CONSILIERUL PREZIDENŢIAL COSMIN MARINESCU PE BLOGUL PERSONAL: Accizele la carburanţi: stop-and-go

Politica fiscală în materie de accizare a carburanţilor a deschis recent unele dezbateri în privinţa impactului acestor accize asupra preţurilor. Probabil că cel mai intens barometru este dat tocmai de socotelile cotidiene ale şoferilor care îşi alimentează automobilele cu benzină sau motorină. Însă barometrul obiectiv în privinţa preţurilor vine din sfera statisticii.

Aceasta nu înseamnă că statistica ar fi, cumva, cel mai adecvat mijloc pentru a înţelege dacă lucrurile se întâmplă bine sau mai puţin bine. Însă, pentru a spune dacă preţurile cresc sau scad, este util să privim datele statistice.

Acciza suplimentară asupra carburanţilor, căci despre ea este vorba, a trebuit mai întâi să fie eliminată (ianuarie 2017), pentru ca mai recent să fie reintrodusă (septembrie 2017). Nu doresc să dezvolt aici motivele acestui stop-and-go fiscal, un ilustru exemplu de impredictibilitate. Doresc doar să evidenţiez impactul accizei asupra preţurilor, în contextul dezbaterilor recente.

Pe de o parte, se consideră că eliminarea accizei nu s-a regasit în scăderea preţurilor carburanţilor în ianuarie 2017. Pe de altă parte, că reintroducerea accizei nu a ridicat deloc preţurile în septembrie 2017, cu alte cuvinte impozitarea ar fi fost perfect neutră.

Statistica ne arată, însă, altceva. Şi anume faptul că în ianuarie 2017 preţurile carburanţilor au scăzut, iar în septembrie au crescut (şi probabil vor continua să mai crească, prin cea de-a doua rundă de accizare de 16 bani/litru, de la 1 octombrie).

Astfel, în ianuarie 2017, scăderea preţurilor este elocventă, în pas cu acciza.

Ca atare, odată cu introducerea accizei suplimentare, se poate remarca un salt al preţurilor în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie. Totodată, ciclul de ajustare a preţurilor este încă în curs, pe măsura ce se diminuează stocurile neaccizate suplimentar, precum şi prin efectele pe care le va avea cea de-a doua rundă de accizare.

Se înţelege de la sine faptul că dinamica preţurilor nu este una direct proporţională cu amploarea modificării accizelor. De fapt, accizele sunt absorbite de piaţă, prin repartizarea poverii acestora între producători şi consumatori. Distribuţia poverii fiscale este însă diferită, în funcţie de elasticitatea cererii produsului respectiv, de gradul de concurenţă existent pe piaţă, cotaţia preţului petrolului, proporţia taxelor în preţul final al produselor etc. În cazul carburanţilor, de exemplu, taxarea ocupă peste 50% din preţul final, ceea ce măreşte senzitivitatea preţurilor în raport de creşterea taxelor.

Însă nu mi-am propus să explic aici de ce preţurile au evoluat aşa cum au evoluat, nici să evidenţiez specificul pieţei carburanţilor din România. Important este să înţelegem că taxarea nu este neutrală în raport cu bunăstarea consumatorilor, astfel încât consumatorii să nu beneficieze de reducerea taxelor şi să nu suporte, parţial, creşterea acestora.