Cool

"Dacă te declari partid popular, atunci trebuie să te comporţi în Parlamentul european ca un partid popular şi chiar dacă, uneori, din cauza asta, va trebui să fii de acord cu unele măsuri îndreptate împotriva interesului naţional, totuşi trebuie să înţelegi că jocurile de acolo sunt altele şi trebuie să le urmezi regulile".

Am citat aici ce a spus un ziarist, vineri, pe un canal de televiziune. Nu este un ziarist celebru, dar este cunoscut, fiind invitat pe la emisiuni de ştiri, pentru comentarii politice. Cred că nu este important să-i dau numele. Nu-l cunosc personal, un băiat serios şi drăguţ, de vreo treizecişiceva de ani. Probabil că, la momentul Revoluţiei, încă nu atinsese majoratul.

Noi, cei care am asistat la preluarea puterii de către Ceauşescu şi i-am trăit fiecare zi de domnie până la sfârşitul lor, încă mai avem o serie de prejudecăţi formate de-a lungul acelui sfert de secol de propagandă neîncetată.

De pildă, pentru că susţin piaţa pătimaş (cu aplicaţie dedicată pieţei de capital) şi pentru că resping intervenţiile nepotrivite ale statului, unii prieteni mă consideră libertarian; în realitate, gândesc în termeni marxişti (adică, chiar în termenii doctrinei contrare libertarianismului), pentru că asta este singura şcoală pe care am urmat-o şi ăsta este singurul dicţionar aflat în mintea mea. Faptul că folosesc termenii în definiţii marxiste argumentând teze libertariene este "funny" - uneori, când scriu, râd cu lacrimi - , dar funcţionează şi drept traducere aplicativă a unei teorii la realităţile noastre.

Acesta fiind, mărturisesc că am fost stupefiat să-l aud pe ziarist, sfătuind, calm, serios, cu un aer de om temeinic şi integru, să nu ne cramponăm de interesul naţional.

Eram la masă, muşcam din pâine. Cu totul dezgustător, am rămas cu gura căscată, bănuiesc că mi se vedea pâinea în ea. Am dat să înghit, m-am înecat, am tuşit de-am văzut stele verzi. Am făcut o mizerie acolo.

Să fi declarat cineva că "interesul naţional" nu-i decât un termen comunisto-ceauşist? Oare, voi fi fiind în poziţia lui Tataie care, când zici "cool", se răs­teşte să nu mai vorbeşti urât?!

M-am suspectat de incompetenţă - politica nu este nici specialitatea mea, nici pasiunea mea.

Am consultat Dicţionarul diplomatic din 1979, al Editurii politice a lui Ceauşescu :

"Existenţa (statului -n.n.), respectarea personalităţii, independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială, securitatea, bunăstarea economică se numără printre elementele ce dau materialitate interesului naţional".

Am consultat Wikipedia pe Internet:

"Interesul naţional al unui stat este compus din mai multe faţete. Prima constă în supravieţuirea statului şi securitate.Tot atât de importante sunt creşterea bogăţiei, dezvoltarea şi puterea economiei. Numeroase state, în timpurile moderne, în special, privesc păstrarea culturii naţionale ca fiind de mare importanţă".

Nu sunt Tataie!

Brut, între cele două texte există diferenţe, dar înţelesul net este acelaşi.

Supravieţuirea statului (sau existenţa lui) şi securitatea (sau securitatea). Creşterea bogăţiei, dezvoltarea şi puterea economiei (sau bunăstarea economică).

La care se va fi gândit tânărul ziarist că ar trebui să renunţe parlamentarii noştri europeni?

La supravieţuirea statului?

La securitatea lui?

La bunăstare?

Care este jocul acela atât de important, încât, pentru a-i urma regulile, ar trebui să acceptăm măsuri împotriva interesului nostru naţional? Oare există un astfel de joc, acolo?

Mă îndoiesc. Dacă există, atunci, intrând în Europa, am intrat într-o gaşcă murdară. Dar nu cred. Cred că ziaristul care şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă lucidă fără presiunea lui Ceauşescu, nu are noţiunile bine fixate.Cred că l-a luat apa.

În realitate, tânărul susţine o practică bolşevică - "sacrifică-ţi interesul".

La bolşevici, măcar, există o teză justificativă: "binele general, înaintea celui individual".

Dar tânarul ziarist nu are nici o teză. El zice că aşa sunt jocurile acolo.

Misticism pur.

Pentru el, aşa e "cool".

Băiete, nu mai vorbi urât! Poate te aude vreo babă...