sa-i cerem expulzarea.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 30.03.2018, 00:36)
Ce prostie!Daca ar durea ai tipa!
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.04.2018, 21:19)
As tipa, dar tot n-ai pricepe.
Ce rost ar avea sa-ti fac pe plac?.
5. fără titlu
(mesaj trimis de Corectorul în data de 29.03.2018, 19:41)
În aceste condiţii, în care propaganda şi contrapropaganda pe temele clasice ale relaţiilor cu Rusia îşi întretaie, suprapune şi interferă mesajele şi ecourile reacţiilor,....
corect: ........În aceste condiţii, în care propaganda şi contrapropaganda pe temele clasice ale relaţiilor cu Rusia îşi întretaie, suprapune şi interferează mesajele şi ecourile reacţiilor,