Corporaţia "CRIMA" Reporter sub acoperire (în biroul unui "mare maestru" offshore)
Ziarul BURSA #Companii / 15 noiembrie 2010
• Bucureşti. Piaţa Victoriei. August 2010.
În biroul firmei sale, la doi paşi de sediul Guvernului român, Kiss Laszlo Gyorgy s-a rutinat în structuri internaţionale care plimbă bani, evită taxe, ascund averi, interese şi identităţi. Costumul cenuşiu, statura medie, începutul de chelie şi tonul scăzut, egal, fără inflexiuni, completează tiparul contabilului perfect.
Pe hârtia albă, pixul trasează geometric schema care comprimă, ca o matrice, jumătate din planetă. La scara unei coli A3, arhipelagul Seychelles se reduce la un punctuleţ legat ombilical de Nigeria, insula Cipru - centrul nervos la care se conectează Bulgaria, România şi, în general, Uniunea Europeană, iar statul american Delaware devine capitala economică a patru continente plus două oceane.
Kiss Laszlo Gyorgy, omul pentru care geografia se desenează în tranzacţii internaţionale, pune pixul pe masă şi trage concluzia: "Dumneavoastră aveţi nevoie de o triangulaţie". Apoi, Kiss întoarce schema şi spune pe un ton egal, profesoral: "Ăsta e mecanismul pe care vi-l propun".
"Mecanismul propus" este, de fapt, scheletul unei operaţiuni de import, gândită în aşa fel încât să eludeze impozitele aferente şi taxele vamale europene. Plecând de la datele primare ale afacerii, Kiss concepe, în câteva minute, un circuit financiar offshore de "optimizare fis-cală". Schema lui are ca premisă o fraudă: "Subfacturarea" repetată a mărfii. Iar marfa pusă în discuţie înseamnă 1500 de tone de ulei indus-trial care urmează să fie importate din Nigeria în Uniunea Europeană, prin România.
• INCOGNITO.
Scenariul pe care se bazează incognito-ul jurnalistic este relativ simplu. Reporterii OCCRP pretind că sunt oameni de afaceri. Au cărţi de vizită cu nume reale, dar coordonate fictive: o firmă inexistentă, un partener irlandez inventat, un număr de fax special înfiinţat şi adrese false. Pentru credibilitate sporită, cel care ne introduce în biroul lui Kiss este un vechi client român al acestuia, care, la rândul lui, habar n-are că suntem jurnalişti. Primul "proiect de business" pentru care apelăm la serviciile consultantului offshore se referă la importul celor 1500 de tone de ulei industrial african.
• TRASEUL.
În mica lui sală de consiliu, Kiss Laszlo Gyorgy îşi ascultă noii clienţi, în timp ce priveşte fix un punct imaginar pe perete. Procesează informaţiile, identifică soluţii şi ordonează "mecanis-mul" în schema desenată: "Aici, în Nigeria, cumpăraţi marfa printr-o firmă offshore din Seychelles sau din Delaware. Offshore-ul subfacturează către o firmă românească. Din acest punct, facem < triangulaţia >: imediat livrăm marfa către o companie cipriotă. Aceasta o revinde unei societăţi din Bulgaria, iar de aici se întoarce către România".
• SUBFACTURAREA.
Pedant, Kiss explică anatomia evaziunii transfrontaliere, arătând cu pixul, pe propria-i schemă, traseul unor bani care suferă mutaţii contabile majore: "De exemplu, offshore-ul din Delaware cumpără din Nigeria uleiul industrial la preţul normal de vânzare. Să zicem, 100 de euro pe litru... Apoi, vinde către SRL-ul din România acelaşi ulei, dar cu doar 1 euro pe litru. SRL-ul revinde totul în Cipru, cu 1,1 euro pe litru".
• CIPRU, PRIMA ESCALĂ.
