CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI / MIRELA IOVU, CEC BANK: "Insolvenţa - o sită prin care se cern afacerile viabile de cele neviabile"

Nu toate întreprinderile insolvente pot fi salvate, consideră Mirela Iovu, Vicepreşedinte CEC Bank, potrivit căreia, metaforic, insolvenţa poate fi descrisă drept o "sită" prin care se cern afacerile viabile de cele neviabile.

"Militez pentru acordarea unei «a doua şanse» întreprinderilor în dificultate, dar a doua şansă trebuie să fie acordată cu discernământ", a spus Mirela Iovu, adăugând: "Cred că noua propunere de directivă (n.r. privind armonizarea legislaţiei statelor membre în ceea ce priveşte insolvenţa şi mecanismele de prevenire a insolvenţei) este un deziderat, la care trebuie să contribuim toţi stakeholderii. "«A doua şansă» trebuie să se dea acelor companii viabile şi care care merită să fie salvate".

Domnia sa spune că i-au atras atenţia câteva precizari din expunerea de motive a propunerii de directivă: "Prima dintre aceste exprimări este aceea că «mai presus de toate, scopul propunerii este aprofundarea unei culturi a salvării în Uniunea Europeană». Până nu demult, noi europenii nu am avut în vocabularul profesional «cultura salvării" şi, probabil, mulţi ani de acum încolo, ne vom întreba oare în ce constă asta şi cum vom salva întreprinderile de la faliment.

O a doua precizare ar fi că normele referitoare la obligaţia de prudenţă şi diligenţă pe care directorii societăţilor trebuie să le respecte atunci când sunt în prag de insolvenţă joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea unei culturi a salvării întreprinderilor, în locul unei culturi a lichidării.

Măsurile de sporire a eficacităţii cadrelor de restructurare, de insolvenţă şi de «a doua şansă» ar contribui la gestionarea eficientă a împrumuturilor nerambursate şi ar reduce volumul de credite neperformante, în bilanţul băncilor, şi ar fi utile în evitarea acumulării de noi credite neperformante".

Se estimează că, dacă se acordă o veritabilă "a doua şansă" întreprinzătorilor oneşti în a demara o activitate economică, s-ar crea în toată Europa aproape 6 milioane de locuri de muncă, conform doamnei Iovu.

Potrivit domniei sale, prevederile din actuala lege cu privire la prevenirea insolvenţei sunt aproape fără efect: "Probabil, va veni momentul în care, prin transpunerea acestei noi directive, legiuitorul să se aplece mai mult asupra măsurilor care să ducă la o veritabilă prevenire a insolvenţei.

Ca bancher, îmi exprim dorinţa ca aceste măsuri de prevenire a insolvenţei să devină realitate într-o bună zi.

Din nefericire, din cauza lipsei "culturii salvării", nu numai în România, ci în întreaga Uniune Europeană, nu au existat premisele ca toţi cei implicaţi în procedura de insolvenţă să se gândească cum să salveze o companie de la insolvenţă".

În opinia doamnei Iovu, Legea 85/2014 şi-a atins unul dintre scopuri - de a reduce numărul insolvenţelor.

În anul 2016 numărul insolvenţelor a scăzut cu 21% faţă de 2015, de la 10.174 proceduri noi, la 8.053, şi cu 54%, comparativ cu media ultimilor zece ani, conform studiului Coface asupra insolvenţelor în România, în 2016.

Anul 2016 reprezintă minimul ultimilor zece ani, 84% din scădere fiind datorată scăderii insolvenţelor în rândul companiilor mici, doar 333 de companii care au avut venituri peste un milion euro au intrat în insolvenţă, a precizat Mirela Iovu, adăugând: "Acest fenomen confirmă că insolvenţa se manifestă mai des în rândul microîntreprinderilor (93% au venituri sub 500.000 euro)".

În perioada 2011-2015, la nivel naţional, au intrat în insolvenţă aproximativ 105.545 companii, reprezentând aproximativ 16% din totalul companiilor înregistrate în România, respectiv un sfert din totalul firmelor active care înregistrează venituri).

Anul 2013 a fost anul de vârf în ceea ce priveşte indisciplina de plată, deoarece în acest an s-a înregistrat recordul istoric în ceea ce priveşte volumul total al insolvenţelor, în general.

Ca bancher, Mirela Iovu consideră că este important să fie cunoscute măsurile de prevenire a insolvenţei, respectiv: - identificarea din timp a problemelor cu care se confruntă compania; - regândirea modelului de business/managementului, astfel încât acesta să fie adaptat situaţiei de criză; - schimbarea managementului, în cazul în care modul de conducere a afacerii companiei se dovedeşte a fi defectuos; - restructurarea activităţii companiilor aflate în dificultate financiară; -restructurarea activităţii, cu ajutorul creditorilor, fără a fi necesar să se deschidă oficial procedura judiciară (pre-pack insolvency); - facilitarea unei infuzii de capital care ar duce la redresarea afacerii, fără intrarea în insolvenţă; - efectuarea de conversii a unei părţi din datorie în acţiuni.