CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI - EDIŢIA A V-A / SIMONA MILOŞ, PREŞEDINTE INPPI: "Interferenţele procesului penal în procedurile de insolvenţă îi pot anihila principiile"

Modificările legislative paralele procedurii de insolvenţă, aduse prin alte acte normative (chiar prin legis­laţia primară) şi interferenţele procesului penal în procedurile de insolvenţă sunt două chestiuni care afectează derularea firească a procedurilor de insolvenţă, a afirmat avocatul Simona Miloş, preşedinte al Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI).

Potrivit domniei sale, acestea reprezintă două mari neajunsuri "care pot altera, până la anihilare, principiile care guvernează o astfel de procedură".

Domnia sa a expus o serie de propuneri în vederea eficientizării procedurii de faliment, precum: - evitarea modificărilor Legii insolvenţei prin acte paralele procesului de insolvenţă; - consultarea principalilor actori ai procedurii de insolvenţă (reprezentanţi ai marilor creditori, reprezentanţi ai patronatelor, debitorii, uniunile profesionale - practicieni în insolvenţă, avocaţi, evaluatori, magistraţi implicaţi în procedurile de insolvenţă); - eliminarea acestor modificări legislative care afectează procesul de insolvenţă; - încurajarea procedurilor de cesionare a creanţelor fiscale la valoarea nominală, dublată de permisiunea de sub­rogare în drepturile creditorului fiscal (ar fi foarte mulţi antreprenori interesaţi să preia o creanţă fiscală şi să scoată ANAF în afara acestor proceduri de insolvenţă, care sunt de durată, dar care nu pot să facă acest lucru, pentru că nu există un astfel de cadru legal); - modificarea Legii insolvenţei prin posibilitatea creditorului bugetar de a primi acţiuni/părţi sociale ale debitorului în contul creanţelor deţinute împotriva acestuia, cu acordul expres al creditorului fiscal.

• Simona Miloş: "Art. 351 din Codul de Procedură Fiscală prevede că actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal"

În ceea ce priveşte modificările legislative paralele procedurii de insolvenţă, sursa citată a subliniat două aspecte importante: art. 351 din Codul de Procedură Fiscală, privind soluţionarea căilor de atac în cazul actelor administrative-fiscale privind debitorii în insolvenţă şi OG nr. 30/2017, care a introdus în codul de procedură fiscală un capitol nou referitor la executarea silită în cazuri speciale.

Articolul 351 din Codul de Procedură Fiscală prevede, prin derogare de la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, că actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă a societăţii se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal, a spus doamna Miloş.

Simona Miloş consideră că această dispoziţie încalcă principiul celerităţii, specific procesului de insolvenţă, pe cel al concursualismului şi al caracterului colectiv, de asemenea importante, precum şi pe cel al transparenţei procedurilor, de vreme ce într-o astfel de contestaţie, creditorii (cei care ar avea interesul să intervină într-o astfel de contestaţie atunci când ar pretinde aceleaşi drepturi ca şi creditorul fiscal) nu pot participa în acel proces, nu pot interveni, aşa cum ar fi putut să facă într-o procedură care s-ar fi derulat sub acelaşi for jurisdicţional în faţa judecătorului sindic.

Domnia sa a subliniat: "Vorbim despre un decalaj de soluţionare a contestaţiilor în procedura insolvenţei, versus procedura de contencios adminis­trativ şi fiscal de câţiva ani. Dacă într-o procedură de insolvenţă contestaţiile la creanţe se soluţionează în două-trei luni, într-o procedură de contencios administrativ şi fiscal această procedură durează între trei şi cinci ani".

Articolul 266^ 3 din OG nr. 30/2017 specifică faptul că, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 85/2014, privind procedurile de preinsolvenţă şi insolvenţă, executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din hotărâri definitive în materie penală se soluţionează potrivit Codului de Procedură Fiscală, se valorifică potrivit acestuia, a explicat Simona Miloş.

Domnia sa a adăugat: "Aşadar, iată cum scoatem în afara procedurii de insolvenţă şi etapa execuţională a acestor titluri, a acestor creanţe bugetare-fiscale. Este evident că într-o astfel de situaţie nu putem şti, la momentul la care vorbim, ce se întâmplă cu procedura insolvenţei. (...) Iată că sunt modificări legislative care au intervenit, dar care lasă, realmente, un vid de aplicare în privinţa procedurilor de insolvenţă. Nicio dispoziţie legală nu prevede ce se întâmplă în tot acest timp cu procedura de insolvenţă".

• Simona Miloş: "Faptul că se interzice, printr-o măsură penală, declararea pe cale judecătorească a falimentului, nu înseamnă că acesta nu produce efecte în plan economic"

Referitor la aspectul legat de interferenţele procedurilor penale asupra procedurilor de insolvenţă, domnia sa a menţionat câteva măsuri preventive care pot fi luate în cadrul procesului penal, conform prevederilor Codului de Procedură Penală care se referă la interdicţia iniţierii dizolvării/ lichidării persoanei juridice sau la interdicţia efectuării de operaţiuni patrimoniale.

Domnia sa a spus: "Ce se întâmplă, concret, cu procedura insolvenţei când se ia o astfel de măsură în cadrul procesului penal? Se mai poate trece la faliment într-o astfel de situaţie? Interdicţia de dizolvare/lichidare înseamnă, practic, interdicţia intrării într-o procedură de faliment. (...) Iarăşi, nicio dispoziţie legală nu stabileşte ce se întâmplă cu procedura insolvenţei în tot acest timp. Faptul că se interzice, printr-o măsură penală, declararea, pe cale judecătorească a falimentului, nu înseamnă că acesta nu produce efecte în plan economic".

La fel se întâmplă şi în cazul interdicţiei efectuării de operaţiuni patrimoniale, care îngheaţă procedura insolvenţei, indiferent că este vorba des­pre o procedură de reorganizare sau de faliment, a mai menţionat sursa citată, adăugând că în acest fel bunurile se depreciază, iar creditorul bugetar refuză să mai cheltuie pentru conservarea bunurilor respective şi nu va mai încasa nimic.

În contrapartidă, există varianta lichidizării bunurilor şi provizionării sumei (creanţei - care s-ar fi cuvenit părţii vătămate în procesul penal) şi dis­tribuirea acesteia către partea vătămată, dacă se ajunge la o hotărâre definitivă de condamnare, a mai precizat preşedintele INPPI.

Conform sursei citate, statisticile emise de către Registrul Comerţului, arată că în 2016, în Româ­nia, erau 261 de companii în insolvenţă (asupra cărora au fost dispuse măsuri asiguratorii sau preventive în procesul penal), cu o cifră de afaceri totală de 530, 57 milioane de lei (aproximativ 115 milioane de euro) şi 13.434 de angajaţi.