Pentru Kiss Laszlo Gyorgy, Republica Cipru înseamnă teritoriul strategic al afacerilor de import-export cu Uniunea Europeană. Statul insular oferă cel mai mic nivel de impozitare din întreaga Uniune, la care a aderat pe 1 mai 2004. Cota maximă a TVA pentru import (15%), cota TVA 0% pentru export sau livrare de mărfuri în interiorul UE, taxele vamale 0% pentru mai multe tipuri de uleiuri minerale africane, impozitul pe profitul companiilor (10%) şi accizele scăzute sunt câteva dintre argumentele celui mai cunoscut paradis fiscal european.
Cum toate taxele fiscale din lume se calculează procentual, inclusiv cele prietenoase din Cipru, atunci dacă le aplici unui preţ "subfacturat" până la o sutime din cel real, rezultă o gaură serioasă în bugetul comunitar. O gaură cam cât diferenţa dintre 15% din 1,1 euro şi 15% din 100 de euro, înmulţită cu 1,5 milioane de litri - potrivit cifrelor date ca exemplu de Kiss Laszlo. Altfel spus, după ce 99 de euro din preţul pe litru de ulei in-dustrial dispar subit între tranzacţii, se mai impozitează doar ce rămâne pe hârtie. Adică, doar 1,1 euro - după cum relevă schema "triangulaţiei" prin care Kiss îşi ilustrează explicaţia generală.
Toate acestea îl fac pe consultantul offshore să parieze pe insula mediteraneeană: "Importul se face în Cipru". Dar Cipru este doar prima escală din "triangulaţie". A doua este Bulgaria.
• CONEXIUNEA BULGĂREASCĂ.
După formalităţile cipriote de import, marfa este revândută imediat unei companii din Bulgaria. De data aceasta, însă, preţul sare spectaculos - de la 1,1 euro la 200 euro pe litru. Diferenţa, devenită astfel profit, rămâne în contul offshore al firmei din Nicosia.
"De o companie în Bulgaria nu aveţi nevoie: o avem noi. Numai că aici marfa trebuie să circule fizic. Nu e neapărat nevoie s-o depozităm, putem să tranzităm Bulgaria cu marfa într-o singură zi", continuă Kiss.
De ce trebuie dovedit traseul uleiului industrial prin Bulgaria? Pentru că uleiul nu rămâne în Bulgaria. Motivul ţine tot de bani: legislaţia europeană prevede cotă TVA 0% pentru mărfurile schimbate între ţările intra-comunitare. Dar, ca să prevină operaţiuni comerciale doar pe hârtie, UE a normat sec, fără interpretări: pentru a justifica scutirea de TVA, furnizorul (adică firma lui Kiss din Bulgaria) trebuie să deţină documentele de transport care demonstrează că bunurile au fost efectiv plimbate din Bulgaria în alt stat membru. Iar celălalt stat membru, în schema transfrontalieră concepută de Kiss, este România - destinaţia finală a uleiului industrial.
• COMISIONUL MASCAT.
Marfa care trece prin contabilitatea firmei bulgăreşti, folosită de Kiss ca intermediar, este cumpărată apoi de o societate din România. În acest caz, nu mai e nevoie de paravane. societatea carpatină poate fi patronată, oficial, de oricine. Chiar şi de beneficiarii de facto ai afacerii: reporterii incognito, deghizaţi în clienţi ai consultantului offshore.
Şi acum, însă, preţul suferă modificări. Aparent, fireşti: la cei 200 de euro pe litru (preţ offshore Cipru - firmă Bulgaria) se mai adaugă un euro. Dar acest euro la litru nu e adaos comercial, aşa cum poate părea la prima vedere. Este chiar comisionul lui Kiss Laszlo, încasat sub formă de profit al firmei din Bulgaria. O spune el însuşi: "O să vă coste maximum 1% din afacere. Maximum 1%. Ăsta ar fi comisionul nostru".
Odată ajuns în România, uleiul industrial african intră, teoretic, în circuitul normal de distribuţie naţională sau europeană. Cu adaosul comercial la vedere, impus de piaţă.
• LABIRINTUL OFFSHORE.
