EnglishCâţiva cititori sunt nemulţumiţi de consecventul pesimism al domnului Călin Rechea, autor al unui număr apreciabil de articole pe tema crizei financiare mondiale. Reproducem mai jos (cu acceptul autorului) una dintre scrisorile sosiete la redacţie, în continuare publicăm opinia noastră asupra problemei ridicate.
Rechea este primul,în presa românească,avertizind asupra posibilităţii crizei anului acesta,înca de acum doi ani şi jumatate. Avertismentele sale au făcut vreun rau? Desigur,criza mondială nu se datorează analizelor lui Rechea.
În schimb,cititorii noştri n-au fost surprinşi de criza - fuseseră avertizaţi.
Cred că ,astfel,ne-am servit cititorii,jucându-ne rolul de presă cu onoare.
Noi însine,la începutul anului,am pornit,pe urmele avertismentelor lui Rechea,un ciclu de interviuri cu personalităţile vieţii financiar-bancare,despre evoluţiile previzibile ale pieţelor,în condiţii de criză ("turbulentă" cum se numea,cu prudenţă,pe atunci).Unii dintre cei intervievaţi au prevazut concret ca, până în toamnă (si au precizat luna septembrie),vor avea loc câteva falimente de mari institutii financiar-bancare,întărind prognozele sumbre ale lui Rechea.
Astăzi,când realitatea confirmă aceste aşteptări pesimiste,autorul acelor prognoze trebuie să primească atributul de "realist",iar nu de "bolnav". În realitate,eu, unul,nu sunt medic.Poate ca omul este bolnav,cum spuneti. Dar,am face o greşeala să nu-l publicăm când argumentează şi ulterior se dovedeşte că are dreptate.
Am face,oare,mai bine să scriem,precum alte ziare (menţionate în discurs public de premierul Tăriceanu),că ,deşi în lumea mare au loc dezastre financiare,noi vom rămine neatinşi?! În primul rând,nu ne permite nivelul cultural în al doilea,nu ne permite nivelul moral.
Scriitorul Tudor Muşatescu povestea o întâmplare care ni se potriveşte în caz. Spunea că, la vârsta bătrâneţii, a făcut o vizită în satul natal şi s-a întâlnit cu moşnegii în bătătura horei, locul lor tradiţional pe care îl cunoştea de pe când era copil. Spera să fie primit cum se cuvine, nu atât pentru faima sa de scriitor, cât drept privilegiu al vârstei. Dar moşnegii locului, deşi îl cunoşteau şi-au continuat taifasul ca şi când nu l-ar fi zărit. Şi atunci, ca să se bage în seamă, Tudor Muşatescu spunea că ar fi zis:
Dupăamiază o să plouă.
De ce crezi asta?, l-ar fi întrebat unul şi acesta va fi fost prima propoziţie pe care i-ar fi adresat-o.
Pentru că s-au adunat norii deasupra pădurii din dreapta, a răspuns Muşatescu
Şi?!
Bine, dar ştim cu toţii că atunci când norii se adună acolo, plouă după amiaza. Întotdeauna se întâmplă aşa şi oricâţi ani aş fi fost plecat de aici, totuşi n-am cum uita asta şi o ştiţi şi voi.
Nu, dupăamiaza asta nu va ploua, a spus moşul ostil.
Cum aşa? De ce?!, s-a mirat Muşatescu.
Că aşa zic eu, a zis moşul, spre deliciul celorlalţi.
Facem rămăşag?, a propus Muşatescu, dorind să-şi salveze onoarea. Şi uimitor, moşul a acceptat:
- Facem!
După ce-au bătut palma, Muşatescu a cerut:
-Diseară ne întâlnim aici, să vedem cine a avut dreptate.
Adunarea a încuviinţat.
Într-adevăr, în acea dupăamiază nu a plouat, povesteşte Muşatescu.
Seara, s-a prezentat învins în faţa consătenilor triumfători.
