CONFERINŢA BURSA: "CODUL INSOLVENŢEI" Ne paşte un cutremur economic

• Economia noastră este grav şi malefic dezechilibrată

Situaţia insolvenţelor din ţara noastră, dar şi cadrul legislativ din domeniu au fost dezbătute, ieri, în cadrul celei de-a şasea ediţii a Conferinţei BURSA "Codul Insolvenţei".

Avocaţi, practicieni în insolvenţă, procurori, evaluatori şi oameni de afaceri şi-au exprimat punctul de vedere pe subiect.

Printre specialiştii care au avut prezentări la evenimentul de ieri s-a numărat şi avocatul Gheorghe Piperea care, după conferinţă, ne-a trimis, în completare, în articolul alăturat.

Cauzele profunde, remanente, ale insolvenţei economiei sunt ratate sistematic, atât de autorităţi, cât şi de main-stream-ul mediatic. Preocuparea obsesivă şi cvasi-exclusivă este puşcăria. Dar ne paşte un cutremur economic.

Companiile în insolvenţă încă dau de muncă unui număr de circa 200.000 de angajaţi. Companiile care nu sunt încă în faliment păstrează în piaţă aproximativ 100.000 de contracte de muncă. Păcat că unele dintre ele - cum ar fi CFR Marfă şi CFR Infrastructură - urmează să intre în insolvenţă curând, date fiind anchetele de concurenţă care se vor solda cu decizii de recuperare a unor ajutoare de stat de circa 400 de milioane de euro, respectiv date fiind certificatele de CO2 lipsă, în valoare de circa 80 de milioane de euro.

În sectorul IMM, jalea este şi mai deplină. Din circa 800.000 de societăţi câte sunt înregistrate în România, mai mult de 350.000 sunt de mult în faza terminală, întrucât au capital negativ (legea societăţilor impune ca, în cazul unor pierderi care depăşesc 50% din activul net contabil, societăţile respective trebuie fie să îşi reîntregească, prin bani aduşi "de acasă" de acţionari, capitalul, fie să se lichideze). Mult mai grav este că din acest noian de societăţi, doar 2% sunt "bancabile". Vorbim, deci, de maxim 16.000 de societăţi care s-ar putea împrumuta la bănci, fie pentru a ieşi din dificultate, fie pentru a se dezvolta. Numai că şi în cazul acestora "şansa" de a se împrumuta la bănci este limitată. În anii care au trecut, de la aşa-zisa trecere a economiei României la statutul de economie de piaţă, acele companii sau IMM-uri care au lucrat cu băncile s-au împovărat nu numai de datorii, ci şi de ipoteci sau de garanţii personale asumate de acţionari (care şi-au băgat în această găleată "selectă" şi rudele, prietenii sau societăţile afiliate).

Creditul comercial în România este scump, invaziv (banca se interferează cu afacerea debitorului sau chiar o preia, pe propriile SPV-uri dedicate "managementului" garanţiilor executate) şi îmbâcsit de reguli de prudenţialitate batrânesti, impuse acum 20 de ani şi menţinute de o camarilă din banca centrală eternizată pe post şi încremenită în proiect. De aceea, companiile şi IMM-urile, deopotrivă, au preferat să se împrumute fie de pe piaţa externă, fie de la acţionari, ceea ce a determinat reducerea sistemului bancar român la cea mai mică dimensiune din Europa.

Cu un total al creditelor de circa 48 miliarde euro, din care mai mult de 44 de miliarde de euro sunt credite acordate populaţiei sau statului, sistemul bancar al României se laudă, totuşi, cu cea mai mare profitabilitate din Europa.

Nota bene: întrucât acelaşi sistem bancar stă cu fundul pe depozite de peste 73 de miliarde de euro, iar coeficientul de multiplicare (leverage) este de 1 la 7 în România, creditul bancar românesc ar fi putut fi lejer ridicat la 500 miliarde euro, dacă nu s-ar fi instaurat, după acordul de la Viena din 2009, păstorit de nimeni altul decât de guvernatorul de atunci şi de acum al BNR, un model de business auto-destructiv, care presupune reducerea volumului creditării, dublată de ridicarea la cote inimaginabile a costurilor creditului (un model deplâns, de altfel, cu lacrimi de crocodil, chiar de BNR).

