China caută aliaţi şi în Europa de Est pentru războiul valutar contra Statelor Unite

Vizita recentă a premierului chinez Wen Jiabao în Europa s-a încheiat în Polonia printr-o întâlnire la nivel înalt fără precedent pentru Estul Europei. Presa naţională şi internaţională a scris, pe larg, des-pre linia de credit de 10 miliarde de dolari oferită ţărilor din Europa Centrală şi de Est, despre proiectele care vor fi finanţate din aceste fonduri, precum şi des-pre fondul de investiţii pentru lărgirea cooperării economice dintre China şi Estul Europei.

Din păcate, s-a acordat foarte puţină atenţie unei alte propuneri a Chinei, cu implicaţii foarte importante pe termen mediu şi lung.

În discursul său de la Varşovia, premierul Wen Jiabao a declarat că Beijingul este gata să încheie acorduri de swap valutar cu partenerii est-europeni, care să permită încheierea tranzacţiilor comerciale în monedele locale.

Aceste acorduri permit companiilor din ţările respective să obţină finanţări în yuani, iar relaţiile comerciale vor avea mai puţin de suferit în cazul unei noi crize financiare. În acelaşi timp, se reduce semnificativ şi expunerea faţă de riscul valutar, deoarece plata contractelor se poate face în moneda proprie.

Până în ianuarie 2012, China a încheiat acorduri de swap valutar cu 14 ţări, printre care se află Japonia, Turcia, Coreea de Sud, Indonezia, Uzbekistan, Kazahstan, Thailanda şi Argentina.

În ianuarie 2012, Financial Times scria despre acordul de swap valutar încheiat între China şi Emiratele Arabe Unite până în 2015, precizând că este "un indicator important al dezvoltării relaţiilor economice dintre Beijing şi ţările din Golf". Articolul din FT mai arată că acordul reprezintă mai mult o "declaraţie politică" şi nu reprezintă o măsură imediată de stimulare a comerţului bilateral.

Încearcă renumitul cotidian financiar să minimalizeze importanţa acestor acorduri de swap valutar? Se poate, dar ignorarea ofertei Beijingului de către ţările est-europene ar reprezenta o greşeală enormă.

Acelaşi articol din Financial Times mai precizează că Abu Dhabi, unul dintre cele şapte emirate care compun Emiratele Arabe Unite, deţine 7% din rezervele de petrol globale, iar contractele de concesionare a exploatărilor de petrol expiră în 2014. Vor reuşi Royal Dutch Shell, ExxonMobil, BP şi Total să obţină o prelungire a acestora sau vor fi înlocuite de companiile petroliere din Orientul Îndepărtat?

Acordul de swap valutar cu Aus-tralia, semnat în urmă cu o săptămâ-nă, reprezintă un nou succes al Beijingului, a cărui ţintă o reprezintă "internaţionalizarea monedei sale", după cum scrie Financial Times.

China şi-a exprimat de multe ori nemulţumirea faţă de politica monetară a Statelor Unite, care este privită ca un factor destabilizator extraordinar de important, mai ales la nivelul economiilor emergente. Acum Beijingul se pregăteşte intens pentru momentul în care dolarul îşi va pierde rolul său de monedă internaţională de rezervă, iar pregătirea include, după cum o arată acordurile de swap valutar, un important element proactiv.

În cartea sa "Currency Wars: The Making of the Next Global Crisis", James Rickards scrie că "traiectoria dolarului nu este sustenabilă şi, deci, dolarul nu va fi sus-ţinut". Autorul a fost invitat de Pentagon să participe, în 2009, la o simulare a unui conflict fără precedent în istoria armatei americane: un război financiar în care "armele" au fost valutele, acţiunile, obligaţiunile şi alte instrumente financiare, inclusiv derivatele, numite "arme financiare de distrugere în masă" de către Warren Buffet încă din 2002.

Rickards, un veteran al fondurilor de hedging, a făcut parte din echipa Chinei, "luptând" alături de Rusia pentru scufundarea dolarului. Europei nu i-a fost alocată o unitate independentă în aceas-tă simulare, ci a fost inclusă într-o grupă alături de FMI, fondurile de hedging şi Insulele Cayman. A fost oare o "scăpare" a Pentagonului sau era clar de pe atunci că Europa Unită nu era decât un tigru de carton, ale cărui fundaţii financiare şubrede vor ceda în următorii ani?

"Distrugerea încrederii în dolar va fi mult mai eficientă decât vânzarea masivă a activelor financiare denominate în dolari", mai scrie James Rickards, deoarece va conduce la prăbuşirea pieţelor din sfera de influenţă a dolarului, iar îngheţarea conturilor printr-un decret al preşedintelui american nu va avea niciun efect.

Dar cum rămâne cu promovarea şi susţinerea drepturilor omului din China? Vor trece statele din Europa de Est peste acest obstacol moral? În timp ce Uniunea Europeană, în ipocrizia ei nemăsurată, contină să condiţioneze extinderea relaţiilor cu marea putere din Asia de respectarea acestora, Hillary Clinton, Secretar de Stat în administraţia Obama, a declarat, încă din 2009, că "drepturile omului nu pot interfera cu criza economică globală, cu criza globală a schimbărilor climatice şi cu crizele de securitate".

Dar parcă nici Barroso sau Van Rompuy nu au amintit de drepturile omului, când s-au dus să cerşească la Beijing. Demagogia liderilor europeni a rămas, se pare, ultima redută în faţa ofensivei economice a Chinei, mai ales în condiţiile accentuării crizei financiare şi a extinderii crizelor politice la nivel continental.

Nicolae Vasilescu, preşedintele Casei Româno-Chineze, a declarat recent pentru "BURSA" că UE recomandă tacit ţărilor membre să nu acorde prioritate relaţiilor bilaterale cu China (n.a. Pe şest, UE către statele membre: "Lăsaţi-o mai moale cu China!"', BURSA, 27.04.2012).

Dar îşi permit europenii, mai ales cei din Est, acest lux? Să sperăm că, în spatele uşilor închise, recomandările nu sunt însoţite şi de ameninţări mult mai concrete. În interviul acordat ziarului "BURSA", Nicolae Vasilescu a declarat doar că "noi (n.a. autorităţile de la Bucureşti) am ales să ţinem cont foarte mult".

Dar dacă nu este vorba de o alegere, după cum arată evoluţia relaţiilor României cu UE din ultimii ani, ci tocmai aceste ameninţări au determinat autorităţile de la Bucureşti să ţină cont foarte mult de recomandările Uniunii?

Guvernele care vor trece în anii următori prin Piaţa Victoriei vor adopta noi politici iresponsabile în numele luptei anticriză şi vor continua să crească datoria publică, dar nu trebuie să ignore oferta Chinei. Aceasta se poate dovedi ancora salvatoare a economiei noas-tre în noua furtună financiară care se apropie.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.