Circulaţia elitelor şi statul paralel (VIII)

• Finalul

Recenta nenorocire de la Crevedia, precedentele tragedii cauzate de consumatorii de droguri sau de beţivii care s-au urcat la volan şi au cauzat moartea unor nevinovaţi, ştiind că nu li se poate întâmpla nimic, cazul azilurilor de bătrâni, incendiile din spitale din anul 2021, de la secţiile ATI, crimele de la Caracal din anul 2018 - toate sunt exemple de reţele mafiotice de sens care au făcut scăpaţi adevăraţii vinovaţi, aruncând publicului ciozvârte de ţap ispăşitori. Depozitul de GPL care a sărit în aer, azilurile de bătrâni din Voluntari, consumul şi traficul de droguri au fost controlate de nenumărate organe şi autorităţi ale statului. Cu excepţia tragediilor şi dramelor care au devenit publice, nimic nu a oprit afacerile bănoase din aceste domenii. Reţeaua mafiotică de sens este stabilă şi predictibilă. Circulaţia elitelor este atent controlată prin aceste reţele.

Consumul de droguri a explodat în România, mai ales în plandemie. Evident, fiind cerere, s-a creat şi consolidat şi oferta. Traficul de droguri este atât de omniprezent în România, încât drogurile sunt aici mai uşor accesibile şi mai ieftine decât în Franţa. Banii cash, gri sau negri, curg fluviu în România - cu aşa ceva se poate finanţa uşor şi clandestin statul paralel. Ar fi imposibil ca astfel de lucruri făţişe să nu fi ajuns la cunoştinţa armatelor de controlori plătiţi de noi, din bani publici. Dar, fie sistemul este total ineficient, căci dă măsura unui stat eşuat (aşa cum ne reaminteşte, periodic, preşedintele ţării), fie sistemul protejează din umbră afacerile ilegale, pentru că este complice al reţelelor mafiotice de sens. Cine ştie, poate că le este chiar şi instigator. Nu este exclus ca sistemul să exercite, prin toleranţa faţă de acest fenomen infracţional, un alt fel de control al populaţiei, unul nelegitim, totalitar şi anti-democratic. Prin vulnerabilităţi artificial construite, prin dependenţe induse pas cu pas, prin trecerea de la "iarba de calitate", la pastilele recreaţionale, la prafurile euforice şi, la final, la narcoticele injectabile, prin frica de epuizarea stocului de "marfă", oamenii devin mult mai uşor remodelabili şi manipulabili. Poate că acesta este şi rolul (voluntar asumat, preluat prosteşte sau agăţat din pură lăcomie) al exponenţilor organelor de control şi al autorităţilor, transformaţi ei înşişi în traficanţi. Nu trebuie uitat rolul consultanţilor privaţi, plătiţi pentru a acoperi cu audituri şi rapoarte frumos ambalate infracţiunile şi fărădelegile din domeniu.

Ce fac, în schimb, autorităţile române, cu o precizie de metronom? Ne blochează nouă, cetăţenilor "neconsumatori", conturile bancare, pentru nereguli în formularele de actualizare a datelor cu caracter personal. Ne suspectează pe noi că îi infectăm pe "imunizaţi". Ne execută silit pe noi pentru datorii bugetare de 50 de lei.