Un oficial al BNR, domnul Florin Georgescu, calcula prin 2015 un necesar de capital care să acopere pierderile societăţilor comerciale, mai sus enunţate, de circa 23 de miliarde de euro. În prezent, acelaşi domn Georgescu arată, chiar la audierea din Senat, că acest necesar de capital a ajuns la 33 de miliarde de euro. Evident, nu există nici măcar iluzia că acest capital ar putea fi strâns de (la) acţionari, pentru a fi injectat în nişte companii sau IMM-uri cu pierderi, aşa că, mai degrabă, cele 350.000 de societăţi cu capital negativ vor fi lichidate, iar odată cu dispariţia lor vor dispărea şi locuri de muncă. Încercaţi să faceţi o proporţie faţă de companiile care se află în insolvenţă, al căror număr se situează undeva în jurul cifrei de 30 de mii. O să sesizaţi uşor proporţiile dezastrului.

Intermediar, a se observa că, în Registrul comerţului sau la fisc, sunt înregistrate în jur de 450.000 de întreprinderi individuale sau familiale, PFA şi alte persoane care realizează venituri din activităţi independente, care dau de muncă la încă pe atâţia salariaţi. Nu ştim în ce stare se află aceste mici afaceri, căci nu există statistici, dar ştim că o mare parte dintre titularii lor s-au împrumutat la bănci, fie pentru susţinerea afacerii, fie pentru nevoi personale, iar acum sunt în stare de supra-îndatorare, ca şi consumatorii captivi în menghina creditelor de consum.

Apropo de creditele de consum - minunatul model de business al sistemului bancar român a putut să inventeze credite de multe zeci de mii de euro (sau poate chiar de sute de mii de euro) acordate pe zeci de ani unor salariaţi care aveau salarii de 250 de euro pe lună, dar nu şi-a pus osul la treabă pentru a inventa şi credite acordate companiilor pentru a susţine aceste locuri de muncă şi, mai ales, pentru a susţine creşterea salariilor în vederea fidelizării salariaţilor, creştere care ar fi dus la o mai mare solvabilitate a debitorilor persoane fizice. Când ratele s-au dublat ori s-au triplat (la un an sau doi de la finalul perioadei de graţie), salariile nu au putut fi mărite din pix, iar salariaţii, rând pe rând, au plecat la muncă în străinătate, printre altele, pentru a plăti rate la bancă. Cei care nu au reuşit să facă asta au ajuns în stare de supra-îndatorare sau de faliment şi au fost vânduţi pe doi lei colectorilor de creanţe. Între timp, companiile şi IMM-urile româneşti au fost deşertificate sub raportul surselor de finanţare a activităţii şi, mai ales, sub raportul resurselor umane. Mai mult de 4 milioane de români plecaţi din ţară nu înseamnă doar cea mai mare rată de imigrare din Europa, ci şi pierderea unei treimi din forţa de muncă a României. Cei rămaşi în ţară, cu o calificare minimală, se cam pregătesc de ieşire la pensii, fără că o nouă generaţie să fie pregătită pentru a-i înlocui. Pe toate canalele posibile, aceştia sunt îndemnaţi să plece, pentru a face PIB în Italia, Spania, Franţa, Germania sau Marea Britanie. Iar acum, lumea bună a "biznisului" se plânge de lipsa forţei de muncă, în timp ce înjură guvernanţii pentru majorarea salariului minim.

