Raportul de evaluare este cel mai important document care trebuie semnat de compania de lichidare, în cadrul unei proceduri de insolvenţă, este de părere Daniel Manaţe, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR). Domnia sa evidenţiază că cea mai importantă dilemă în cazul unei afaceri cu probleme este reorganizarea sau lichidarea ei. Planul de reorganizare implică previziuni - ce active rămân şi ce nu -, iar lichidarea presupune probleme de inventariere, adaugă domnul Manaţe, precizând că, într-o procedură de insolvenţă, se cere valoarea de lichidare, în condiţiile în care aceasta nu mai există în standardele internaţionale de evaluare: "Ştim să estimăm care este valoarea de piaţă, dar valoarea de lichidare este aproape imposibil de estimat, de aceea a şi fost eliminată din standarde (...). Valoarea de lichidare rezultă dintr-o vânzare în condiţii atipice, în care nu se regăsesc condiţiile valorii de piaţă, reflectând o perioadă inadecvată de comercializare şi fără o publicitate rezonabilă. Această valoare reflectă, în general, prezenţa unui vânzător care nu e dispus să vândă sau o vânzare în condiţii de constrângere.
"În lichidări, valoarea multor active necorporale (de exemplu fondul comercial) tinde spre zero, iar valoarea activelor corporale reflectă circumstanţele lichidării", potrivit domnului Manaţe.
Acesta arată că valoarea de lichidare este suma netă care ar putea fi obţinută dacă activitatea unei întreprinderi ar fi întreruptă, iar activele sale ar fi vândute bucată cu bucată.
Preşedintele ANEVAR a explicat că valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbat(ă) la data evaluării, între un cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie nepărtinitoare, după un marketing adecvat şi în care părţile au acţionat fiecare în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
Bazele cu datele necesare evalurării sunt deţinute de bănci şi de companiile de insolvenţă, potrivit preşedintelui ANEVAR, care subliniază necesitatea colaborării acestor două entităţi cu evaluatorii.
Informaţiile oferite evaluatorului trebuie să fie complete, autorizate şi relevante, să aibă termeni şi responsabili, altfel evaluatorul nu poate face o evaluare corectă, fiind obligat să se retragă din raport. De asemenea, obiecţiunile trebuie să fie concise, clare şi obiective, colaborarea între părţi fiind necesară pe tot parcursul procesului de evaluare.
"Premisa continuării activităţii este alternativa de dorit", consideră domnul Manaţe, adăugând că procesul de continuare a activităţii se realizează printr-un plan de reorganizare.