-De unde ai ştiut că nu va ploua?! De fapt ar fi trebuit să plouă, nu-i aşa?, a întrebat scriitorul umilit.
-Da, ar fi trebuit, i-a răspuns moşul.
-Şi atunci?!
-Hai, să-ţi explic, a zis moşul. Acasă am un barometru moştenit de la bunicul meu. Este ca un orologiu cu păpuşi - când urmează să fie soare, iese din el o duduie cu umbreluţă roz, iar când urmează să plouă, iese un domn în costum şi pălărie cu umbrelă neagră. Astăzi dupăamiază, domnul tot dădea să iasă din barometru, dar, de fiecare dată, l-am împins înapoi, înăuntru.
Aici se sfârşeşte povestea lui Muşatescu.
Aici se sfârşeşte şi articolul meu. Cred că ar fi o aiureală să-l împing pe Călin Rechea înapoi, în Barometru.
Stimate domnule Make,
De foarte mult timp mă gândesc să vă scriu despre periculosul personaj, care este analistul Călin Rechea. Îl urmăresc de vreo doi ani (sunt directorul unei sucursale a unei societăţi de brokeraj) şi ceea ce m-a fascinat la el este gândirea profund negativă, consecvent alarmantă, extrem de pernicioasă pentru moralul şi aşa la pământ, al investitorilor români. Să nu mă întelegeţi greşit. Fiecare analist (eu însumi scriu zilnic pentru cel mai important cotidian local o "Agendă bursieră") are obligaţia să fie obiectiv pe cât este în stare, cumpănind bine efectele negative sau pozitive ale unor măsuri de resuscitare a pieţei de capital; pe de altă parte fiecare are dreptul să spună ce gândeşte. Există oameni cu gândire pozitivă şi oameni cu gândire negativă. Călin Rechea se numără printre cei cu gândire malefică în momentul de faţă termenul nu e exagerat. Nu am citit NICIODATĂ vreo frază pozitivă în analizele lui Rechea, niciodată în câţiva ani. El îşi argumentează premoniţiile perpetuu sumbre cu citate din spusele unor "somităţi" ale pieţei de capital. Chiar dacă o măsură purificatoare luate de guverne sau mările foruri financiare e considerată salutară de cvasitotalitatea analistilor pieţei de capital, Rechea îl va găsi pe acel unicul, cel mai " important" în concepţia lui, care să aiba o alta opinie şi pe care să o redea ca pe un "dixit magister". Dacă aş fi citit în "analizele" lui Rechea măcar odată, un rând apreciativ despre ceva, aş fi zis ca otrava din mas-media, pe care o cultivă insistent se datorează limitelor întelegerii sale. Dar, scuzati-mă, omul e bolnav. Sunteţi un om inteligent şi mă surprinde să nu vedeţi cât rău face pieţei de capital, investitorilor, analizele lui devastatoare. El desfiinţează cu obstinaţie orice măsuri guvernamentale, menite să liniştească pieţele internaţionale şi bursele lumii. Să nu-mi spuneţi că trebuie să existe şi câte unul care să "citească" şi altfel aceste măsuri. Globalizarea economiilor permite azi - ceea ce nu era posibil în 1929 - ca prin măsuri administrative să fie diminuat efectul nociv al unui management deficitar în finanţele lumii. Nu cred că mai e posibilă o criză de proporţia celei din 1929 - 1933, chiar dacă şi aceea a început cu o profundî criză financiară, ca acum. Nu vreau să mai teoretizez, argumentele le cunoasteţi si dvs. Ceea ce încerc să vă spun este: Opriţi-l sau temperaţi-l pe Rechea. Chiar nu are niciodată o parere pozitivă despre vreuna din încercarile guvernelor sau băncilor centrale de a controla, fie chiar si temporar (pânî la calmare) efectele crizei financiare mondiale?!!!
Cu stima, cititorul dvs.
Mihai Babitchi
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