Recapitulând, profitul afacerii este de 100 de euro la litru, conform algoritmului din schema lui Kiss. Câştigul se capitalizează în Nicosia, Cipru, în contul companiei offshore pe care consultantul urmează s-o înfiinţeze pentru "noii săi clienţi".
Primii paşi sunt administrativi, aşa că avocatul ne pune în faţă o lis-tă cu denumiri de firme rezervate în Cipru. "Bun, ce alegeţi? "Molnor" Limited? Da,... e liberă". Kiss bifea-ză lista în dreptul numelui şi organizează totul pas cu pas. Expertiza nu-i lasă ezitări: "Ok, pentru firma cipriotă ne trebuie o scrisoare de referinţă bancară, vă dau şi un model. Ne mai trebuie o factură de utilităţi şi copii după buletinul şi permisul dumneavoastră de conducere. Tot pentru "Molnor" Ltd. trebuie să vă înregistrez un număr de TVA. Apoi veţi face deconturi lunare. V-o aduc pe fata cu care veţi ţine legătura pentru asta".
"Fata" care se va ocupa de "deconturile noastre" de TVA în Cipru se numeşte Mariana Iordăchescu, are 32 de ani, s-a născut în Republica Moldova şi este secretara lui Kiss.
Nu este uitat nici celălalt offshore din ecuaţie: compania din Delaware care cumpără uleiul industrial din Nigeria cu 100 de euro/litru ca să-l revândă unei firme româneşti cu 1 euro/litru. "Deci, firma care va intermedia între Africa şi România este pe structură anonimă. Bun, am rezervat deja companii în Delaware". Alegem numele: "Ecovolt" Inc LLC.
Cât timp nu derulează afaceri pe teritoriul Statelor Unite, offshore-ul nu intră în evidenţa IRS (Fiscul american), nu plăteşte impozite şi, mai ales, nu are nevoie de contabilitate.
"La < Ecovolt >, cine va fi împuternicit, dumneavoastră? Ok, pe lângă buletin, va trebui şi o copie legalizată a paşaportului. Aici, veţi avea acţionar nominal şi director nominal". Kiss se referă la mecanismul prin care se acoperă identitatea adevăratului beneficiar al companiei offshore.
"Acţionarul şi directorul nominali - Proxy" sunt persoane fizice sau juridice care, contra-cost, figurează, oficial, cu aceste calităţi în actele constitutive ale unei firme de tip IBC (International Business Company). Este un artificiu la care apelează constant membrii crimei organizate, fiind asigurat de avocaţii offshore în cele mai conservatoare paradisuri fiscale. Beneficiarii reali sunt camuflaţi de aşa-numitele "Declaration of Trust" sau demisii nedatate - documente emise de "proxies" care îi reprezintă public şi care certifică cine deţine cu adevărat controlul asupra societăţii.
În rest, Kiss presupune că avem deja atât SRL-ul românesc care cumpără la preţ subfacturat de la offshore-ul din Delaware, cât şi pe cel care serveşte drept destinaţie finală după periplul mărfii prin Cipru şi Bulgaria.
Cu "proiectul de business" pus la punct în detaliu, consultantul trage concluzia: "În ţiţei, petrol, foarte greu se mişcă lucrurile fără offshore".
Al doilea proiect pe care i-l supunem atenţiei îi testează capacitatea de concentrare fix două minute. Din nou, o altă schemă, un alt "mecanism" offshore rezolvă problema. În linii mari, afacerea inventată de reporterii incognito se rezumă astfel: o sumă mare de bani, provenită din activităţi pe care nimeni din biroul lui Kiss nu simte nevoia să le detalieze, trebuie integrată în afaceri curate, reglementate legal.
Originea banilor nu face parte dintre preocupările lui Kiss. În schimb, pentru circulaţia lor are soluţii : suma respectivă trebuie să capitalizeze o nouă entitate financiară care să funcţioneze după principiul unui fond de investiţii. Ulterior, a-ceasta va face infuzii de capital în firme şi afaceri colaterale.
