CORESPONDENŢĂ DIN NEW YORK Lupta dintre "Black Lives Matter" şi "All Lives Matter"

Poate părea surprinzător pentru străinii care urmăresc protestele din Statele Unite, dar majoritatea oamenilor de aici, din New York, îi sus­ţin pe protestatarii Black Lives Matter.

Sondajele recente, inclusiv cele din New York Times, arată că americanii s-au deplasat covârşitor în favoarea mişcării - în ultimii doi ani, numărul alegătorilor care cred că rasismul este o problemă în America a crescut de la 50%, la peste 75%.

Privind, din străinătate videoclipuri cu revolte sau părţi din Seattle transformate într-un fel de zonă autonomă, s-ar putea crede că clasa de mijloc sau America bogată este indignată, înfricoşată sau hotărâtă să se apere împotriva revoltelor urbane - şi aceasta cu siguranţă a fost cazul în timpul uneia dintre cele mai sângeroase revolte rasiale din istoria recentă, în Los Angeles Riots, din 1992.

Acum nu este cazul.

În calitate de analist al pieţei bursiere, familiarizat cu cercurile comunităţii de pe Wall Street, pot confirma din experienţa personală ce arată sondajele - chiar şi mulţi americani privilegiaţi înstăriţi susţin manifestanţii, iar capacitatea protestatarilor de a rămâne pe străzi este probabil un rezultat al acestui suflu de sprijin şi simpatie pe care îl au din partea publicului.

Pe măsură ce au trecut ultimii doi ani, au apărut o serie de videoclipuri - filmate în principal pe telefoanele oamenilor - care nu mai pot fi ignorate şi sunt similare şi se confirmă reciproc în mod depresiv.

În ele o persoană de culoare este umilită, sau bătută sau ucisă, iar oamenii care o săvârşesc par să fie siguri că pot scăpa nepedepsiţi, până când vor descoperi, mult mai târziu, prin intermediul mass-media, că probele au fost depuse la dosar.

Dovezile au devenit prea evidente în faţa ochilor tuturor pentru a mai fi ignorate, chiar şi pentru persoanele care încearcă, în mod normal, să minimalizeze rasismul - chiar George Bush, uluitor, a recunoscut într-un comunicat de presă, că, în mod întemeiat, America este adesea văzută ca fiind nedreaptă cu oamenii de culoare.

Cu toate acestea, nu toată lumea este de acord cu mişcarea şi cu siguranţă Trump şi susţinătorii săi au răspuns la "Black Lives Matter" cu "All Lives Matter", un slogan luat în deridere copios de susţinătorii mişcării Black Lives Matter, care l-au înţeles ca încercare semantică de a ignora revendicările negrilor.

Motivele acestui lucru sunt complicate şi specifice istoriei americane.

În primul rând, cred că a existat o recunoaştere a faptului că inegalitatea din această ţară şi criza economică au mers prea departe în general.

Se pare că 1989, în retrospectivă, a oferit un vârf pentru aspiraţiile americane - pe măsură ce "Communist world" a intrat în "Capitalist system", iar mai multe ţări s-au alăturat pieţei mondiale, producţia americană a fost devastată, lăsând o mulţime de oraşe industriale într-o sărăcie incredibilă.

Dacă un român ar face o plimbare în Gary, Indiana - un oraş-fabrică aproape abandonat, cunoscut sub numele de "Pompeiul din Vestul Mijlociu" - ar putea vedea multe lucruri care să-i amintească de oraşe indus­triale similare din România de la începutul anilor '90 - o bază industrială devastată, pensii şi servicii sociale distruse, niveluri ridicate de şomaj şi disperare generală.

În România, acest lucru a fost considerat un rău necesar, deoarece ţara a trecut la capitalism: în Statele Unite, a fost efectul secundar al politicilor de globalizare care nu aveau o direcţie ideologică clară, dar care au mutat efectiv întreaga economie productivă într-o serie de mari oraşe bine educate, unde a avut loc noua economie bazata pe "cunoştinţe" şi "servicii".

Un număr nesemnificativ de sărăciţi în timpul acestui proces a fost de oameni albi.

Cu toate acestea, în ultimii douăzeci de ani nu a fost creat un singur grup de victime ale inegalităţii în creştere, ci două. Pe măsură ce bogaţii s-au mutat în locuri precum San Francisco şi New York, minorităţile sărace care trăiesc în aceste oraşe mai bogate au găsit costul vieţii în continuă creştere.

În timp ce America a trecut de la a fi laboratorul mondial, la a fi designerul mondial de pagini web, averea a fost făcută în oraşe, conducând la creşterea costului chiriilor, alimentelor şi serviciilor, dar lăsând aproximativ la fel cum erau mai înainte salariile în locuri de muncă necesitând calificări inferioare.

Două grupuri diferite de oameni săraci, apoi, cu o istorie de antagonism, s-au dezvoltat în această ţară, fără niciun mesaj din partea guvernului, cu excepţia unor promisiuni vagi, cum ca toţi vor fi luati în grijă.

Între timp, salariile au stagnat pentru majoritatea oamenilor din America, în timp ce preţurile au crescut.

