CINE CÂŞTIGĂ DIN CAMPANIA PENTRU UNIRE Traian Băsescu deschide sezonul la populismul unionist

Duminică, la Chişinău, Partidul Uniunii Naţionale (PUN) l-a ales pe Traian Băsescu preşedinte de onoare. Conform declaraţiei fondatorului noului partid, Anatol Şalaru, PUN este "un partid românesc, unionist". El promovează "integrarea în spaţiul euro-atlantic". Anatol Şalaru este fost ministru al Apărării şi a pledat pentru integrarea Moldovei în NATO. La acelaşi eveniment, deputatul român Constantin Codreanu (PMP) a fost ales prim-vicepreşedinte al partidului. Conform declaraţiilor acestuia din urmă, scopul noii formaţiuni este de construire a unui pol de dreapta, unionist, pentru alegerile parlamentare din 2018. Mâna întinsă peste Prut de către fostul preşedinte Băsescu noului partid poate însemna mult mai puţin decât se aşteaptă moldovenii pro-europeni şi unionişti.

Subiectul unionist în Moldova este unul de nişă, afectat în bună măsură de calitatea vieţii politice din Republică. Într-un sondaj din octombrie 2016, peste o treime din respondenţi ar vota pentru unirea dintre cele două ţări, din variate motive. La acel moment, în preajma alegerilor prezidenţiale, doar 4% ar fi votat, însă, pentru candidaţii unionişti. În acelaşi timp, pentru integrarea europeană ar pleda 51% dintre respondenţi. Cifrele variază, în funcţie de sondaje şi finanţatorii acestora, dar este de menţionat că Republica este împărţită între susţinătorii pro-europeni şi cei pro-ruşi, cu doar un segment din prima categorie declarându-se categoric pentru Unire.

Pentru acest segment din cetăţenii Republicii Moldova, Traian Băsescu este extrem de popular, în special pentru declaraţiile sale pro-europene la adresa vecinilor noştri de peste Prut, dar şi pentru ajutoarele acordate Republicii în timpul mandatelor sale de preşedinte al României. Fostul preşedinte a declarat în repetate rânduri că locul Republicii este lângă România, în Uniunea Europeană, pendulând între declaraţii unioniste clare şi ideea că cele două ţări ar avea un viitor european, comun. Într-o sumă de declaraţii care trădează o strategie clară de imagine, apropierea Centenarului Marii Uniri devine o oportunitate bună pentru accelerarea mesajului.

Este de menţionat faptul că domnul Băsescu a primit cetăţenia Republicii la sfârşitul lui 2016 şi a pierdut-o, la scurt timp după alegerile prezidenţiale, tocmai din cauza acestui tip de declaraţii politice. De altfel, subiectul cetăţeniei sale moldovene a reprezentat un subiect de campanie pentru câştigătorul alegerilor. Igor Dodon, candidatul socialist şi pro-rus care a promis retragerea ei, declara, în ianuarie anul curent, că "Traian Băsescu a îndemnat în repetate rânduri la lichidarea statalităţii Republicii Moldova prin anexare la România."

Cu puţini prieteni peste Prut, fostul preşedinte român capitalizează, în fapt, pe seama unei situaţii politice delicate în Republică. Unicul partid cu procentaj semnificativ rămas în cursa electorală pe partea pro-europeană, Partidul Democrat din Moldova (PDM), este condus de un politician extrem de controversat. Ca atare, Traian Băsescu a făcut declaraţii împotriva lui Vlad Plahotniuc, preşedintele PDM, în cadrul congresului. "I-am cunoscut pe toţi cei importanţi, mai puţin pe Plahotniuc. N-am avut şansa să-l întâlnesc pe acest titan al business-ului. De fapt, Moldova are doi titani: unu-i Dodon, care vrea să dea ţara Federaţiei Ruse, şi altul este Plahotniuc, care vrea să ţină ţara pentru el şi să o trateze ca pe o afacere personală. Vremea a trecut şi dacă cetăţenii Republicii Moldova nu ies din aceste două paradigme, reprezentate de cei doi poli de putere din Republica Moldova, şansele de evoluţii pozitive sunt minime," a declarat fostul preşedinte.

În declaraţia lui Traian Băsescu se întrevede şi strategia sa de imagine. Departe de Parlamentul României şi de politica internă, mai degrabă blocată în jocurile PSD, apropierea alegerilor parlamentare din Moldova reprezintă o oportunitate de creştere pentru PMP. Partidul român al domnului Băsescu a primit o parte din voturi chiar din Republică, de la moldovenii cu cetăţenie dublă. Domnul Băsescu este politicianul care a adus subiectul, oricât de populist, în agenda publică. În 2013, atunci când subiectul prindea tracţiune în urma declaraţiilor şefului statului român, ideea unirii cu Republica Moldova se bucura de o largă majoritatea în ţara noastră. Aşadar, subiectul nu este unul nou.

Nici mişcarea unionistă nu este o noutate, cu o platformă trans-naţională, intitulată Acţiunea 2012, de mult organizând evenimente pe subiectul aferent. Nume precum cel al deputatului Constantin Codreanu, reprezentant al uneia dintre formaţiunile aderate la platformă, au organizat diferite evenimente şi dezbateri pe tema unionistă. În general, însă, acestea au întâlnit puţin succes, de unde şi logica inserării fostului preşedinte român în ecuaţie.

De partea moldovenească, Anatol Şalaru este fost prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal (PL). A fost ministru în mai multe guverne ale coaliţiilor pro-europene de la Chişinău. În urma unor neînţelegeri interne cu actualul leadership al partidului, domnul Şalaru şi-a anunţat demisia, în ianuarie anul curent. A lucrat la înfiinţarea Partidului Unităţii Naţionale (PUN). În Moldova, PL a fost un partid de nişă, poate structura politică cea mai apropiată de valorile unioniste, cu un electorat urban, educat şi pro-european. Ca doctrină, echivalentul PL în România ar putea fi PNL, cu diferenţele de procentaje de rigoare. La ultimele alegeri, candidatul PL a obţinut mai puţin de 2%.

Strict pe segmentul unionist din procentajul pro-european al cetăţenilor Republicii, domnul Băsescu poate fi un binevenit adaos în politica locală, dacă interesele sale s-ar manifesta şi într-o candidatură la alegerile parlamentare din 2018. Acest scenariu presupune că recursul domniei sale cu privire la pierderea cetăţeniei moldovene ar avea succes. Timp este, dar rămâne de văzut în ce măsură domnul Băsescu, întotdeauna strateg în viziunea sa politică, poate transforma o perioadă de adânci sentimente naţionale (chiar naţionaliste) într-un beneficiu politic personal - şi, bineînţeles, dacă acel beneficiu se poate răsfrânge şi asupra formaţiunii politice nou-apărute în Moldova, mai departe de o simplă mână de ajutor.

Este cert faptul că o parte din politica moldovenească se răsfrânge în partea noastră de Prut, prin rădăcinile culturale comune şi intenţiile europene ale unei bune părţi din populaţia Republicii. Ceea ce rămâne de văzut este măsura în care partidele pro-europene mai prind tracţiune, sub câştigurile electorale ale noului preşedinte, Igor Dodon, care a marcat succese evidente, în ultimii ani. Din această perspectivă, radicalizarea mesajelor din comunicarea politică, inclusiv pe tema unirii cu România, ar putea aduce voturi noi. Dar este improbabil că astfel de mesaje vor şi câştiga alegeri, de orice parte a Prutului.