CORESPONDENŢĂ DIN AUSTRALIA Tranzacţii cu o bancă bucureşteană care oferă servicii de top prin... reguli bizare

În ultimii ani, am obişnuit să fac vizite bianuale în România, vizite care au, probabil, un singur rezultat tangibil: aduc o contribuţie la PIB-ul ţării natale.

Contribuţia nu e voluntară, ci în schimbul unor resurse, care pot spune că, în cea mai mare parte, mi-au adus satisfacţii (excursii , muzee, restaurante, spectacole, întâlniri cu prieteni, cu oameni de cultură etc). Dar, fără a fi ceva deliberat, nu pot să nu observ şi schimbările la nivel economic şi social care au loc odată cu trecerea timpului. În acest articol, o sa mă refer la o întâmplare pe care trebuie s-o pun în fruntea listei de experienţe negative.

Prin prisma rutinei de consumator din ultimii ani, mi se pare că firmele multinaţionale care activează în România, în loc să importe practicile bune din ţara lor de origine, se contaminează cu unele nedorite, care fac adesea dificilă si conflictuală conlucrarea cu clienţi şi parteneri de afaceri. Experienţa mea cu una din cele mai importante bănci din România, "Raiffeisen Bank", nu poate fi descrisă în alţi termeni decât drept o insultă adusă inteligenţei!

• E-n regulă, nu se poate

Cumnatul meu, care trăieşte în Australia, are o pensie modestă în România. Pentru a putea să i-o accesez, mi-a făcut o procură, emisă de Consulatul României în Australia, cu care m-am prezentat la banca menţionată. Ofiţerul bancar mi-a confirmat că documentul este în regulă şi îmi conferă dreptul de a retrage bani din contul respectiv. Însă banca nu o onorează până nu se îndeplineşte o mică formalitate, care trebuie repetată la toate retragerile ce depăşesc 30 de zile.

Există o măsură internă, prin care se impune celor ce vin cu procuri să prezinte un act notarial care să certifice că procura nu a fost anulată?! În cazul meu, procura fiind foarte recentă (de altfel, ea trebuie reînnoită la fiecare 18 luni), această solicitare mi s-a părut abuzivă, ajungând să-i spun şefului de surcusală ca voi da banca în judecată. Nu pentru măsuri iraţionale, pe care probabil are dreptul să le ia, ci pentru faptul că nu avertizează clienţii să nu depună fonduri la aceasta bancă decât în cazul că aceştia sunt dispuşi să piardă timp şi să facă cheltuieli inutile pentru a satisface ordine interioare.

• Documentul care nu confirmă nimic

În sfârşit, după multe parlamentări şi într-un fel admiţând că măsura este excesivă, directorul surcursalei a decis să-mi elibereze banii pe răspunderea lui. Totuşi, ca să nu plec neinformat din Bucureşti, am vizitat un notar, pe care l-am consultat cu privire la această solicitare a băncii. Am aflat astfel că un asemenea document se poate elibera în schimbul sumei de aproximativ 70 de lei. Asociaţia notarilor publici are o bază de date în care se înregistrează procurile, dar - surpriză! - numai acelea care au legătură cu tranzacţiile de proprietate.

Am întrebat ce document mi se eliberează contra sumei de 70 de lei. "Vă eliberăm un document prin care certificăm că procura în cauză nu a fost înregistrată"?!

M-am întors la bancă şi i-am comunicat directorului explicaţia notarului. Foarte senin, acesta m-a înştiinţat că un asemenea document este suficient pentru a satisface banca. Deci, o hârtie din care nu reiese, practic, nimic (nici că a fost, nici că nu a fost anulată procura) este Ok pentru RB! Iar cu alte cuvinte, pentru a nu demonstra nimic trebuie să cheltuieşti, în multe cazuri, poate 10% din pensie.

Acest procedeu nu este implementat de toate băncile din România (la cele unde m-am interest nu exista). Poate şi Oficiul de protecţie a consumatorilor ar trebui să intervină pentru compensarea clienţilor care au fost supuşi la asemenea proceduri.

În ce priveste banca, dacă vrea să ia măsuri de mărire a securităţii depozitelor, poate afla că există şi proceduri mai simple, care nu necesită costuri excesive şi pierdere de timp pentru client. Contra cost, la solicitarea RB, sunt dispus să ofer consultanţă de specialitate...

În final, vreau să mai menţionez că am făcut şi efortul să contactez conducerea băncii. Rezultatul - nu te primeşte nimeni, răspunsul fiind stereotipica formulare "avem procedurile noastre, faceţi o sesizare şi aşteptaţi până vă contactăm".

Am făcut-o! În presă. Aştept să fiu contactat.