Corupţia - ultima redută

FMI, Comisia Europeană, Parlamentul Europei, Administraţia SUA şi alte organisme pe care nu le mai amintesc aici sunt şi acum îngrijorate de diverse aspecte - politice, economice, sociale etc. - din România. Toate aceste îngrijorări au însă o singură cauză: corupţia.

Corupţia, ca şi birocraţia, traficul de droguri, persoane şi arme ori pros-tituţia, nu poate fi eliminată în totalitate. În orice ţară a lumii, indiferent de gradul de dezvoltare economică, libertăţile sau dimpotrivă constrângerile politice, sociale sau religioase, există corupţie. În medie, economia "gri" reprezintă cam 8 - 12% din PIB-ul ţărilor dezvoltate, ajungând până la 20% în unele state membre UE şi ale zonei euro "cu probleme". În România, estimarea este de aproximativ 40%. Economia gri înseamnă evaziune fis-cală, într-o formă sau alta. Nu trebuie confundată cu "economia neagră" care se reflectă în activităţi ilegale şi mafiote de tip crimă organizată, iar marea confuzie constă în a asocia "munca la negru" cu economia neagră: faptul că statele permit cu bună ştiinţă ca imigranţii să presteze anumite servicii fără a fi angajaţi cu carte de muncă este doar un exemplu de evaziune fiscală din partea companiilor sau angajatorilor respectivi. Atunci când munca "la negru" este de fapt sclavie - adică muncă prin constrângerea persoanelor respective - desigur vorbim despre acte ilegale şi deci economie neagră. Dar să ne întoarcem la economia gri şi cauza (sau efectul) ei principal(ă): corupţia.

Toate ţările care au ieşit din comunism la sfârşitul anilor '80 aveau puternic înscris în structurile lor economice fenomenul corupţiei. Alocarea resurselor pe criterii politice (acum li se spune "clientelare") era normă în comunism, mai degrabă decât excepţia. Apoi, existenţa unei clase "speciale" de politruci şi securişti care se hrăneau din traficul de influenţă garanta perpetuarea corupţiei. De la nivelul cel mai înalt şi din cauza mizeriei economice şi sociale, corupţia s-a răspândit la toate nivelele societăţii: la medici, profesori, măcelari şi vânzători, chelneri şi agricultori. După '89, în loc să avem de-a face cu o asanare morală a societăţii în România, perpetuarea structurilor sociale "vechi" - faptul că foştii comunişti au păstrat puterea în mare măsură, iar membrii structurilor de informaţii continuă să fie membri în managementul principalelor corporaţii din România - a dus la păstrarea sau chiar creşterea nivelului "economiei gri" în PIB. Alte ţări care au mers pe aceeaşi "reţetă' sunt Rusia, Bulgaria, iar dintre ţările europene "capitaliste' Grecia şi Italia. Astăzi, fie că ne referim la fondurile europene blocate, la construcţia de autostrăzi întârziată, la arieratele care sunt diminuate cu greutate, la "găurile negre" reprezentate de companiile de stat, peste tot spunem de fapt CORUPŢIE. Corupţie la nivel central şi local, la nivel politic şi economic.

O situaţie pe care partenerii noştri europeni sau SUA nu mai sunt dispuşi să o accepte. Cu toţii o treceau cu vederea - până la urmă, am spus la început, şi în ţările lor există corupţie şi muncă nefiscalizată, acceptată în mod tacit la nivel guvernamental - şi sperau doar că din cei 40% vom scădea către 20% nivelul economiei nefiscalizate... Nu am făcut aceasta, iar presiunile externe vor fi tot mai aspre pentru a ne convinge să luptăm cu corupţia. Banii - sub forma investiţiilor străine, a fondurilor de la UE, vor veni din ce în ce mai greu, iar previziunile economice ale organismelor internaţionale vor fi mai sumbre decât ar fi necesar - toate acestea pentru a ne determina să luăm măsurile de limitare a evaziunii. Spun de multă vreme că cea mai importantă măsură pe care o pot lua Finanţele este de informatizare şi transparentizare a plăţilor către bugete: iată, un proiect finanţat de Banca Europeană de Investiţii a fost demarat în acest sens... totul este ca decizia politică de luptă împotriva corupţiei să existe. Iar presiunile externe par să dea roade. Pe de o parte, sunt tot mai dese actele de corupţie "des-coperite" de organele statului (pe care dealtfel orice cetăţean onest le vedea cu ochiul liber şi în parte le putea şi proba, ca existând în România de 20 de ani), iar pe de altă parte independenţa şi funcţionarea instituţiilor de drept este "asigurată' de UE şi SUA - astfel, scutul politic nu mai este o garanţie a protecţiei în faţa actelor de corupţie. Dacă lucrurile vor continua aşa, avem şanse ca în 5-10 ani să trăim într-o societate în care cel mult 20% din economie să fie "nefiscalizată" - adică să fim în Europa!