Am mai spus-o - economia României este grav şi malefic dezechilibrată, este ca malnutriţia. Creşte în ritmuri incredibile pentru profeţii crizelor şi ai apocalipselor, dar creşterile anuale nu se văd în creşterea bunăstării medii a omului de rând. Motivaţia este concentrarea nesănătoasă a resurselor şi a bogăţiei. Există câteva oraşe mari care sunt ultra-bogate în raport de restul ţării (la conferinţa Ziarului BURSA de azi (n.r. ieri), am înţeles că cifra de afaceri totală a judeţului Vaslui a fost, în 2018, de 5,5 miliarde lei, fiind realizat în proporţie de 96% de companii şi IMM-uri româneşti, în timp ce cifra de afaceri a judeţului Timiş, pe acelaşi an, a fost de 56 de miliarde lei, fiind efectuată de firme româneşti doar în proporţie de 38%). Există, de asemenea, un club select al companiilor care realizează marea majoritate a cifrei de afaceri naţionale. Un număr de 100 de companii (dintre care doar 5 sunt româneşti) fac 75% din PIB-ul României. Plus-valoarea creată nu se impozitează decât în proporţii infime aici, întrucât tehnicile de optimizare fiscală reuşesc cu mare eficienţă să exporte această plus-valoare. Iar această optimizare fiscală nu este nici măcar lucrul cel mai rău. De-a dreptul malign este modelul economic instaurat în urmă cu 28 de ani, un model economic care a presupus permanente facilităţi şi ajutoare de stat pentru mitologicul investitor străin (purtătorul biciului cu care populaţia României trebuia să fie deprinsă să fie docilă, după savantele teorii ale academicianului Mugur Isărescu), acelaşi investitor care acum ameninţă că îşi ia bagajele şi pleacă dacă nu se menţine "competitivitatea" prin salarii de doi lei ale angajaţilor români sau care se panichează şi îşi închide repede poziţiile speculative la bursă când mai apare câte o reglementare care încearcă (în stil de mămăligă, totuşi) să repună lucrurile în matca lor firească, taxând lăcomia celor lacomi şi degrabă panicaţi.

Să vă spun că nu se mai poate continua aşa?

Era o certitudine că "nu se mai poate aşa" încă din 2014, când ROBOR a fost lăsat în mod artificial la cel mai mic nivel din istorie, pentru a mai fi capturaţi încă o sută - două de mii de naivi în Programul Prima Casă şi, cu toate acestea, nimeni nu a luat măsuri.

Dar poate că insolvenţa ce va să vină (plus uriaşul val de dizolvări pentru pierderi care depăşesc de mult jumătate din activul net al companiilor) va obliga autorităţile, care or fi ele, să pună în practică un plan de reorganizare global, pentru România. Mă ofer să îl scriu eu.

link: "Poprirea pe disponibilul bănesc al debitorului în insolvenţă - imposibil de încuviinţat"

link: "Doar cinci judeţe sunt înregistrate în insolvenţă, dar situaţia nu este reală"

link: "Directiva europeană privind a doua şansă intră la o primă lectură în PE, în 26 martie"

link: "Trebuie să analizăm mai atent cauzele care duc la insolvenţă"

link: "Proiectul planului de reorganizare a RADET intră astăzi la vot"

link: "Evaluatorii - să participe, alături de UNPIR, la discuţiile pentru schimbarea legislaţiei"

link: "Peste 18.400 de angajaţi, afectaţi de procedurile de insolvenţă anul trecut"

link: "Abilitatea managerială, cea mai importantă competenţă a practicianului în insolvenţă"

link: "Evaluarea este utilă pe tot parcursul procesului de insolvenţă"

link: "Concordatul, o procedură prin care companiile aflate în dificultate se pot redresa"

