CORUPŢIE ŞI DOPAJ Sportul are şi alte griji decât coronavirusul

Ultima lună ar putea lăsa impresia că sportul nu are decât o singură problemă, coronavirusul, în rest toate lucrurile sunt în perfectă ordine. O demisie de la cel mai înalt nivel sportiv ne readuce cu picioarele pe pământ, acolo unde corupţia şi dopajul sunt în continuare prezente.

Preşedintele Federaţiei Internaţionale de Haltere (IWF), ungurul Tamas Ajan, a demisionat, în urma unei anchete privind acuzaţii de corupţie şi dopaj. Ancheta care a fost iniţiată în urma unui reportaj a canalului german ARD difuzat în ianuarie este încă în desfăşurare. "IWF îi mulţumeşte lui Tamas Ajan pentru peste patru decenii de servicii aduse acestui sport", a declarat preşedintele interimar Ursula Papandrea, care a adăugat: "Când circumstanţele sanitare legate de pandemia COVID-19 vor permite, vor avea loc alegeri pentru a se asigura un viitor strălucit sportului pe care îl iubim". Ajan, în vârstă de 81 de ani, făcea parte din IWF din 1976. El a fost secretar general timp de 24 de ani, iar în ultimii 20 de ani a fost preşedinte al forului. O anchetă a canalului german ARD, difuzată în ianuarie, a relevat practici de dopaj acoperite şi o "cultură a corupţiei" în cadrul Federaţiei Internaţionale de Haltere (IWF), for condus de Tamas Ajan şi al cărui vicepreşedinte este Nicu Vlad, preşedintele Federaţiei Române Haltere. Sportivi controlaţi numai din când în când, eşantioane manipulate, un sistem de corupţie care ar fi organizat şi acoperit de însuşi preşedintele IWF, Tamas Ajan, acestea sunt concluziile investigaţiei unei echipe ARD din care a făcut parte şi jurnalistului Hajo Seppelt, realizatorul documentarului din 2014 "Dopaj confidenţial: cum îşi fabrică Rusia învingătorii", aflat la originea descoperirii sistemului de dopaj generalizat din ţara care a găzduit JO de la Soci. Potrivit acestei anchete, IWF, aflată în atenţia Comitetului Olimpic Internaţional (CIO) de mai mulţi ani, ar fi acoperit de mult timp practici de dopaj şi ar fi pus în practică "o cultură a corupţiei". Până în 2017, halterofilii de înalt nivel nu ar fi fost controlaţi în mod regulat, iar unii ofiţeri de control doping ar fi primit bani pentru a manipula eşantioanele. Între 2008 şi 2017, din 453 de medaliaţi la jocurile olimpice şi la campionatele mondiale, 204 nu ar fi fost supuşi niciodată la teste antidoping în afara competiţiei, în anul în care au obţinut medalia. În cadrul reportajului său, ARD a prezentat documente care arată că circa 4,5 milioane de euro vărsaţi de Comitetul Internaţional Olimpic către IWF au fost transferaţi în conturi din Elveţia asupra cărora doar Ajan avea controlul.

Ungurul afirmă că este victima unei "anchete injuste" din partea ARD: "Acest film mi-a distrus complet viaţa şi 50 de ani de muncă. O mare parte a muncii mele s-a axat pe prevenirea dopajului".

În iunie 2017, după un număr alarmant de cazuri de dopaj în haltere, în special în urma reanalizării probelor de la JO din 2008 şi 2012, CIO a plasat acest sport sub supraveghere, cerând IWF să furnizeze propuneri pentru lupta antidoping. Aparent mulţumită de eforturile întreprinse, CIO a decis, în primăvara anului 2019, să con­firme prezenţa halterelor între sporturile de la JO din 2024, de la Paris.