Midwest and South au devenit teren fertil pentru o politică de resentimente şi suspiciuni, care a culminat cu Trumpismul.

În marile oraşe, pe de altă parte, rasismul era văzut ca una dintre relele majore ale ţării, iar sursele rasismului erau considerate (pe nedrept) exact micile oraşe industriale care acum deveniseră sărace.

Prin urmare, politicienii progresişti şi atenţi din aceste oraşe mari s-au concentrat oarecum pe programele pentru săracii locali şi, din moment ce mulţi dintre aceşti săraci erau minorităţi şi noi imigranţi, pentru combaterea rasismului şi xenofobiei.

Trump a găsit în această situaţie deschiderea pentru victorie prin reprezentarea specifică a albilor nou-sărăciţi din Vestul Mijlociu.

În plus, unii albi din suburbiile oraşelor mai bogate din unele dintre profesiile mai tradiţionale - avocaţi, contabili, oameni de afaceri mici - cu un nivel ridicat de conservatorism social l-au susţinut şi ei.

Trump şi-a cuplat mesajul printr-o promisiune de a inversa efectele negative ale globalizării detestate şi a devenit, într-un anumit sens, campionul albilor care au fost lăsaţi în afara tuturor banilor de pe internet făcuţi în ultimii douăzeci de ani.

Acest lucru a abandonat, totuşi, negrii din oraşele interioare, complet fără apărător.

Americanii educaţi tind să nu-l susţină pe Trump - de fapt, ei tind să-l dispreţuiască la fel de mult ca oamenii educaţi din întreaga lume.

Există numeroşi gânditori şi persoane inteligente în America - în ciuda clişeului care o consideră ţară barbară - dar nu a existat un mod de mobilizare pentru ei, în timp ce forţele populismului au găsit, în Trump, un campion cu linii ideologice clare.

Chiar dacă Trump are dificultăţi în a-şi aplica unele dintre politicile sale, totuşi toată lumea ştie care sunt politicile sale, iar acest lucru a fost un mare avantaj pentru el printre oamenii pe care cei din vechea clasă politică care au ales să-i abandoneze.

Cu toate acestea, Trump şi Trumpismul suferă de defectul fatal de a asmuţi rasismul din ţară.

Acest lucru a dus la o înăsprire a atitudinilor faţă de albi săraci, dintre care mulţi au nemulţumiri legitime împotriva noului sistem economic în America, dar le dau o formă care nu mobilizează mulţimea şi nu are nici o empatie.

Prin urmare, atunci când a apărut un videoclip în care un ofiţer de poliţie alb a ucis un bărbat de culoare, în timp ce alţi patru agenţi de poliţie s-au uitat pasiv, a existat o mişcare masivă de sprijin pentru a protesta împotriva tuturor din partea tuturor, cu excepţia albilor săraci care l-au susţinut pe Trump.

Afro-americanii sunt în sfârşit, datorită smartphone-urilor, în stare să dovedească majorităţii din SUA ceea ce au ştiut dintotdeauna - că există mulţi poliţişti care se bucură să-i omoare atunci când nimeni nu se uită. Liberalii albi bogaţi pot continua să îşi arate îngrijorarea pentru scăderea egalităţii în Statele Unite, continuând, totodată, să se concentreze asupra săracilor din propria curte, dar fără a face concesii semnificative pentru albii săraci ai centurii industriale.

Aceşti albi înstăriţi par a fi uşuraţi să aibă o problemă evidentă împotriva căreia să se demonstreze - şi este o problemă evidentă în Statele Unite.

Problema pe care o avem şi care va continua să se acutizeze, chiar dacă Trump pierde alegerile din 2022, ţine de răspunsul la întrebarea: ce trebuie să facem cu populaţie din Midwest şi South aflate în declin?

Sfârşitul rasismului este un obiectiv nobil, dar nu ajută în mod direct majoritatea acestor oameni, de unde şi insistenţa lor furioasă că nu este "Black Lives Matter", ci "All Lives Matter", care a reuşit să fie atât o respingere rasistă a unei probleme legitime, cât şi un strigăt disperat de ajutor, în acelaşi timp.

Încercarea Trumpistă de a resuscita industria Statelor Unite prin bariere comerciale pare sortită să eşueze acum.

Dacă Trumpismul ar fi reuşit vreodată sau dacă statisticile încurajatoare au fost doar o iluzie generată de banii ieftini, asta a devenit o problemă a istoriei, la care nimeni nu va mai putea răspunde, întrucât Coronavirus împinge ţara în recesiune.

Vizibil este că până când cineva găseşte calea potrivită să unească aspiraţiile albilor nou-sărăciţi din Midwest cu cele ale săracilor negri, albi şi latini din oraşele americane mai mari, nu va mai exista odihnă în Statele Unite.

Între timp, totuşi, chiar moderaţii care doresc să vadă ţara unită, trebuie să admită că, în multe locuri, un număr şocant de poliţişti par să se simtă încurajaţi să-i abuzeze pe cetăţenii negri, iar acest lucru este un motiv pentru care un număr mare de oameni vor continua să protesteze.