Opinia Cititorului ( 17 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2019, 08:03)
Piperea face ce face si revine la "vinovatul de serviciu", adica la banci, care, dupa parerea lui, au dobanzi mari. Nu spune de ce dobanzile sunt mari in Romania! Vede si el, dar nu spune, ca multe IMM-uri nu-si mai platesc datoriile (spre deosebire de persoanele fizice, la IMM-uri lucreaza si economisti, care stiu conditiile in care trebuie sa se se un credit) nu pentru ca dobanzile sunt mari, ci pentru ca de la inceput au vrut sa insele bancile si sa nu le mai returneze imprumuturile luate si garantate cu afaceri falimentare. In plus, daca le pleaca muncitorii, vina este a patronilor care, dau salarii mici ca sa poata ei sa-si cumpere repede masini de 50-100000 de euro, sa-si faca vile cu care sa le arate repede vecinilor prosperitatea etc). Cele 350000 IMM-uri care sunt in faza terminala, cum spune Piperea, sunt rezultatul smecheriilor patronilor. Daca Piperea ar fi corect, ar spune ca intre acestea multe sunt ale acelorasi patroni, care infiinteaza si desfiinteaza firme pe banda rulanta pentru a-si insela partenerii. Nu cred ca in Europa este o alta tara in care patronii fura mai mult decat in Romania (vezi evaziunea fiscala, muncitorii angajati la negru, credite nereturnate): avem cele mai sarace IMM-uri (decapitalizate la extrem), dar cu cei mai bogati p[atroni! Asa ca, domnule Piperea, mai lasa bancile si scrie adevarul despre IMM-uri! MAKE, tu ce parere ai?
1. 1.1.  Anonimul dambovitean (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de XXX în data de 22.02.2019, 08:23)
  Recunoaste ca astepti o prima ca ti-ai sacrificat o jumatate de ora sa scrii prostia asta. Ghici ce se va intampla? N-o sa primesti nimic. Vei linge mai departe hartiile fara sa intelegi nimic deoarece esti un analfabet functional perfect. Bancile astea pe care le tot lingusesti nu cumva iau garantii la credite? Putem paria ca asa stau lucrurile. Nu se asigura majoritatea creditelor? Ba da! Atunci ce tot o dai cu ROBOR marit din cauza hotiei, când avem de-a face cu ROBOR marit din cauza prostiei. Sclavule, nu ma astept sa intelegi. asa ca nu te mai stresa in plus... stai la locul tau si baga carbuni ca verifica astia camera si iti imputa si jumatatea aia de ora.
  1.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2019, 09:08)
  Esti unul dintre patronii bogati ai unor IMM-uri saracite intentionat? Cate camera are vila in care stai si cate zeci de mii de euro costa masina cu care te lauzi dupa ce ai facut ani de zile evaziune fiscala? Nu mi-am sacrificat o jumatate de ora sa scriu mesajul de mai sus. Probabil, la cat de destept te dai (se vede si din ce scrii), cel putin o jumatate de ora ti-ar fi luat tie sa scrii mesajul.
  1.3.  [Titlu eliminat conform Regulamentului - Redactia] (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de xxp în data de 22.02.2019, 09:26)
  Da nu comentezi partinitor de loc...ia aminte aci cum functioneaza tarasenia asta ; iau imprumut inerbancar de suma x...pun gaj implicit valori imobiliare ....apoi se trezeste un bou ;analfabet economic cu rang analt , sa -mi reduca gajul depus cu 40% din pix ca nu il intereseaza urmarile ....deci cine e de vina ? roborul [factorul de risc] care a crescut din cauza imbecilului ? eu ca am avut nevoie de bani ? sau situatia economica precara an care baltim de 30 de ani...plimba cercul mestere si lasane sa murim linistiti......
  1.4.  Scuza-ma, te rog! (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 22.02.2019, 09:51)
  Nu mi-a trecut prin cap sa intervin, dar mi-ai cerut parerea.
  Parerea mea este ca pe cei 350 000 de patroni aflati in discutie nu ii poti judeca dupa inchipuire si nu poti generaliza citeva cazuri de care vei fi auzit, ridicindu-le la rangul de categorie care cuprinde 350 000 de infractori.
  Da, exista infractori care "infiinteaza si desfiinteaza firme pe banda rulanta pentru a-si insela partenerii", dupa cum spui.
