În practică există foarte multe situaţii în care debitorul doreşte să se reorganizeze, chiar dacă nu are nicio şansă, a afirmat Raluca Năstase, Partener la casa de avocatură Biriş Goran, menţionând că, din acest motiv, este necesară o procedură pre-insolvenţă mult mai eficientă.
"Am văzut foarte multe situaţii în care debitorul era foarte dornic să se reorganizeze. Deşi nu avea nicio şansă, ne solicita să facem acest lucru", a declarat doamna Năstase, adăugând: "Poate că ar fi ideal să avem o procedură pre-insolvenţă mult mai eficientă. În prezent, nu există ideea că am putea să prevenim insolvenţa şi să ajungem la soluţii care să ne ajute să evităm această situaţie. Dacă ajungi în insolvenţă este foarte, foarte greu să te redresezi. Acest lucru este arătat şi de faptul că, în România, există o proporţie de numai 2% de reorganizări care funcţionează".
Reprezentantul casei de avocatură a subliniat: "Experienţa noastră arată că debitorul ori nu are mijloacele, ori nu are ştiinţa să facă reorganizarea, se loveşte de anumite aspecte legislative care pur şi simplu nu îi dau posibilitatea să ajungă la acest rezultat".
Doamna Năstase a mai spus că există aspecte pozitive în actuala legislaţie din domeniu, printre care: "creditorul are un stimul ca să voteze planul de reorganizare prin aceea că, daca acesta nu se realizează, creanţa sa revine la dimensiunea iniţială; există posibilitatea de finanţare a debitorului atât în perioada de observaţie, cât şi în perioada de reorganizare; protecţia specială acordată creanţelor curente; creşterea nivelului de responsabilizare a deciziilor în procedura - răspunderea administratorului special".
Însă, conform doamnei Năstase, există şi aspecte mai puţin încurajatoare, precum faptul că transferul de bunuri în cadrul reorganizării trebuie executat în acelaşi regim ca şi transferul de bunuri în cadrul falimentului, care este o procedură greoaie ce pune în pericol echilibrul fragil al masei credale.
Drept urmare, reprezentantul casei de avocatură Biriş Goran a adus în atenţie, pentru situaţia menţionată, o soluţie posibilă: reglementarea detaliată a procedurii de valorificare a activelor în cuprinsul planului de reorganizare.
Totodată, domnia sa a amintit de situaţia incertă a debitorului în cazul expirării planului de reorganizare. "În practică, instanţele prelungesc artificial starea de reorganizare a debitorului în situaţia expirării planului, chiar dacă sunt investite cu o cerere de trecere la faliment". O soluţie posibilă pentru acest caz este, conform doamnei Năstase, reglementarea expresă a consecinţelor, respectiv inserarea în planul propus a tuturor măsurilor ce pot conduce la reorganizarea societăţii.
Raluca Năstase: "Conform Băncii Mondiale, cele mai mari procente de recuperare pentru creditori se înregistrează în economii unde reorganizarea este cea mai comună practică în insolvenţă. Spre exemplu, 45% din economiile OECD utilizează restructurarea în mod prevalent cu scopul de a salva firme viabile de la faliment, şi obţin o rată de recuperare de 83 de cenţi la dolar, spre deosebire de 57 de cenţi la dolar în procedura de lichidare".