Contra-oferta

Nu creşterea impozitării veniturilor pentru cei ce acumulează averi în exces, ci paletive de genul taxelor pe luxul afişat sunt promovate ca "soluţii" economice la creşterea cons­tantă a inegalităţilor sociale. PSD şi PC cred că scăzând impozitele pe venit pentru anumite categorii sub 16% se va rezolva "problema socială". Cum vor fi însă susţinute bugetar politicile sociale ori cele de investiţii dacă veniturile la buget vor scădea? Şi, cum se va descurca România dacă efectele crizei economice vor afecta ritmul creşterii economice?

Încercând să facă uitată dihonia internă şi defecţiunea ardelenească, clamând festivist o victorie pe care Ion Ilies­cu, în poziţia realistului de serviciu, nu o vede, PSD se grăbeşte spre guvernare. Şi, în privinţa regiei, întregul spectacol care a fost pus în scenă pentru a marca revenirea dă senzaţia că ne-am fi întors în 2004. Poate pentru că pesediştii nu au reuşit să depăşeas­că complexul înfrângerii "nedrepte" din 2004. Iar referinţa la obsedantele "dosarele politice fabricate" trădează aprehensiunile noilor potentaţi ai partidului. După ce din reforma internă promisă la Congresul din 2005 nu a mai rămas nici măcar o timidă referinţă, pesediştii nu doar că au adoptat la Consiliul Naţional de vinerea trecută o ofertă politică fără vreo fundamentare ideologică clară, dar au şi adaptat discursul berlusconian îndreptat împotriva "justiţie politizate", crezând că mai pot rămâne totuşi la "stânga".

Dar "noua gardă", care nu a pierdut ocazia pentru a-şi face cunoscută puterea, face evidente deservicii social-democraţiei. Degeaba încearcă Adrian Năstase să îşi adapteze retorica politică cu anticapitalismul şi critica globalizării de tip occidental, căci ceea ce rămâne după acest Consiliu sunt extravaganţele lui Radu Mazăre. Aflaţi în compania unor Radu Mazăre sau Marian Vanghelie, ori plasaţi între Nicuşor Constantinescu şi Marian Orişan, Geoană şi Năs­tase aproape că nu se mai observă. Doar Ion Iliescu a încercat să reziste tentaţiei, să rămâ­nă consecvent cu sine însuşi, dar deja vocea sa este percepută ca un zgomot de fundal pe care nimeni nu îl mai ia în serios. PSD e atât de sigur de guvernare încât nu îşi mai pierde vremea cu nuanţe ideologice pe care oricum nimeni nu le ia în serios. Odată ce socialismul de paradă este îndepărtat, se dezvăluie, în toată splendoarea sa, capitalismul cel mai sălbatec. Prea grăbiţi să recupereze timpul pierdut unii pesedişti îşi refac planurile. Doar de afaceri. Clanul Mazăre, înstăpânit prin vot peste aproape tot litoralul româ­nesc, nu îşi ascunde intenţiile: transformarea zonei într-o mare afacere privată ieşită total de sub controlul statului. Cerând, nu în virtutea vreunor competenţe profesionale, ci a rezultatelor de la alegerile locale, ministere precum mediul, amenajarea teritoriului şi turismul şefii organizaţiei cons­tănţene a PSD nu se mai sfiesc să îşi devoaleze planurile căci au fost, nu-i aşa, legitimaţi de electorat.

În acelaşi sens Oferta politică a PSD şi PC pentru legislatura viitoare e o curioasă mixtură între principii socialiste şi conservatoare. Iar conservatorismul nu se referă la mai noua denumire a PUR, ci de "valori" precum familia, concurenţa sau recâştigarea "mândriei naţionale" care nu se pot concilia uşor cu justiţia şi responsabilitatea socială, ori egalitatea şi progresul social. Iar cazul cel mai flagrant de abandon ideologic al socialismului şi stângii îl reprezintă propunerea aşa zisul impozit progresiv care conservă de fapt cota unică de impozitare. Nu creşterea impozitării veniturilor pentru cei ce acumulează averi în exces, ci paletive de genul taxelor pe luxul afişat sunt promovate ca "soluţii" economice la creşterea constantă a inegalităţilor sociale. PSD şi PC cred că scăzând impozitele pe venit pentru anumite categorii sub 16% se va rezolva "problema socială". Cum vor fi însă susţinute bugetar politicile sociale ori cele de investiţii dacă veniturile la buget vor scădea? Şi, cum se va descurca România dacă efectele crizei economice vor afecta ritmul creşterii economice? Făcând compromisul cu capitalismul pe care îl critică discursiv, dar îl practică activ la nivel local prin "baronii" săi, PSD se afundă în incertitudini.