Coaliţia care nu se rupe

Discuţiile par nesfârşite. Ca şi disputele. Se pare că nu se mai termină. Dar se termină. Coaliţia PSD-PNL-UDMR merge mai departe. Dar şontâc-şontâc. Pentru că îşi bagă coada prea mulţi. În frunte cu preşedintele Klaus Iohannis. Care vrea imposibilul. Să fie şi arbitru, şi jucător.

Presiune mare pe UDMR în ultimele zile. Ca să cedeze un minister. Numai că protocolul coaliţiei spune altceva. Protocolul e legea părţilor. Dacă politicenii celor trei partide sunt oameni de onoare, trebuie să-l respecte. Dacă s-au răzgândit, sunt obligaţi să o ia de la capăt. Iar elaborarea unui nou protocol ar dura până la calendele greceşti. Asta în condiţiile în care gaura de la buget se face tot mai mare. Şi România e în criză. S-a spus în mod greşit că, dacă nu acceptă să cedeze un minister, UDMR rupe coaliţia. E fals. Dacă va fi ruptă, coaliţia va fi ruptă de cine nu respectă protocolul.

Şi cine nu respectă protocolul? În primul rând, preşedintele Klaus Iohannis. Care ţine morţiş să rămână jucător. Să aibă oamenii lui în poziţii cheie în Guvern şi astfel să poată juca Executivul pe degete. Pe cine vrea musai în Guvern preşedintele Klaus Iohannis? Fireşte, pe Virgil Popescu. Care a executat întocmai şi la timp sarcinile trasate de la Cotroceni. Indiferent cât i-a costat pe cetăţeni prestaţia sa. În al doilea rând, pe Bogdan Aurescu. Un ministru de paie. Pentru ca Externele să rămână în mâna lui Iohannis. În al treilea rând, Klaus Iohannis vrea Finanţele. Un minister cheie. O cheie a întregului Guvern. În al patrulea rând, vrea Apărarea. Omul lui, la vârful Armatei. Presiunile lui Klaus Iohannis se exercită direct asupra PNL, indirect asupra PSD, eventual prin intermediul lui Marcel Ciolacu şi, prin ricoşeu, asupra UDMR. Pentru a răspunde solicitărilor comandantului lor suprem, liberalii sunt nevoiţi să facă la rândul lor presiuni în interiorul coaliţiei. În negocierile cu PSD. Şi tot din acest motiv ar dori, fie şi rupând protocolul, să smulgă de la UDMR un minister.

Liberalii sunt între ciocan şi nicovală. Între pretenţiile lui Klaus Iohannis, pe care sunt siliţi să le satisfacă, şi pretenţiile grupurilor legitime sau ilegitime de putere din interiorul partidului. Care şi ele vor să-şi instaleze miniştri, secretari de stat, consilieri şi oameni în nenumăratele instituţii ale statului.

Cazul lui Iulian Dumitrescu, de pildă, este emblematic în acest sens. ZiuaNews a dezvăluit cu numeroase probe pe masă că acesta conduce una dintre cele mai periculoase caracatiţe ale PNL. Cu epicentrul în Prahova, unde este preşedinte al Consiliului Judeţean, şi şi-a plantat oamenii în multe dintre instituţiile cheie. A constituit până a urmă "Reţeaua Albanezu'", pe care o cercetează în prezent Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice. Societăţile pe care le dirijează fac datorii mari la stat şi, pentru a scăpa de ele, sunt vândute unor albanezi. Care dispar şi nu mai pot fi urmăriţi de Fisc. Am dat un singur exemplu. Pentru început. Pentru că Iulian Dumitrescu nu e un personaj oarecare. Este prim-vicepreşedinte PNL. Egal ca funcţie de pildă cu Rareş Bogdan. Din această poziţie influenţează partidul. Obligând PNL să pună presiune asupra partenerilor de coaliţie.

Culmea este că, din indiciile pe care le avem, singurul lider politic din PNL care încearcă să-i pună frână preşedintelui este chiar omul său de bază: generalul cu patru stele Nicolae Ciucă. Care a identificat o soluţie pentru a scoate PNL din cercul vicios. Le-a declarat colegilor săi, într-o şedinţă internă de partid, că Marcel Ciolacu, când va ajunge premier, va avea drept de veto. Algoritmul va trebui respectat. Dar Ciolacu poate elimina de pe listă orice propunere făcută de liberali. Numai că cele mai multe şi mai importante vin de la preşedintele Klaus Iohannis. Ar fi o soluţie. Să se spele pe mâini. Să scoată PNL din impas. Şi implicit coaliţia.

Târâş-grăpiş, ocolind capcanele şi utilizând diferite trucuri, eu cred că coaliţia va merge înainte. Cuvântul "înainte" este un eufemism. Este posibil să meargă înainte doar cu spatele. Pentru că, după cum se poate uşor observa, piesele pe tabla de şah sunt mutate alandala. Fără vreo logică care să aibă în vedere interesul naţional. Şi dacă singurul partid care apasă zilnic pe pedala interesului naţional este AUR, atunci în final, deci după alegeri, AUR se va vedea cu cei mai mulţi saci în căruţă.