"Pentru capitalizare, mă gândesc să vă fac o firmă în insulele Seychelles, cu capital social mare şi cu acţiuni la purtător, care se vor redistribui în func-ţie de interesul dumneavoastră". Ca să se asigure că am înţeles, Kiss devine ceva mai pedagogic: "Deci, în Seychelles am un million de acţiuni la purtător pe care pot să le vând, apoi, < investitorilor > mei."
Practic, cu banii suspecţi se cumpără acţiunile emise de offshore-ul din Seychelles. Achiziţia este fragmentată în mai multe tranzacţii făcute prin persoane fizice, iar suma cu origini necunoscute se converteşte, progresiv, în capitalul social al companiei din Oceanul Indian. În momentul în care toţi "investitorii" intră cu mic, cu mare, în offshore, Kiss le acoperă identitatea prin intermediul "Proxy". Dar până atunci, acţiunile trebuie să fie distribuite: "Deocamdată, fiind vorba de acţiuni la purtător, nu e nevoie de acţionari nominalizaţi. Asta, până în momentul în care acţiunile se împart către oamenii dumneavoastră", punctează Kiss Laszlo.
În a doua etapă a planului, afacerea se mută de lângă coasta de sud-est a Africii direct pe ţărmul nord-american al Atlanticului.
• TOATE DRUMURILE DUC ÎN DELAWARE.
În industria offshore, cel mai atractiv punct de pe harta Statelor Unite este Delaware. În statul american, Kiss Laszlo activează într-o adevărată "fabrică" de firme pe bandă rulantă. Stăpâ-neşte atât de bine legislaţia IBC americană, încât îşi sfătuieşte toţi clienţii să îşi camufleze averile în avanpostul fiscal din Delaware. Consultantul a scris chiar şi o carte în care descrie cu cinism toate artificiile prin care se dedublează identităţi, se şterg urmele banilor şi se ocolesc taxele europene: "United States, Tax Heaven - Uncle Sam Will Fight Your Taxes!".
Tot în Delaware, Kiss sugerează să închidem cercul afacerii de "capitalizare": "Compania din Seychelles va fi acţionară într-o companie din Delaware". După ce stabilim împreună numele celor două firme (offshore-ul din Africa se va numi "M Intelligence Ltd", iar cel din Statele Unite - "M Investments Ltd"), Kiss comprimă: "Deci, compania din Seychelles, < M Intelligence >, controlează compania din Delaware, < M Investments >. Aceasta din urmă va investi efectiv în ce afaceri veţi dezvolta dumneavoastră. Firma de investiţii din Delaware, < M Investments >, nu are nevoie de Proxy pentru că acţionarul va fi < M Intelligence > din Seychelles. (...) Nu folosiţi societatea de investiţii în comerţ, pentru că poate avea ori-când un incident comercial. Vă propun să ţineţi compania de investiţii la adăpost. Despre toate conturile firmelor discutăm după ce le înfiinţăm".
• FACTURA DE "CONSULTANŢĂ".
Pentru ambele proiecte de afaceri concepute de Kiss Laszlo ("uleiul industrial" şi "compania de investiţii") sunt necesare, în total, patru firme offshore: două în Delaware, una în Seychelles şi alta în Cipru.
Toate urmau să fie înfiinţate de avocat. Costul total: 11.905 euro. Adică, aproape dublu faţă de preţul real al companiilor. De exemplu, un offshore din Delaware poate fi înfiinţat pe Internet cu aproximativ 850 de dolari, în timp ce consultantul român îl vinde cu minimum 2.200 de euro.
La sfârşitul întrevederii cu Kiss Laszlo, cei 11.905 euro solicitaţi pentru înfiinţarea offshore-urilor sunt convertiţi în 62.361,44 RON, potrivit facturii proforme. Şi de data aceasta, discreţia este cuvântul cheie: pe document, scopul plăţii este deturnat în "servicii de consultanţă managerială".
