Consumatorul universal faţă cu reacţiunea

SUA şi Rusia negociază soarta lumii occidentale. O ştire neverificată spune că emirii arabi, gazdele întâlnirii, au interzis folosirea de şerveţele în sala unde şi-au dat mâna delegaţiile oficiale. Nu de alta, dar oamenii vor să evite situaţia cu care s-au confruntat Churchill şi Stalin, care au fost nevoiţi să împartă sferele de influenţă din Europa de Est pe o hârtie despre care unii istorici spuneau că ar fi chiar un şerveţel! Atunci, în 1944, România era condamnată să intre 90% sub sfera de influenţă a URSS, cel mai mult dintre toate statele împărţite pe colţul mesei: Grecia, Bulgaria, Ungaria şi Iugoslavia. Astăzi, Rusia a rămas la masa negocierii, iar locul Europei s-a mutat spre vest. Ce va fi cu România nu ştie nimeni în acest moment! Soarta lumii se desenează lângă noi, iar în ţară ne pregătim de alegeri cu un preşedinte interimar şi un guvern de coaliţie care are deasupra capului sabia moţiunilor de cenzură. Deşi pare că doar România este defazată, majoritatea statelor lumii sunt surprinse în aceeaşi aşteptare neliniştitoare.

• Trumpmania economică

După primele negocieri ruso-americane, una dintre concluzii a fost ca Europa, absentă din "lupta pentru pace", să renunţe la o parte din sancţiunile impuse Rusiei. Şi, de ce nu, să fie de acord cu rechemarea Rusiei alături de G7, după cum a sugerat însuşi Trump. Deşi înţelegem toţi că miza negocierii nu este doar pacea din Ucraina, ci resursele acesteia (din care americanii ar fi vrut jumătate, în schimbul unor garanţii de securitate), ne este greu să pricepem avalanşa de efecte economice pe care le-ar presupune o reintrare a Rusiei pe harta energetică a Europei, aşa cum anticipează vecinul Viktor Orban. Lipsa Europei Occidentale (creatoarea, de facto, a democraţiei americane) din întâlnirea diplomatică are deja ecou în buzunarele noastre. Consumatorul universal stă în mijlocul pieţei economice şi priveşte dezorientat specula şi tranzacţiile, ameninţările, tarifele şi târguiala puterilor mondiale. Iluzia democraţiei îl lasă pe consumatorul universal în afara deciziilor, mai ceva decât se simt liderii europeni. Clocotul civismului îl face pe consumatorul universal să se creadă martorul schimbării, să comenteze pe Facebook şi să-şi idolatrizeze ştampila de vot, chiar dacă veniturile lui au stat pe loc, iar cheltuielile cresc zilnic. Pare a-şi spune că orice revoluţie are un preţ, în timp ce înfruntă cu pieptul gol centrala de gaz dată pe 18 grade sau caloriferul călîu!

În faţa unui ecran oarecare, un român bombardat de veşti încearcă să înţeleagă tot ceea ce media şi social media aruncă spre el: război, taxe vamale, negociere pentru pace, război comercial, preşedinte interimar, preţuri mai mari pentru energie, inflaţie. Când ia telefonul de pe noptieră, vede pe ecranul mic, în ordinea scrolării: Georgescu, CCR, AUR, proteste, demisie Iohannis, moţiune de cenzură, creştere economică sub aşteptări, fonduri PNRR neabsorbite, liberalizarea preţurilor energiei şi gazelor. Pune telefonul jos, după două ore de captivitate şi se culcă cu speranţa că mâine va merge iarăşi la muncă. Nu la fel de liniştiţi se culcă angajaţii combinatului ArcelorMittal din Hunedoara, trimişi acasă de patronatul care aşteaptă scăderea preţului energiei.

• Comedia erorilor abia a început

Analiştii Băncii Naţionale vorbesc de incertitudini semnificative asociate dinamicilor preţurilor energiei şi alimentelor, precum şi traiectoriei viitoare a cotaţiei ţiţeiului. O altă categorie de riscuri vine din extinderea protecţionismului comercial, cu impact asupra cotaţiilor unor materii prime, precum şi asupra preţurilor unor bunuri intermediare şi finale.

