Comă profundă

Alianţa, acest pacient grav accidentat în cursa politică internă, a intrat în comă. Funcţiile vitale sunt menţinute artificial printr-un Protocol care nu mai are nici un corespondent în realitate. În interviul de la Antena 1 preşedintele Traian Băsescu a anunţat, ca un medic implicat, un diagnostic pesimist: Alianţa nu are viitor: oricum, nici trecutul recent nu este unul de invidiat. Pentru o evoluţie optimistă a pacientului ar fi nevoie de o altă abordare. Opţiunea pentru confruntare nu are nici un fundament ideologic, ci exprimă inconsistenţa unui mecanism politic inadecvat. Viziunea majoritaristă pe care, cel mai recent, Traian Băsescu a adoptat-o nu are nici partizani, nici susţinerea faptelor. Şi Adrian Năstase sau, chiar Emil Constantinescu într-un mod mult mai nuanţat, au fost tentaţi de idee şi de mijlocul prin care poate fi aplicată: alegerile anticipate. Rezultatele se cunosc.

Forjarea unei majorităţi parlamentare şi guvernamentale de tip monocolor (fie în jurul Alianţei fuzionate, fie într-o formulă apropiată) nu este realistă. Chiar dacă publicul românesc reacţionează încă bipolar, atît scena politică parlamentară, cît şi societatea românească refuză să se înscrie în schemă. Contextul european, iar impactul acestuia nu poate fi neglijat în condiţiile apropiatei aderări, nu favorizează nici el majoritarismul, căci pluralismul european a instituţionalizat o formă consociativă de guvernare bazată pe coaliţie. Ori prioritatea politică a preşedintelui Băsescu pare să fie fost legată tocmai de o perspectivă majoritaristă care viza instalarea unei majorităţi clare şi consistente. Mai puţin dispus să accepte formulele de coaliţie, preşedintele Traian Băsescu a forţat limitele sistemului instituţional. Pe fundalul conflictului constituţional dintre Preşedinte şi Prim Ministru în privinţa priorităţii în determinarea politicilor, această situaţia a determinat creşterea tensiunilor dintre cei doi. Lipsit, însă, de un sprijin politic consistent, Traian Băsescu a fost izolat la Cotroceni. Dincolo de discursul public influenţa sa politica este limitată. Dar, în cazul unei crize acute poziţia sa instituţională poate fi folosită permiţîndu-i revenirea în centrul scenei politice. Şi, cum în actuala sa structură a Alianţei nu îi permite să recupereze, constatarea stării de coma profundă era previzibilă.

În paralel, batalia pentru servicii a ilustrat aceeaşi tema: controlul puterii. Ales prin vot universal, preşedintele are compeţente executive în domeniul apărării, ordinii publice şi politicii externe. În consecinţa, deşi sub control parlamentar, serviciile secrete sunt în coordonarea sa. Confruntarea din jurul legilor siguranţei naţionale a marcat un moment importat, dar nu a afectat crucial credibilitatea lui Traian Băsescu. Deşi liberalii au presat permanent pentru înlocuirea şefilor serviciilor secrete, nici înainte ca relaţiile dintre PD şi PNL să intre în coma profundă, şi cu atît mai puţin acum, Traian Băsescu nu este dispus să se expună într-o zona sensibilă. Preluarea PNL în 2005 de către o echipă nouă, mai puţin dispusă să accepte supremaţia Preşedinţiei, a fost determinantă în menţinerea şefilor celor două servicii de informaţii importante. În acest context fluid, episodul CNSAS, prost gestionat mediatic de anturajul preşedintelui, a putut fi speculat de adversari. Căci, dosarele poliţiei politice comuniste au un potenţial politic exploziv, dar efectul lor nu este unul direct, ci indirect. El nu afectează puterea, dar influenţează jocurile din jurul acesteia.

Duelul politic dintre PNL şi PD privind CNSAS a permis deschiderea unui front secundar pentru care Traian Băsescu nu era pregătit. Surprins de evoluţia evenimentelor, preşedintele a încercat o ieşire din criză: un alt aranjament la CNSAS şi atacul la Călin Popescu Tăriceanu. Primul Ministru ar fi putut fi dezechilibrat, cu atît mai mult cu cît acest atac venea la doar o zi după ce Corneliu Turianu lansase acuzaţia privind colaborarea acestuia cu fosta Securitate. Dar contextul nu a fost favorabil căci prezenţa lui Olli Rehn a întărit, cel puţin pentru moment, poziţia lui Călin Popescu Tăriceanu. Constatarea privind starea Alianţei pare, deci, de bun simţ. Doar că situaţia este consecinţa unei istorii pe care fiecare o scrie altfel.