  Daca un astfel de infractor primeste credit de la o banca, atunci, te rog sa ma ierti, nu cred ca banca a facut-o din naivitate, ci functionarii bancari care i-au aprobat creditul, sint mina-n mina cu infractorul, caci o verificare rapida si sumara a istoricului acelui "afacerist" evidentiaza ca este un infractor. Examinarea istoricului "afaceristului" nu necesita mai mult timp decit cit este nevoie sa-ti examineze buletinul la aeroport, iar calificarea necesara este echivalenta cu cea a politistilor de frontiera.
  Si daca tot imi ceri parerea, eu cred ca, printre noi, mai gasim oameni cinstiti doar ca oameni de afaceri, independenti de entitatile guvernamentale si de regimul politic.
  In banci si in bancheri nu mai am incredere, de la momentul de acum trei ani si ceva, cind si-au tratat clientela ca si cind ar fi fost o masa de infractori, intr-o optica comuna cu aceea a opiniei tale.
  1.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2019, 10:06)
  Foarte echilibrat răspuns.
  Adevărații infractori sunt în bănci.
  1.6.  Spune-mi simplu... maestre! (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de XXX în data de 22.02.2019, 10:19)
  Iarta-mi ignoranta, dar eu de imprumut inerbancar n-am auzit (cineva are nevoie de traducere romana-romana), iar împrumuturile interbancare nu au treaba decat cu bancile, deci, nu vad legatura cu discutia. Cat despre reducerea unor garanttii de catre un tert... n-am inteles. Vine un tert si radiaza o ipoteca sau un gaj fara acordul creditorului? Sincer, cred ca esti analfabet functional si te referi la faptul ca banca iti subevalueaza gajul, ceea ce e firesc daca piata e supraincalzita si bunul ar putea pierde din valoare in viitor. Ce treaba are evauarea unei garantii cu ROBOR-ul? Nu mai tu si altii ca tine pot pricepe. Poti sa mori linistit, dar preferabil ar fi sa mai intelegi cate ceva inainte.Tu, inainte de nevoia de bani, ai o mare nevoie de creier.
  1.7.  Mai iesi si tu dintre hartii (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de XXX în data de 22.02.2019, 10:25)
  Spre deosebire de mine, tu n-ai nimerit-o deloc. Nu am nevoie de IMM-uri ca sa-mi duc existenta. De fapt, cred ca multe societati comerciale sunt o camuflare perfecta a prostiei patronilor, ajunsi brusc directori generali. Eu sunt un artist, poti sa mi te adresezi cu.... maestre.
  1.8.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
  (mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2019, 14:15)
  Iti iert ignoranta; de imprumut inerbancar n-am auzit nici eu.
2. legea insolventei
(mesaj trimis de gerula în data de 22.02.2019, 08:57)
legea insolventei - la care si Piperea a contribuit - a generat un dezechilibru contractual intre drepturile creditorului si drepturile debitorului in cazul persoanelor juridice; puse in fata acestui dezechilibru bancile au respins pur si simplu creditarea persoanelor juridice, doar cele solvabile au trecut testul analizei de risc. Interesant ar fi ca acest punct de vedere a fost comunicat de catre sistemul bancar in piata, dar nu l-a luat nimeni in seama. Similar ordonantei blestemate. Pe de alta parte bancile dau credite din banii deponentilor, unii pensionari au acolo economiile de o viata, noi trebuie sa fim responsabili in primul rind fata de deponenti. Ne spune mai nou unul ca Piperea - care are o firma de insolventa cum sa dam aceste credite si cum sa ia el comisionul de 8% din masa credala?
1. 2.1. Gerula, putina atentie, te rog (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de XXX în data de 22.02.2019, 10:32)
  Comisionul de 8% din masa credala e un pret infim pentru tine, nepriceputul care - gratie unei ”inteligente ravasitoare” - generezi 100% din acea masa credala. Crede-ma pe cuvant.
3. fără titlu
(mesaj trimis de decapare în data de 22.02.2019, 09:52)
Daca nu v-am barberit in 90 cu tot cu pui....acum unii dintre ei au anceput sa muste ....
4. Omul acesta, autorul,
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 22.02.2019, 15:15)
este un manipulator ordinar.