Statisticienii de la INS trag concluzia că economia României a crescut de patru ori mai puţin decât prognoza în baza căreia s-a făcut bugetul de stat. Cu excepţia anului de debut al pandemiei (2020), am înregistat, în anul alegerilor, cea mai slabă evoluţie a economiei româneşti din ultimii 12 ani. Institutul Naţional de Statistică a calculat o creştere economică reală (din care a fost eliminată influenţa creşterii preţurilor) de doar +0,9% pentru 2024. Astfel, citim o primă notă de plată: după ce Guvernul a anticipat în mod greşit o creştere a PIB de +3,4% şi a angajat chetuieli publice (inclusiv creşteri de salarii de 25% în sistemul bugetar) finanţate din credite, am asistat la urcarea deficitul public la un nivel record, de 8,3% din PIB.

Veştile au continuat să curgă! În ianuarie, rata anuală a inflaţiei a fost puţin sub 5%. Astfel, după doar o lună din an prognoza de inflaţie pentru 2025 a fost revizuită în creştere, de la 3,5%, la 3,8%. Săptămâna aceasta a început cu importuri masive de gaze naturale (o tremie din consum, adică aproximativ 15 milioane de metri cubi zilnic), la preţuri de 68 de euro/MWh, cu 16 euro mai mult decât la Bursa din Viena. Zăpada şi gerul de afară ne-a făcut să ne gândim şi la golirea depozitelor de gaze. Gradul de umplere este acum de doar 37%.

Amarul a mai fost îndulcit de varianta propusă de ANRE în care consumatorii casnici să primească fiecare câte 36 de lei lunar, pentru un consum mai mic de 150 kWh (între 1 aprilie şi 31 decembrie). Totodată, Ministerul Energiei spune că a alocat un buget de 3 miliarde lei pentru susţinerea schemei de plafonare-compensare. Aceşti bani vor fi utilizaţi atât pentru protejarea consumatorilor, cât şi către furnizorii de energie. Furnizorii cer Guvernului să le compenseze diferenţa dintre preţul energiei tranzacţionate (la o valoare mai mare) şi preţul energiei vândute către consumatori (la un preţ plafonat, mai mic). Dacă ar fi să împărţim cele 3 miliarde de lei bugetaţi de Guvern la cei 5,7 milioane de consumatori casnici care s-ar putea încadra într-un consum mai mic de 150 de kWh/lună, ar rezulta că statul acordă câte 43 de lei pe lună pentru fiecare consumator casnic, ceea ce înseamnă că efortul bugetar este suportabil şi deja provizionat.

• Americanii dau cu pumnul în mase

În două luni de Trumpmanie, scenariul economic capătă tuşe groase, care acoperă tot ce credeam că este predictibil. În timp ce vocile de la Washington îi ceartă pe liderii europeni că nu-şi ascultă propriul popor, americanii ies în stradă şi îi acuză pe Trump şi Musk de instaurarea unei monarhii de "gaşcă", prin care acaparează întreaga putere şi sfidează conflictul de interese (Musk conduce Departamentul pentru eficienţă guvernamentală, dar companiile lui au contracte cu guvernul american).

Mario Draghi, fostul şef al Băncii Centrale Europene, crede că singura şansă a Europei în acest malaxor diplomatic şi tranzacţional declanşat de Statele Unite este să se comporte ca un singur stat. Raportul Draghi, făcut public la finele anului trecut, vorbea de nevoia unor investiţii suplimentare de până la 800 de miliarde de euro, de o reducere a preţurilor energiei prin inovare, de sporirea investiţiilor în apărare şi reducerea dependenţei de alte state, precum China. Probabil că dacă ar fi fost scris acum, raportul ar fi menţionat şi SUA la dependenţa de care Europa trebuie să scape. Statele Unite ale Europei (cum numea Churchill constructul european, avant la lettre) ar putea fi un proiect mai necesar decât niciodată.