Clubul egoiştilor

Formula a fost folosită de Herbert Reul (CDU), membru al Parlamentului European, pentru a descrie reuniunea Consiliului de la acest sfîrşit de săptămînă, la care participă, desigur, şefii de stat şi de guvern din cele 28 de ţări membre ale UE. Departe de a avea doar o valoare metaforică, formula ar putea fi cu greu înlocuită, dacă cineva vrea să descrie cît mai exact ceea ce se întîmplă în şi cum funcţionează actualmente instituţiile Uniunii Europene. Las la o parte faptul că Parlamentul, Comisia şi Consiliul se comportă ca trei capete ale unui balaur, hotărîte cu orice preţ să-şi ia unul altuia mîncarea de la gură, dacă nu chiar gîtul, pentru a reveni asupra faptului că întregul ansamblu instituţional care, astăzi, doar ironic mai poate fi numit Uniune, se comportă după ciudata regulă: fiecare pentru sine şi mie să-mi fie bine, că de restul, cui îi pasă!

Desigur, sus pe agendă, "cadoul" pentru Marea Britanie. Cum, care cadou? Noile excepţii de la regulile europene acordate acestui membru (mai egal în drepturi decît toţi ceilalţi!) în schimbul cărora "Trufaşa Insulă" ar putea avea bunăvoinţa de a-şi mai plimba un timp coroana pe culoarele instituţiilor de la Bruxelles. O formulă a fost găsită, cu ajutorul neîntrecutei arte diplomatice, aceea de a face cuvintele să sune ca şi cînd ne-am înţeles, lăsîndu-ne, de fapt, pe fiecare, pe poziţia de la care a început negocierea. Aprobarea compromisului la care s-a ajuns, sau scoaterea pe tarabă a aşa-zisului Plan B, despre care nimeni nu ştie cum arată, nu este, însă, la fel de lesnicioasă. Fie şi pentru motivul că guvernele ţărilor membre au fiecare agenda lor şi ar fi pur şi simplu copilăresc să rateze un moment atît de propice pentru a cîştiga ceva, acum, în schimbul votului pentru compromisul britanic. Spre exemplu, România ar putea lega (ca să nu spun condiţiona!) votul său favorabil, de acceptarea necondiţionată şi imediată în clubul Schengen, la uşa căruia este ţinută de aproape şapte ani, ca un cerşetor care strică petrecerea celor dinăuntru cu insistentele sale bătăi în uşă! Bulgaria ar putea să vrea acelaşi lucru. Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia vor ca Uniunea să termine cu aberaţiile merkeliene privind politica faţă de emigraţie şi azil, cele care au adus Europei nu mai puţin de un milion de noi "locatari", din vară, pînă acum. Locatari fără casă, fără masă, fără alt viitor imediat decît "lagăre de refugiaţi" împrejmuite cu sîrmă ghimpată, dependenţi total de subvenţiile statelor şi producînd un impact social asupra comunităţilor locale, cu consecinţe pe termen lung greu de evaluat. Iar, cînd spun că vor această schimbare, mă refer la faptul că au hotărît să recurgă la măsuri coordonate între ele, menite să întărească gardurile, barierele şi opreliştile de toate felurile - fizice, militare, juridice şi desigur politice, puse în calea valurilor de emigraţie forţată impuse Europei de gestiunea catastrofală a crizelor din Orientul Mijlociu şi din Orientul Mijlociu Lărgit, indiferent ce zice sau hotărăşte birocraţia de la Bruxelles, ori tot mai însingurata Doamnă Merkel, la Berlin. Cine sunt cei care au împins lucrurile în actuala catastrofă? Cel puţin doi actori sunt vizibili: Rusia şi Statele Unite. Iar dacă cineva mai are nevoie de o "descriere" a peisajului relaţiilor strategice dintre cei doi piloni ai actualei "dezordini internaţionale", atunci este suficient să urmărească evoluţia evenimentelor din Siria. Desigur, statele europene, mai ales cele cu pretenţii la politică globală au şi ele partea lor de vină, dar ea rămîne, totuşi, ceva mai mică decît a celor care s-au distribuit în rolurile principale.

Şi, pentru că tot veni vorba, Consiliul trebuie să decidă, în contextul pachetului de cadou pentru Marea Britanie dacă introduce sau nu principiul "cartonaşului roşu" de care ar dispune parlamentele ţărilor membre, faţă de propunerile şi iniţiativele legislative ale Comisiei!!! Decizia reprezintă un punct de inflexiune major pentru întregul complex instituţional de la Bruxelles şi pentru relaţiile lui cu scenele politice locale. Lumea ar putea face cale întoarsă de la Copernic, la Ptolemeu! Nu neg, ar putea fi o lume mai coerentă, în viziunea ei despre planete şi relaţiile lor cu soarele, şi poate, chiar, mai fericită!

Inutil să mai spunem că, în acest joc, Guvernul Majestăţii Sale Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi vede de propriile interese şi a impus "partenerilor" europeni şmecheria, de doi lei, jucată de David Cameron, "eu vreau să ţin MB în Europa, dar trebuie să-mi daţi nişte concesii să le închid gura opozanţilor, anti-europeni, de acasă". Problema este că totul s-ar putea sfîrşit într-un scenariu negru, fără ca cineva să mai poată face ceva, în timpul rămas. Compromisul cu care va pleca de la Bruxelles Cameron ar putea să fie atît de palid, încît întors acasă "eroul" să fie luat drept ceea ce este, un jalnic Don Quijote călărind deşălata Rosinante, şi nicidecum un prinţ eliberator, aburcat pe spatele unui Unicorn! Rezultatul ar fi o înfrîngere zdrobitoare a lui Cameron, adică un vot clar pentru ieşirea MB din Uniunea Europeană... după care se va rostogoli la vale tot grohotişul de pe versanţi... Scoţia a anunţat că în eventualitatea unui vot majoritar pentru ieşire, la refendumul britanic, va reactualiza de urgenţă problema independenţei, pentru că Scoţia vrea să rămînă în UE, singura ei legătură cu secolul XX şi începutul de secol XXI. Cît despre cutremurul instituţional din UE, provocat de tot mai probabila ieşire a MB din sistemul instituţional al Europei, consecinţele de structură nici măcar nu pot fi evaluate, dar nimeni nu crede că actuala construcţie ar mai putea rămîne în picioare!

"Clubul egoiştilor" va scrie istorie în aceste zile, dar s-ar prea putea ca Istoria să nu fie îmbrîncită pe cea mai bună cale, dintre cele pe care ar fi putut fi convinsă să apuce!