Dupa el, Guvernatorul si bancile sunt vinovati de dezastrul economic prin care trece scumpa tara.
Dupa el, politicul, guvernarea, administrarea n-au nici o vina de producerea acestui dezastru.
Dupa el, nici nepotismnul, nici "staul paralel", nici coruptia, nici hotia, nici jaful fara margini practicate ca niciodata altadata in istoria patriei, n-au nici o vina in producerea acestui dezastru.
Maestre, oare cele "450.000 de întreprinderi individuale sau familiale, PFA şi alte persoane care realizează venituri din activităţi independente" cu sprijinul cui au fost pornite? Nu cumva cu ajutorul sistemului bancar? Ce vrei mai mult de la sistemul bancar, vrei cumva ca acesta sa asigure fundamentele unei afaceri, adica logistica, tehnologie, productie, desfacere si incasare? Care este cauza colpsului acestor 450 mii de intreprinderi, lipsa finantarii sau lipsa fundamentelor afacerii: logistica, tehnologie, productie, desfacere, incasarea pretului produselor livrate... ?
S-au constituit aceste 450 mii de intreprinderi. Ce dezvoltare economica a tari au produs aceste 450 mii de intreprindri?
In schimb, iata ce dezvoltare economica a produs Dacia! Infiintarea Daciei a fost opera micului intreprinzator. Sigur nu, a fost opera unor oameni cu o mare pregatire si cu o mare experienta, sprijiniti de oameni luminati din conducerea tarii.
Intrebarea si marea problema este unde sunt oamenii luminati din conducerea tarii, capabili sa mai faca 30-50 de unitati de forta Daciei, raspindite pe intregul cuprins al tarii?
Ce dezvoltare economica a tarii pot sa realizeze cele "450 mii de intreprinderi" si ce dezvoltare economica pot sa realizeze 50 de intreprinderi de forta Daciei? Desigur, orice tehnologie performanta si constructiva este bine-venita. Este posibil ca din mijlocul celor "450 mii de intreprinderi" sa se nasca citiva zuckerbergi. Ii asteptam! Dar asteptindu-i, sa nu pierdem din vedere rolul conducerii tarii in dezvoltarea ei economica.
De a cine asteptam noi si conducerea tari dezvoltarea economica a tarii? De la cei , sa zicem, 450 de mii de intreprinzatori? Pot face cei 450 de mii de intreprinzatori o tara moderna? In anumite conditii sigur ca da! Dar iata ca au trecut 30 de ani si vedem ca in conditiile existente vestul pare a fi tot mai departe.
Solutia simpla si la indemina unei conduceri credibile a tarii este ca intreprinderile puternice din vest este sa vina cu logistica, tehnologie, productie si desfacere in scumpa nostra tara. Doar ele ar putea dezvolta tara rapid si eficient. Si am avut toate conditiile ca aceste companii straine sa vina. Si poate le mai avem. Dar avem oare conducatori luminati? Sunt conducatorii nostri, care cumpara rachete israeliene din Germania la pret dublu din Germania, niste oameni luminati? Daca nu, cum sunt?
Sa avem toate posibilitatile de negociere la indemina noastra, si sa pierdem sansa de dezvoltare dupa sansa este ceva incredibil si de neiertat.
Cam asta-i povestea, poveste reala, nu manipulare.
Inchei cu o nostimiora, cunoscuta.
Bunul Dumnezeu in dialog cu Sfintul Petru:
- Doamne, de ce romanilor le-ai dat o tara cu atit de multe bogatii?
- Da, dar uita si ce conducatori le-am dat.
1. 4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2019, 17:45)
  Cei 450 de mii de întreprinzători din țara modernă din 2010 au beneficiat de impozit forfetar, direct de la partidul Securității, PDL.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.02.2019, 10:37)
Eu nu am o parere buna despre BNR si banci.Trebuia mai mult sa se gandeasca la cel care ia credit,sa fie colaborator,nu jacmanitor.BNR a fost mai mult protector a bancilor,nu a oamenilor care iau credite.Bancile fara oamenii care iau credite(fizice sau juridice), sunt egal cu zero.
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2019, 14:17)
  Evrika!! ne-ai luminat.
  5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2019, 15:55)
  Desi este o minte palida, care inventeaza cu greu apa calda, totusi, pe fond, are dreptate.