Din declaraţiile domnului Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România înţelegem că membrii acestei asociaţii preferă protecţiei parţiale şi perfectibile realizate prin intermediul derivatelor financiare contractele futures şi options), ignorarea completă a acestei posibilităţi de reducere a pierderilor.
Într-adevăr, în momentul de faţă, piaţa de la BMFMS nu ar putea realiza dintr-o dată 1.000.000 de contracte necesare acoperirii unui risc de 1 miliard de euro, însă firmele implicate în comerţul exterior ar trebui să caute să acopere măcar o fracţiune din expunerea valutară cu care se confruntă.
Acoperirea completă există, însă ca orice concept economic este de foarte puţine ori întîlnită în practica de zi cu zi. Pe piaţa americană, acolo unde aceste contracte au fost utilizate pentru prima dată, acoperirea riscului în proporţie de 100% este foarte rar întîlnită, însă importatorii şi exportatorii urmăresc reducerea la minim a expunerii. Pe scurt, preferă o pierdere de 10%, care le va reduce profitul pe termen de cîteva luni, uneia de 30-40% care poate să afecteze iremediabil funcţionarea unei companii.
Pînă acum, pe terminalele Bursei din Sibiu, membrii aces-tei organizaţii nu şi-au făcut simţită prezenţa, ignorînd cu desăvîrşire un mecanism eficient de reducere a riscului. Această politică a strutului, într-o perioadă în care se pregătesc pentru aderarea la UE, arăta ca foarte multe firme româneşti care aşteaptă integrarea, nu au, vorbind din punct de vedere economic, cel mai elementar instinct de conservare.
Cum vor putea să crească, să se dezvolte şi să se impună pe pieţe noi în detrimentul concurenţilor din UE, dacă nu îşi pot asigura nici măcar o politică defensivă corespunzătoare?
Aceştia ar trebui să ia exemplul acelor jucători din piaţă care s-au angajat în activităţi de hedging vizînd portofoliile de acţiuni. Volumul tranzacţiilor pe derivatele pe acţiuni au cres-cut de la lună la lună datorită acestor investitori care au exploatat mecanismul derivatelor şi realizează un management al riscului performant. Volumele tranzacţionate în februarie 2005 pe derivatele pe acţiuni, păreau un vis frumos în urmă cu un an atunci cînd a debutat tranzacţionarea lor. Pas cu pas derivatele pe acţiuni au crescut asigurînd posibilităţi multiple de protecţie.
Aşa cum tranzacţionarea acţiunilor a debutat cu o lichiditate mai puţin atractivă, tot aşa protejarea portofoliilor valutare, se poate face la început printr-un număr de contracte mai mic.
Dacă investitorii vor persevera şi dinamica contractelor pe valute va avea aceeaşi evoluţie ca cea înregistrată de derivatele pe acţiuni, în cîteva luni acoperirea unei tranzacţii de mai multe milioane de euro sau dolari se va realiza dintr-o singură tranzacţie.
Cu cît vor apela mai devreme la acest tip de tranzacţii, cu atît mai repede, importatorii şi exportatorii români, vor avea la dis-poziţie o piaţă matură şi lichidă capabilă să le satisfacă exigenţele.
Mihai Ionescu, secretar general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România ne-a declarat: "Este o poveste frumoasă a reprezentanţilor pieţei de capital, care cred că pot acoperi pierderile exportatorilor datorită întăririi monedei naţionale, prin operaţiuni futures şi de hedging". Domnia sa a mai precizat: "Nici o bursă nu ar putea prelua pierderile de un miliarde de euro, prin nici un fel de tranzacţii.
Andreea Negru