Controversă legată de "taxarea muzicii" în hoteluri, magazine, autobuze

Lumea culturală are parte de o nouă controversă legată de drepturile de autor, mai exact de plata acestora - taxarea canalelor de distribuţie (televiziuni, radiouri, reţele de internet), dar şi a utilizatorilor finali: hoteluri, restaurante, firme de transport public, magazine. Centrul de Informare şi Asistenţă în Afaceri - INFObiz, ca reprezentant ai mediului de afaceri, reclamă modul prin care instituţiile CREDIDAM, UPFR şi UCMR-ADA înţeleg să taxeze utilizatorii din turism, alimentaţie publică/ restaurante, baruri, unităţi de cazare, transport, transport public de persoane, reţele de magazine/ spaţii comerciale.

Ciprian Faraon, preşedintele Centrul INFOBiz a declarat în legătură cu această controversă: "Considerăm necesar ca legiuitorul să actualizeze de urgenţă Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, aşa cum Oficiul Român pentru Drepturile de Autor ar trebui să revizuiască Decizia nr. 60/2019 privind drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual şi ale producătorilor de fonograme, prin gestiune colectivă obligatorie. Metodologia de calcul, din punctul nostru de vedere, este inechitabilă în raport cu mediul de afaceri vizat de această lege, plătitori ai acestor taxe, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 8/1996, dar şi deciziile ORDA, nu sunt actualizate situaţiei de facto a economiei ţării noastre, afectate de COVID-19. Conform actului normativ anterior menţionat, organismele de gestiune au următoarele obligaţii, printre altele: - "să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor operatori al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi"; - "să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu autorităţile publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii". Aceste negocieri cu utilizatorii, ca organism reprezentativ (de exemplu: patronatele din industria HORECA sau alte asociaţii sau patronate care reprezintă interesele utilizatorilor), nu există. Lipsa transparenţei activităţii de gestiune colectivă, dar şi a fundamentării deciziilor luate faţă de metodologia stabilită, creează grave prejudicii mediului de afaceri. Respectăm întru-totul drepturile de autor, înţelegând perfect importanţa acestor organisme de gestiune colectivă, ca reprezentanţi ai autorilor şi producătorilor, însă modul în care aceste instituţii înţeleg să stabilească metodologia de calcul al drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi pentru fonograme şi pentru audiovizual contravine inclusiv principiului evitării dublei impuneri interne. Mai concret, considerăm inoportună şi ilegală taxarea deopotrivă a canalelor de distribuţie de audiovizual şi fonograme, respectiv televiziuni, radiouri, reţele de internet, dar şi a utilizatorilor finali, spre exemplu: hoteluri, restaurante, firme de transport public, magazine etc. Din punctul nostru de vedere, în această situaţie intervine dubla impunere (taxare), încărcând nota de plată mediului de afaceri. Nu mai spunem că aceste organisme de gestiune par a inventa tot felul de taxe, unele suprapunându-se cu altele, dar purtând denumiri diferite. Aşa cum ştiţi, sunt 3 organisme de gestiune care taxeaza operatorii privaţi in jurul aceleiasi sintagme drepturi de autor".

Legat de metodologie, Centrul INFobiz reclamă ca fiind inechitabil modul de calcul, exemplificând în acest sens: "În cazul unităţilor de cazare, metodologia stabileşte intervale cu o plajă foarte mare, respectiv de la 1-50 camere, de 51-100 camere ş.a.m.d., fără să ţină cont de faptul că cele mai multe unităţi de cazare au în medie 10 camere/unitate, obligând astfel de unităţi la plata unei taxe care acoperă costul celor 50 de camere, deşi unitatea are 10 (spre exemplu).

Propunerea este să se prevadă un cost unitar/ cameră, răspunderea administratorului firmei în ceea ce priveşte acurateţea informaţiilor furnizate realizându-se prin declaraţie pe propria răspundere. Aceleaşi unităţi de cazare, conform metodologiei stabilite de ORDA, au obligaţia să plătească, pe lângă taxa pentru audiovizual, taxa pentru muzică ambientală, raportată din nou la intervalele menţionate mai sus (1-50, 51-100 camere etc). Această taxă se percepe în condiţiile în care, pentru majoritatea unităţilor de cazare, în interiorul acestora, excepţie făcând restaurantul, sălile de mese, care pot fi identificate separat, nu există distribuţie audio. Cu alte cuvinte se taxează o muzică ambientală la nivel de cameră, deşi acest serviciu nu există".

Un alt exemplu oferit este cel al restaurantelor, cafenelelor, barurilor, cluburilor. În loc să fie avut în vedere numărul de locuri autşorizate, taxa se raportează la suprafaţa spaţiului. Situaţia mijloacelor de transport rutier public, avand operatori privaţi, este aceeaşi cu unităţile de cazare.

Modul arbitrar de stabilire a intervalului, trasee până în 35 km sau trasee peste 35 km, nu are la bază nicio fundamentare, taxa stabilită fiind lipsită de o distribuţie asociată numărului de locuri ale mijlocului de transport şi distanţa maximă pe care o poate deservi. Autorităţile sunt rugate să iniţieze un demers de actualizare a Legii nr. 8/1996, precum şi a deciziilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, asigurând un echilibru între utilizatori şi organismele de gestiune colectivă.