Cea mai mare parte a afacerilor lui Cătălin Chelu rămân învăluite în ceaţă, deşi presa a consumat multă cerneală, de-a lungul timpului, ca să le dea de rost.
Puţini sunt cei care se pot lăuda că se descurcă în păienjenişul financiar pe care omul de afaceri gălăţean pare să îl fi ţesut cu prea multă pricepere din cele câteva zeci de firme pe care le-a controlat în ultimii douăzeci de ani.
Primii bani i-a făcut Cătălin Chelu în 1993, când s-a lansat în afaceri, înfiinţând la Galaţi compania de cablu "Cony Sat".
O parte din banii câştigaţi i-a investit în piaţa de capital, iar cealaltă parte i-a folosit ca să cumpere societăţi scoase la privatizare de la Fondul Proprietăţii de Stat. În 2003, subcomisarul Daniel Mergeanu, şeful Poliţiei Economico - Financiare din Galaţi, declara că omul de afaceri Cătălin Chelu a fost invinuit de crearea unui prejudiciu de 4,3 miliarde de lei vechi făcut prin înşelăciune cu consecinţe grave şi folosirea cu rea - credinţă a unor bunuri ale unei societăţi unde era administrator.
Între timp, Chelu a reuşit să îşi sporească averea, iar în 2005, apare în Top 300 al celor mai bogaţi români, cu o avere estimată la 70 de milioane de dolari despre care unii spun că ar fi fost dezvoltată prin tranzacţii bursiere.
Pe Bursă, Chelu a devenit faimos pentru investiţiile în SIF-uri şi conflictele iscate în urma depăşirii limitei maxime de deţinere de 1%. Gălăţeanul a fost unul dintre cei mai vocali opozanţi ai modificării, în 2006, a legii pieţei de capital care prevedea suspendarea drepturilor de vot pentru persoanele care deţin concertat peste 1% din SIF-uri şi le obliga să vândă acţiunile care depăşeau limita.
Proiectul de modificare a legii pieţei de capital a venit la câteva luni după ce, în februarie 2006, preşedintele Traian Băsescu a pomenit de existenţa unor grupuri de interese care vor să pună mâna pe cât mai multe deţineri la cele cinci SIF-uri.
Chelu s-a opus modificării legii susţinând că reprezintă o imixtiune a statului în sfera privată, punctul său de vedere fiind susţinut de Graţiela Iordache, pe atunci vicepreşedintele Comisiei de Buget, Finanţe, Bănci din Camera Deputaţilor. Apetitul pentru SIF-uri l-a determinat pe Chelu să dorească să facă parte din conducerea societăţilor de investiţii financiare. În 2004, a reuşit să intre în Consiliul de Administraţie de la SIF Moldova, iar în 2008, Chelu a luat prin surprindere întreaga piaţă de capital, după ce este ales preşedintele SIF Moldova, în urma unei demisii surprinzătoare a lui Sorin Mihail Turtoescu de la şefia SIF-ului. Nu apucă să-şi vadă visul cu ochii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare refuzând să îl valideze în funcţia de preşedinte al SIF.
Tot în 2008, Chelu a intrat în conflict deschis cu Dinel Staicu, preşedintele SIF Oltenia, de asemenea, unul dintre cei mai controversaţi actori ai pieţei de capital autohtone. Staicu l-a acuzat pe Chelu că a vrut să preia controlul asupra SIF Oltenia în contextul Adunării Generale din august când drepturile de vot ale unor acţionari au fost suspendate pe motiv că ar depăşi pragul de 1% şi că ar acţiona în mod concertat cu omul de afaceri gălăţean. Staicu a susţinut atunci că omul de afaceri gălăţean ar fi încercat să îl alunge de la conducerea SIF în contextul în care DIICOT ar fi solicitat SIF Oltenia informaţii privind unele tranzacţii în care erau implicate societăţi ale lui Chelu.
Ulterior, CNVM - a amendat pe Chelu cu 5.000 de lei şi i - a solicitat să îşi reducă deţinerile la SIF "Oltenia".
În noiembrie 2008, Chelu a fost revocat de acţionarii SIF din funcţia de administrator al SIF Moldova.
În ultima perioadă, Chelu a intrat în vizorul CNVM şi pentru că nu a lansat oferte de preluare la mai multe companii unde atinsese pragul de deţinere prevăzut de lege.