Ridicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului instituit de instanţa penală presupune uniformizarea interpretării şi o analiză coroborată a reglementărilor în materie, precum şi asimilarea celor reţinute în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit domnului Valentin Drăgoi, Managing Partner, DT Lawyers.
Domnia sa a precizat că în ceea ce priveşte ridicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului instituit de instanţa penală, există o serie de măsuri procedurale ce ar putea fii interpretate de către practicianul în insolvenţă. Astfel, în funcţie de particularităţile fiecărei speţte în parte, administratorul/lichidatorul judiciar poate apela la soluţii inovative în raport de dispoziţiile codului de procedură civilă, izvor de drept faţă de procedura penală. Cheia de ieşire din astfel de situaţii este strict apanajul practicianului abil în aplicarea normelor ignorate de către ministerul public.
Valentin Drăgoi a precizat: "Măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale de constrângere reală care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile aparţinând persoanelor prevăzute de lege, prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor respective. Scopul acestor măsuri este garantarea ridicării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor de judecată, a prejudiciului încercat de partea civilă ori a confiscării speciale/extinse".
De asemenea, potrivit domnului Valentin Drăgoi, măsurile asiguratorii în procedura insolvenţei au drept premisă înstrăinarea de către administratorul sau lichidatorul judiciar a bunurilor sechestrate, prin urmare măsurile luate în procesul penal sunt compatibile cu procedura insolvenţei, iar bunurile sechestrate nu sunt insesizabile. Poblemele recurente în practica judiciară sunt: indisponibilizarea contului de insolvenţă; caracterul urmăribil al bunurilor mobile; valorificarea bunurilor aflate sub sechestru penal.
Reprezentantul DT Lawyers susţine că în privinţa ridicării măsurilor asiguratorii, calea de atac specifică prevăzută de legea procesuală penală constă în posibilitatea contestării măsurilor asiguratorii sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia de către suspect, inculpate sau orice persoană care justifică un interes.
Practicianul în insolvenţă poate, însă, recurge şi la modalităţi adiacente în vederea ridicării măsurilor asiguratorii, mai spune Valentin Drăgoi.
"Într-o opinie majoritară, s-a susţinut că existenţa unor măsuri asiguratorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unor personae juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune sau garantării executării cheltuielilor judiciare, nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de legea 85/2014, în ceea ce priveşte bunul sechestrat", a mai precizat oficialul DT Lawyers.
Domnia sa a adăugat: "Într-o altă opinie (minoritară) s-a apreciat că existenţa unor asemenea măsuri asiguratorii suspendă procedura de lichidare de legea mai sus menţionată în ceea ce priveşte bunul sechestrat, este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor legale".
Totodată, Valentin Drăgoi a mai afirmat că măsurile asiguratorii nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, mai ales în condiţiile în care măsura asiguratorie a fost înscrisă anterior deschiderii procedurii, conform legii, pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi.