Costurile de finanţare pe termen lung ale Guvernului ating un nou minim multianual

Costurile de finanţare pe termen lung ale statului român au continuat tendinţa din ultimele luni şi au scăzut în prima săptămână din noul an sub pragul de 3%, rata de dobândă la titlurile de stat pe 10 ani atingând nivelul de 2,93%. Evoluţiile macroeconomice de pe plan intern coroborate cu "unda de optimism din pieţele financiare internaţionale şi cu excesul de lichiditate şi ameliorarea percepţiei de risc pe plan intern au condus la scăderea ratei de dobândă la titluri de stat la 10 ani", arată într-un raport Andrei Rădulescu, directorul de analiză macro de la Banca Transilvania.

La licitaţia de joia trecută pe obligaţiunile cu scadenţa octombrie 2030, Ministerul Finanţelor a împrumutat 801,8 miliarde de lei la un randament mediu de 2,97%, cel mai mic din ultimii şase ani pe această scadenţă. Minimul istoric de randament pe scadenţa 10 ani este de 2,58%, minim atins în februarie 2015. Cererea pe această emisiune de datorie publică (octombrie 2030) a fost de 1,156 miliarde de lei la un volum planificat a fi emis de minister prin prospect de 500 milioane lei. De asemenea, Ministerul Finanţelor a emis certificate de trezorerie cu discount pe 12 luni în valoare de 400 milioane lei, în linie cu prospectul, la un randament mediu/maxim de 2,09%/2,12%, printre cele mai mici din 2017 încoace. Cererea in­vestitorilor s-a situat la 1,453 miliarde lei.

Evoluţia descendentă a randamentelor din a doua jumătate a lui 2020 este notabilă prin comparaţie cu maximul multianual de peste 6% atins în martie 2020, vârful turbulenţelor financiare provocate de Covid-19. Relaxarea politicii monetare - BNR a redus dobânda-cheie cu 100 de puncte de bază în 2020 la 1,50% şi a furnizat lichiditatea necesară sistemului bancar pentru finanţarea deficitului bugetar - şi scăderea inflaţiei ca urmare a şocului economic provocat de pandemie, alături de atractivitatea randamentelor (România se împrumută mai scump decât regiunea cu circa 1%), sunt principalele elemente care explică evoluţia costurilor de finanţare.

România are şi în acest an de finanţat un deficit bugetar enorm, de aproximativ 7% din PIB - după cel de circa 9% din 2020 -, la care se adaugă sumele ce trebuie împrumutate pentru rostogolirea datoriei deja emise. Ţara noastră s-a angajat în faţa partenerilor europeni să reducă deficitul bugetar la sub 3% din PIB la finele lui 2024, perioada de consolidare bugetară fiind întinsă pe mai mulţi ani pentru a se reduce impactul tăierii cheltuielilor statului în economie şi mai precis pentru a nu se reintra într-o nouă recesiune după criza Covid. Guvernul s-a angajat totuşi, în ciuda deficitului structural de peste 3% din PIB, să majoreze pensiile în acest an. Salariile bugetarilor, care sunt mult peste cele din sectorul privat, au fost totuşi îngheţate pentru acest an de către Guvern.

Intrarea sub pragul de 3% pentru costurile de finanţare pe 10 ani vine după ce sistemul bancar a trecut cel mai probabil pe excedent la debutul acestui an. Amintim că statul a plătit la finele lui octombrie 9,3 miliarde de lei în contul unor obligaţiuni de stat în lei care au ajuns la scadenţă. Octombrie a fost prima lună din ultimele nouă în care Ministerul Finanţelor a furnizat lichiditate în piaţă prin emisiunea netă de obligaţiuni.

Deficitul de lichiditate al sistemului bancar faţă de BNR a uşurat băncii centrale controlul dobânzilor şi a fluctuaţiilor din piaţa valutară. În luna decembrie pe piaţa valutară locală cursul EUR/RON s-a consolidat din nou, fluctuând între 4,865 şi 4,875 lei/euro. Deprecierea leului din 2020 de -1,7% faţă de euro este relativ nesemnificativă raportat la corecţiile medii de -6,5% înregistrate de valutele din Europa Centrală şi de Est (CEE) însă în linie cu regimul de flotare controlată impus de BNR.

Dobânzile plătite de stat ar putea totuşi să inverseze tendinţa descendentă în contextul unei posibile explozii a preţurilor în acest an. Plafonul impus de BNR asupra cursului EUR/RON va trebui la un moment dat să fie ridicat pentru a elibera din presiune, iar chiar şi o re-acomodare graduală a cursului va genera presiuni inflaţioniste. La cele legate de evoluţia cursului se adaugă presiunile ce vor veni din zona sectorului alimentar - conform datelor Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), indicele preţurilor alimentelor a atins un maxim al ultimilor şase ani în noiembrie 2020, în condiţiile în care indicele preţurilor cerealelor a urcat până la maximul ultimilor şase ani şi jumătate.

România iese în evidenţă şi din cauza eşecului liberalizării preţurilor la energie electrică, proces gestionat într-o manieră extrem de proastă de către ANRE, reglementatorul pieţei energiei. Consumatorii casnici care nu vor trece din piaţa reglementată în piaţa concurenţială vor intra într-un aşa numit "serviciu universal", piaţă unde se poate plăti o factură cu până la 29% mai mare în funcţie de regiune şi implicit furnizor. Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, consideră că doar 1 din 10 consumatori din piaţa concurenţială se vor muta în acest an cu contractele în piaţa liberă. Situaţia este una încă fluidă în condiţiile în care Guvernul a venit cu propuneri pentru evitarea intrării automate a consumatorilor în piaţa de serviciu universal unde tarifele sunt cele mai mari.

De notat că după formarea destul de rapidă a coaliţiei de guvernare PNL- USRPLUS- UDMR s-au înregistrat scăderi de randamente cu 5-10 puncte de bază pe titlurile de stat în lei. Săptămâna trecută, curba randamentelor din România s-a deplasat în jos în medie cu 11 puncte de bază, evoluţie determinată în principal de declinul ratelor de dobândă pe scadenţele scurte şi medii. Scăderea ratei de dobândă la 10 ani din ultima săptămână a fost în divergenţă cu evoluţiile din Statele Unite şi Germania (unde randamentele erau la minime istorice), unde s-au înregistrat creşteri ca urmare a aşteptărilor privind inflaţia şi noi stimuli fiscali pentru economie.

"Curba randamentelor rămâne în continuare destul de aplatizată, cu spread-uri reduse între maturităţile lungi şi scurte (diferenţialul între 10 şi 2 ani este curent în cele mai joase 15% cazuri din ultimul deceniu - normalizarea în mediana istorică de +140 puncte de bază vs. +50 puncte de bază actual ar echivala cu yield-uri pe 2 ani de 1,6% sau pe 10 ani de 3,9%). Scenariul scăderii puternice a dobânzilor - în special pe maturităţile relativ mai scurte - poate fi validat de asigurarea stabilităţii guvernamentale, asigurarea finanţării solide pentru deficitul de -7% din PIB prognozat pentru 2021 (şi) de o inflaţie controlabilă (aproximativ 2% actual inflaţie de bază armonizată pe standarde UE)", arată într-o notă de cercetare şi analiştii BT Asset Management.

Ministerul de Finanţe a început încă de la debutul lunii noiembrie pre-finanţarea deficitului din 2021, iar premierul Florin Cîţu anunţa în decembrie că a fost asigurată finanţarea pentru primele patru/cinci luni din acest an, ceea ce înseamnă că la Ministerul Finanţelor există deja un buffer de câteva zeci de miliarde de lei.