CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI / SPERANŢA AURORA MUNTEANU, KPMG ROMÂNIA: "Ne aflăm în momentul în care se pune problema unei priviri profunde asupra legislaţiei restructurării"

Ne aflăm într-un moment în care, nu doar pentru legislaţia din România, ci şi pentru cea europeană, se pune problema unei priviri profunde şi de ansamblu asupra modului în care poate sau trebuie să aibă loc restructurarea întreprinderilor, conform doamnei Speranţa Aurora Munteanu, Senior Advisor, KPMG România, care menţionează: "Nu suntem singura ţară din Europa care avem pe hârtie şi încorporate în legislaţie, în încercarea de a le pune în practică, aproape toate cuvintele din directiva europeană privind reorganizarea".

Domnia sa continuă: "Dacă ne uităm la zona de reorganizare/restructurare şi la eficienţa restructurării în ansamblu, aş spune că, din păcate pentru noi, nu suntem între fruntaşii celor care au făcut cel mai bun uz în materie de recuperare şi redresare prin utilizarea acestor paradigme care există în legislaţie. Măcar şi din această perspectivă trebuie să facem un pas înapoi şi să ne uităm la lucurile care au mers bine şi la cele care nu au mers bine în utilizarea lor în scopul pentru care a fost introdusă în legislaţie restructurarea".

Speranţa Aurora Munteanu a amintit că restructurările din anii 1990 şi începutul anilor 2000 nu au avut loc în cazul corporaţiilor pentru simplul motiv că nu exista creditare. Domnia sa precizează: "Abia în anul 2004 ne-am pus problema să vedem despre ce este vorba în restructurare, împinşi în mare măsură de acquis-ul comunitar (n.r. ansamblul de măsuri convenite între Uniunea Europeană şi fiecare ţară candidată la aderare), în care s-a pus în discuţie semnificativ să avem o legislaţie adaptată pentru ideea că va circula liber capitalul în interiorul UE.

La vremea aceea, Legea insolvenţei a fost înţeleasă, în mintea noastră, ca fiind instrumentul de prevenţie şi de calculare a riscului pentru intrarea capitalului astfel încât să ştim ce se întîmplă într-un scenariu negativ şi unul pozitiv. Rezultatul nu a fost cel dorit, ceea ce se vede în faptul că încă intră puţin capital în domeniul privat".

În opinia doamnei Munteanu, "dacă în secolul XX, o întreprindere bună era una care nu greşea, în secolul XXI o întreprindere bună este una care are curaj să greşească, controlat şi în paşi mici de greşeală".

Speranţa Aurora Munteanu spune: "Dacă vrea să fiu corelativ cu această greşeală controlată, trebuie să am un instrument de negociere cu participanţii, care să îmi permită să gestionez greşeala controlată. (...) Trebuie să ne readucem aminte că o restructurare este de fapt un contract între părţi, nu o executare silită. Acest contract în­seamnă mediere şi negociere, şi mai puţin o implicare a instanţei excesiv, care să judece ce se întâmplă".

Conform spuselor reprezentantei KPMG România, procedura menţionată este la dispoziţia unui debitor în posesie, adică a unui debitor care vrea ceva de la situaţie. "Dacă vrea ceva de la restructurarea aceea, are nişte acţionari care vor ceva şi se implică, şi au părere despre cum se restructurează", susţine doamna Munteanu, continuând: "Un debitor în posesie este un debitor care fie îşi propune o restructurare cu bani pe care ştie de unde să îi aducă într-o structură de finanţare pe care ştie să o propună, fie se gândeşte că cedează - pentru binele business-ului pe care l-a dezvoltat - controlul asupra acestuia unui partener de capital pe care şi-l imaginează şi şi-l aduce. Altfel nu ai restructurare".

Doamna Munteanu aminteşte şi de faptul că este necesar un moratoriu scurt, o perioadă scurtă de timp pusă la dispoziţie pentru negocierea contractului, pentru ca aceasta să fie eficientă.