Concentrare - consolidare - globalizare în producţia şi distribuţia de oţel

• Reţeaua europeană de distribuţie va continua să se consolideze

În ceea ce priveşte concentrarea - consolidarea în distribuţia de oţel în Uniunea Europeană (15), între anii 1980 - 2006 a avut loc un amplu proces în acest sens. Conform datelor EUROMETAL (Federaţia Asociaţiilor Dis­tribuitorilor de Metal din Europa), în anul 1980 existau 69 de companii de stochişti - distribuitori; în 2006 s-a ajuns ca în Europa să existe doar nouă mari sisteme de distribuţie, cel mai important fiind cel al ArcelorMittal Distribution care singur a "înghiţit" 22 de companii europene de profil. În opinia EUROMETAL, procesul de consolidare a reţelei europene de distribuţie va continua.

Fig. 4a Cota de piaţă a dis­tribuţiei prin stochişti-dis­tribuitori

Fig. 4b Cota de piaţă ale centrelor de servicii de produse plate (SSC)

Sub aspectul volumului de laminate vândute pe piaţa UE (15), prin reţeaua de stochişti distribuitori şi centrele de servicii de produse plate, datele EUROMETAL arată că piaţa UE (15) este asigurată de reţeaua de distribuţie şi centrele de servicii în proporţie de 65%, adică 100 milioane de tone, din care 60 de milioane prin stochiştii distribuitori, iar 40 de milioane prin SSC; numai 50 milioane tone sunt asigurate prin vânzări directe de la producători la consumatorii finali. La nivelul anului 2010, în ţările UE (15), 70% din oţel se va vinde prin reţelele de distribuţie (72 milioane tone prin companii de stocare - distribuţie si 48 milioane prin SSC) şi numai 55 milioane tone direct la consumatorii finali.

Fig. 5a Distributia de otel în UE în anul 2007

Fig. 5b Distribuţia de oţel în UE în anul 2010

Distribuţia de metal în Europa acoperă 2/3 din piaţa internă, servind 700.000 de consumatori finali, cu 3000 de companii şi 100.000 de salariaţi.

Cine sunt marii beneficiari ai procesului de concentrare în siderurgie?

Dacă analizăm ierarhia primelor 12 companii producătoare de oţel din tabelul de mai jos, constatăm că cel puţin şapte din acestea se află în plin proces de fuziuni şi achiziţii de capacităţi siderurgice la nivel global. Procesul are loc nu numai pe orizontală, în sensul majorării capacităţilor de producţie de oţel, ci şi pe verticală, în sensul de achiziţionare şi a surselor de materii prime (minereu, cărbune cocsificabil, cocs, feroaliaje, capacităţi de fier vechi, chiar centrale electrice etc), semifabricate (ţagle, sleburi), precum şi achiziţionarea sau înfiinţarea de reţele de stocare - distribuţie a laminatelor, inclusiv a centrelor de servicii aferente.

Principalii producători mondiali de oţel:

ArcelorMittal, deşi a avut în 2007 o producţie de oţel brut mai mică cu circa 1,5 milioane de tone, a avut rezultate financiare remarcabile, generate în principal de creşterea preţurilor produselor siderurgice. Rezultatele din 2007 şi 2006 au fost:

De altfel, primele 15 companii producătoare de oţel realizau, în 2006, 35% din producţia mondială de oţel; datorită caracterului dinamic al acestui proces, ponderea se consideră că a crescut în 2007 datorită unor noi fuzionări şi achiziţii, fapt ce se va vedea în continuare:

- în 2007, şi va continua în anul 2008, alături de consolidarea companiilor de produse finite, se va acorda o atenţie deosebită achiziţiilor şi fuziunilor în domeniul materiilor prime, în principal minereu de fier şi cărbune cocsificabil. Un alt fenomen apărut recent este acela de consolidare prin asocierea a mai mulţi mari producători de oţel pentru realizarea unor mari capacităţi de semifabricate (ţagle, sleburi şi chiar bandă la cald) în ţările mai puţin dezvoltate dar deţinătoare de materii prime, cum ar fi Brazilia, Vietnam, India etc. Aşadar, o concentrare prin integrare pe verticală pentru a reduce costul transportului de minereu de fier şi cărbune;

- o altă trăsătură definitorie care se conturează este aceea de aplicare a unor strategii la nivel global, indiferent de structura de producţie şi distribuţie a companiei achiziţionate. Se asistă astfel la situaţii în care unele unităţi de producţie să fie orientate, de exemplu, pe produse cu valoare adaugată ridicată, iar altele să fie destinate producţiei de laminate din oţel carbon obişnuit sau chiar numai producţiei de semifabricate;

- continuă să domine concentrarea la nivel global şi mai puţin cea cu caracter regional sau naţional; aceasta din urmă poate fi întâlnită totuşi la unele ţări ca Iran, Turcia, India, Ucraina, dar care nu sunt, totuşi, ferite complet de concentrarea globală sau regională;

- în sfârşit, procesul de concentrare la nivel global este mai puţin dezvoltat în cazul fierului vechi, unde unele achiziţii sau fuzionări au un caracter regional sau naţional.

(va urma)