Cine cîştigă?

Aceasta-i întrebarea zilei, după verdictul Curţii Constituţionale! Prin respingerea, ca neconstituţionale, a articolelor din Regulamentele celor două camere ale Parlamentului, privitoare la mecanismul de schimbare din funcţie a Preşedinţilor Senatului şi Camerei, s-a închis definitiv un capitol. În România, s-a creat o situaţie politică nouă.

Din perspectiva PSD-ului, este o victorie importantă. Liderii partidului pot împărtăşi bucuroşi, între ei, vestea cea bună. Ofensiva politică "pe toate fronturile", la care au fost supuşi, pornită imediat după anunţarea rezultatului alegerilor prezidenţiale, şi-a epuizat energia. "Mareea orange", care ameninţa să măture din cale tot ce mai rămăsese dintr-un PSD debusolat şi sfîşiat de bătăliile interne pentru putere, s-a izbit de o stîncă şi, pentru prima oară, a dat înapoi. Ba chiar mai mult, deşi au răspuns atacului furibund al "trupelor orange" printr-o prea puţin glorioasă "retragere în dezordine", deocamdată, liderii PSD-ului au amînat declanşarea alegerilor anticipate şi au marcat un punct în bătălia pentru preşedinţia Senatului şi a Camerei. Pentru un partid în opoziţie, care nu prea şi-a făcut timp să-şi exercite funcţiile sale de "opoziţie", nu e puţin lucru! Totuşi, o privire mai atentă asupra noii situaţii arată că PSD-ul este departe de a-şi putea trece în palmares un "Stalingrad" propriu. Reorganizarea internă a PSD-ului a rămas la stadiul, deloc solid, al compromisului de circumstanţă, la vîrf. Conducerea este în continuare ezitantă şi nu a intrat substanţial în agenda guvernării, pe care se presupune că ar trebui să o recreeze, din propuneri, analize critice şi programe proprii, propuse electoratului şi Parlamentului. Pe de altă parte, pierderile de substanţă şi imagine, ale partidului, vor continua. Dacă ofensiva politică asupra PSD s-ar putea să mai scadă, "cruciada anti-corupţie", celalaltă flamură sub care se derulează o parte din bătălia dintre putere şi opoziţie, ar putea da noi şi spectaculoase victorii puterii. La stadiul la care se găseşte, atît la centru, cît şi în teritoriu, PSD-ul este departe de a avea capacitatea unei masive contra-ofensive. Nu are nici materialul, nici trupele pregătite şi nici liderii care să inspire coeziune şi încredere.

De partea alianţei, Partidul Democrat este cel mai marcat de rezoluţia Curţii Constituţionale. El a fost vîrful de lance şi principalul susţinător al ideii că tot ceea ce trebuie ca să-i ridici pe Năstase şi pe Văcăroiu din scaunele impunătoare ale preşedinţiei parlamentare este să-ţi foloseşti majoritatea pentru a rescrie nişte biete articole din nişte amărîte de regulamente. Avansata gîndire constituţionalistă s-a dovedit un eşec, cheltuind o groază de energie şi oferind adversarilor un timp important pentru mobilizare şi răspuns. Dacă este să dăm crezare sondajelor, pierderea reală de viteză a PD-ului este de fapt inexistentă. Uraganul Băsescu, care-i suflă în pînze, l-a transformat în cîteva luni dintr-un partid electoral de 12-15% într-unul al opţiunilor electorale de 30-35%. Desigur, adunînd mere cu pere ai o idee destul de imprecisă asupra rezultatului final, cu excepţia cazului cînd el se exprimă în "fructe".

Pentru PNL, recenta schimbare de peisaj politic aduce un scurt timp de respiro. Pe de o parte, înfrîngerea simbolică a PD-ului mai redresează balanţa de forţe în cadrul alianţei. Pe de altă parte, deschide noi perspective PNL-ului în negocierile "pe sub masă", pe care le întreţine cu PSD-ul. S-ar putea să fie, însă, doar "liniştea dinaintea furtunii"! Soarta PNL-ului depinde, acum, de soarta cuplului Tăriceanu-Patriciu. Primul nu se simte deloc bine în sondaje, al doilea cîtuşi de puţin comod în chingile Parchetului, iar amîndoi sînt ţinte preferate ale harpoanelor lansate cu dibăcie de încercatul căpitan de cursă lungă Băsescu, plecat la vînătoare de balene, adică de "peşti mari"! Necesara ofrandă pe farfuria de ospăţ a UE! E vorba de ospăţul admiterii noastre, în ianuarie 2007!

Poziţia UDMR-ului iese slăbită în noua configuraţie politică. Nici unul dintre celelalte partide ale alianţei nu mai este dispus să sacrifice ceva de dragul "Legii minorităţilor", de care UDMR şi-a legat toate speranţele. Formaţiunea care se poate lăuda că nu a ratat nici o formulă de guvernare din 1990 şi pînă azi încasează atît apostrofările tot mai apăsate ale PSD-ului, care a găsit un bun prilej să preia în beneficiu propriu o temă dragă PRM-ului, cît şi pe cele ale aliaţilor de azi, care n-au chef să-şi mai pună pielea la saramură pentru un cîştig care s-ar putea dovedi o uriaşă pierdere, la viitoarele alegeri.

În sfîrşit, partidul-ficţiune, cum numea inspirat un comentator politic Partidul Conservator, reuşeste o schimbare spectaculoasă de poziţie. De la partidul pe care l-au hulit toţi aliaţii, foşti şi prezenţi, pe care l-au acuzat de trădare şi imoralitate, dar de care s-au folosit atunci cînd au avut nevoie, formaţiunea politică a domnului Voiculescu a devenit pivotul în jurul căruia se învîrte politica guvernării. PNL-ul n-are curaj să se opună pe faţa legii minorităţilor; nu-i nimic, sare PC-ul şi o face praf, certîndu-se la cuţite cu UDMR-ul aliat. Are nevoie PD-ul de alegeri anticipate, atunci are nevoie de PC şi de voturile sale în Parlament. Are nevoie PSD-ul să ţină în şah coaliţia, iaca PC-ul bun la nevoie se cunoaşte, el este cel care a ţinut cu dinţii de scaunele parlamentar-prezidenţiale ale lui Năstase şi Văcăroiu. Un adevărat Joly-joker!

Cine cîştigă, deci? Aparent, fiecare cîştigă ceva, pierde ceva. Rămîne să vedem care va fi valoarea operaţiei pentru alegători!