CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI Stan Tîrnoveanu, UNPIR: "Legiuitorul ar trebui să reglementeze o perioadă de realizare a acordului de voinţă"

Legiuitorul ar trebui să reglementeze şi o perioadă de realizare a acordului de voinţă, respectiv acomodarea voinţelor creditorilor prin posibile runde de dezbatere a planulului de reorganizare juridică, cu respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil, a afirmat Stan Tîrnoveanu, Prim-Vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR).

Conform prezentării domniei sale, articolul 132 din Legea nr. 85/2014 (privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă) stipulează că termenele pentru depunerea planului de reorganizare sunt 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe, iar pentru "motive temeinice" judecătorul-sindic poate prelungi, la cerere, termenul cu maximum 30 de zile.

Sancţiunea nerespectării termenelor duce la "decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare" cu consecinţa trecerii la faliment, conform prezentării Prim-Vicepreşedintelui UNPIR. Potrivit articolului 137 din aceeaşi lege, şedinţa adunării creditorilor pentru exprimarea votului în privinţa planului de reorganizare trebuie să aibă loc în termen de 20-30 de zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a anunţului referitor la depunerea planului de reorganizare.

"În concluzie, ipoteza modificării unui plan (cu asigurarea publicităţii aferente) în intervalul de după expirarea termenelor de 30 de zile, dar anterior datei stabilite pentru şedinţa adunării creditorilor în vederea exprimării votului, nu are o reglementare expresă", a punctat Stan Tîrnoveanu.

Conform Prim-Vicepreşedintelui UNPIR în această situaţie intră în discuţie două interpretări - cea restrictivă versus interpretarea în considerarea principiului eficienţei.

În ceea ce priveşte interpretarea restrictivă, decizia dintr-o speţă de la Curtea de Apel Bucureşti, cu referire la art. 139 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, menţionează că:

"o modificare a planului de reorganizare în baza lui nu poate avea loc decât pe parcursul procedurii de reorganizare, procedură ce nu a debutat în cauză prin confirmarea unui plan de către judecătorul sindic", conform prezentării Prim-Vicepreşedintelui UNPIR.

"Prin urmare, nicio dispoziţie legală nu permitea modificarea planului de reorganizare propus iniţial în termen", se mai arată în prezentarea reprezentantului UNPIR.

În ceea ce priveşte interpretarea în considerarea principiului eficienţei, într-o decizie dintr-o speţă de la Curtea de Apel Suceava, se arată: "Invocarea dispoziţiilor art. 139 alin. 5 d__ Legea nr. 85/2014 nu poate constitui un motiv de nelegalitate în condiţiile în care nu se instituie o interdicţie de modificare a planului de reorganizare anterior confirmării acestuia de judecătorul sindic. Raţiunea instituirii unei asemenea dispoziţii, de posibilitate a modificării planului de reorganizare pe parcursul derulării acestuia nu poate reprezenta o interdicţie de modificare a celui iniţial propus până la confirmare. Legiuitorul a edictat acest text, în acord cu prevederile art. 145 alin. 1 lit. A pct. c) d__ Legea nr. 85/2014, în sensul că părţile interesate nu pot propune un nou plan de reorganizare după ce cel iniţial nu a fost confirmat de judecătorul sindic, consecinţa neconfirmării planului fiind pronunţarea hotărârii de intrare în faliment. Pe cale de consecinţă, până la data confirmării planului de reorganizare, creditorii pot vota modificarea planului de reorganizare propus de părţile interesate, desigur cu respectarea procedurii privitoare la termenele şi procedura de votare a planului de reorganizare".

Conform Prim-Vicepreşedintelui UNPIR, în absenţa unui text de lege expres subzistă discuţii în privinţa modului de interpretare a ipotezei în discuţie.

Domnia sa opinează în sensul celei de-a doua interpretări respectiv, în considerarea scopului procedurii prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2014: "Scopul prezentei legi este instituirea (...) şi, respectiv, a unor proceduri colective de insolvenţă pentru acoperirea pasivului debitorului, în cadrul cărora debitorul beneficiază, atunci când este posibil, de şansa de redresare a activităţii sale.

De vreme ce este posibilă modificarea unui plan deja confirmat, apare rezonabilă ipoteza posibilităţii de depunere a unui amendament la plan în etapa incipientă, anterior exprimării votului de către creditori, se mai arată în prezentarea Prim-Vicepreşedintelui UNPIR.

După cum s-a statuat într-o speţă "planul de reorganizare (inclusiv actul de modificare a unui plan deja confirmat) este un act juridic multilateral şi complex. El are în primul rând o natură convenţională deoarece se încheie prin manifestarea de voinţă a categoriilor de creditori care îl votează".

Stan Tîrnoveanu subliniază că legiuitorul ar trebui sa reglementeze si o perioada de realizarea acordului de vointa, acomodarea vointelor creditorilor prin posibile runde de dezbaterea planului, cu respectarea principiului tratamentului correct si echitabil.

"Principiul trebuie să fie prevalenţa economicului, respectiv un mai bun tratament al creditorilor", punctează Prim-Vicepreşedintele UNPIR.