Factura pentru reporterii incong-nito este emisă de societatea "Lamark Tax Planning Consult" SRL din Bucureşti, la sediul căreia s-a derulat întâlnirea cu Kiss. În spatele acestui banal SRL românesc se ascunde un uriaş imperiu offshore, ramificat ca o pânză de păianjen pe toate continentele, investigat pentru trafic de armament între ţări teroriste şi pentru spălarea banilor unui cartel mexican de droguri, monitorizat de spionajul american, anchetat în Noua Zeelandă, cercetat pentru evaziune fiscală în Balcani şi implicat în mai multe afaceri controversate.
Cum a fost arestat consultantul Kiss (pentru sifonarea "Petrom Service")
Sub cupola offshore (PKK şi politicieni români)
Reţeaua transfrontalieră Kiss-Taylor
Ucraina descoperă industria "offshore"
Welcome to the Criminal Services Industry
Making an Owner DisappearLaszlo Kiss explains in a book how to hide ownership in a Delaware company
• Experţii fiscali: "Evaziune şi spălare de bani"
Sorin Blejnar, preşedintele ANAF: "Orice operaţiune de acest gen, care presupune subfacturare, schimbarea cifrelor, înseamnă ori evaziune, ori spălare de bani. Sigur că în Cipru se plătesc taxele mult mai mici la import, aferente valorii din factură, mai ales, în condiţiile în care nu există cotaţii minime impuse de vămuire a mărfii. Este clar că, astfel, cei implicaţi se sustrag de la plata TVA şi a taxelor vamale. Apoi, marfa poate circula nestingherită în E.U. Fără discuţie, subevaluarea nu este deloc în regulă. Oamenii modifică efectiv sumele din documentele tranzacţiei".
ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) este subordonată Ministerului Finanţelor Publice şi are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale societăţii prin colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum şi de a furniza informaţiile necesare conturării politicii economice a Guvernului. În cadrul ANAF se organizează şi funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Ionel Blănculescu, fost ministru al Controlului, vede în schema lui Kiss toate elementele clasice ale spălării de bani: "Un astfel de lanţ, de regulă, are ca scop efectiv spălarea de bani - schimbarea statutului unei sume din ilicit în licit. Prima denaturare apare în cazul offshore-ului din Delaware, care modifică preţul uleiului industrial de la 100 de euro la 1 euro pe aceeaşi cantitate. Acesta e un act necomercial. Când revinzi aceeaşi marfă cu mult sub preţul pieţei, mult sub-evaluată, eşti culpabil pe mai multe linii. De exemplu, acest caz ar intra şi sub incidenţa legilor anti-dumping. (...) Oricum, din câte observ, primul SRL românesc din schemă doar mimează actul de comerţ. Fiind intermediar, e obligat să facă un contract de comision: pentru cei 0,1 euro. Deci, offshore-ul din Delaware vinde direct companiei cipriote care face importul".
Pe de altă parte, Ionel Blănculescu explică rostul companiei-paravan din Bulgaria pe care Kiss o interpune pe traseul "mărfii" din Cipru, înspre România: "Dacă aceeaşi marfă care a ajuns în Cipru cu 1,1 euro ar pleca de aici direct spre România cu 201 de euro, ar atrage suspiciuni, fireşte. Se construieşte aparenţa unei operaţiuni. Este clar: tot circuitul pe care mi-l prezentaţi este unul tipic de spălare de bani. Dacă e doar o inginerie fiscală, pare genul de traseu forţat de taximetrist care te învârte cât mai mult într-un oraş necunoscut ca să-ţi ia mai mulţi bani decât ar fi făcut cursa normală".
În perioada 2001-2003, Ionel Blănculescu a fost ministru delegat al Autorităţii Naţionale de Control. În subordinea lui a funcţionat atunci Garda Financiară. În prezent, el deţine o companie profilată pe investigaţii şi consultanţă financiară care, printre altele, oferă clienţilor şi soluţii offshore de planificare fiscală.