Din prima zi a mandatului actualei guvernări şi pînă azi, întrebarea dominantă a scenei noastre politice fost: "Cînd au loc alegerile?" Răspunsul a variat, în funcţie de situaţie şi de poziţionarea celor două partide ale Alianţei DA. Cînd încă mai erau împreună, imediat după bascularea Partidului Conservator în tabăra "învingătorilor", iminenţa anticipatelor a agitat cîteva săptămîni politica românească. Ar fi fost o premieră absolută şi un joc riscant. Promisiunea cîştigului era, însă, pe măsură: o majoritatea absolută şi patru ani de guvernare fără grija opoziţiei. A intervenit celebra "răzgîndire" a lui Tăriceanu, fisura care avea să transforme alianţa DA, dintr-un edificiu al speranţei, într-un morman de moloz, iar relaţiile dintre "palate" dintr-un mariaj fericit într-un război total, fără prizonieri, ori preocupări pentru victimele sau pagubele "colaterale".
Tot presiunea alegerilor anticipate, de care Traian Băsescu nu i-a scutit nicio clipă pe "aleşii poporului", a determinat şi micul "complot parlamentar" împotriva Preşedintelui. Încercarea nereuşită de destituire părea să fi făcut anticipatele, iminente. Vremea a trecut şi manevrele disperate ale PD-ului, din sînul guvernării, de a trimite populaţia la urne, s-au soldat cu un rezultat oarecum neaşteptat şi desigur neplăcut pentru miniştri democraţi. Au fost scoşi din guvern, cu un tupeu pe care-l recunoşteau, desigur, doar că de data aceasta era afişat de liberali! În ciuda faptului că nu poate spune cîţi parlamentari ar vota mîine pentru el, PNL -ul a rămas la guvernare şi supravieţuieşte acolo, sfidînd legile nescrise ale "gravitaţiei" politice! Sigur de mandatul întărit pe care l-a primit la referendum, Preşedintele Traian Băsescu a aruncat din nou pe piaţă tema votului uninominal, ca pe un contra-atac la "liga celor 322". "Dacă voi nu mă vreţi, nici eu nu vă vreau", a adaptat preşedintele spusele Lăpuşneanului, adăugînd în subtext, dacă eu nu vă vreau, s-ar prea putea ca nici electoratul să nu vă mai vrea. Din punctul de vedere al Preşedintelui, votul uninominal devenise o necesitate.
Partidele politice au reacţionat la unison: Uninominalul noi l-am propus!, au spus ele. Şi fiecare a scos din sertar proiectul la care lucrase, mai mult sau mai puţin intens sau coerent, într-una dintre perioadele cînd tema reţinuse atenţia opiniei publice. Colac peste pupăză a venit şi Pro-democraţia: nu vă mai chinuiţi degeaba că cea mai bună formulă o avem noi! Şi, după cum este rolul organizaţiilor civice, au făcut cadou clasei politice proiectul cel mai echilibrat. Toate ingredientele succesului erau deja în oala unde fierbea ciolanul săţios al votului uninominal şi toată lumea s-a aşteptat ca populaţia să fie învitată la ospăţ. Doar data şi ora mai rămîneau de anunţat. N-a fost însă să fie! De unde plecaseră cu toţii la drum în aceeaşi direcţie şi dispuneau de serviciile confortabile ale "mediatorului" pro-democraţia, cei angajaţi în definitivarea proiectuliu s-au împotmolit. Şi nu tocmai la mal, ci unde departe, în larg! Acolo i-a prins şi vacanţa, de vară. Iar cine zice vară, zice mare, aşa că dacă tot erau în larg, parlamentarii şi-au văzut de scaldă, plajă şi afaceri, uitînd cu totul, se pare, de uninominal. Altfel spus, puteau să-i tragă încă odată preşul de sub picioare Preşedintelui, dar au uitat s-o facă! Mai pe la şcoala de marinari, mai prin vacanţă, dar mereu prin public, Preşedintele Băsescu n-a pierdut prea mult timp pentru a relansa tema: dacă nu faceţi voi legea uninominalului, fac eu referendum, cu ocazia euro-parlamentarelor.
Problema este că nici acest proiect nu rezolvă necunoscuta de bază a politicii noastre. Dacă moţiunea PSD-ului deschide calea spre anticipate, nu va mai fi timp, nici pentru referendumul Prezidenţial, nici pentru o nouă lege trecută prin Parlament pentru votul uninominal. Rămînem, deci, să votăm tot pe liste! Dacă face, totuşi, referendumul pentru uninominal şi vrea să-l valorifice la viitoarele alegeri generale, Preşedintele vizează fără să vrea biletul de călătorie pentru guvernul Tăriceanu, pînă la staţia finală!