COTAR:  "De ce pierde Statul Român taxe anuale de 550 de milioane de lei, de 30 de ani?"

Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (C.O.T.A.R.) a transmis Ministrului Finanţelor, Senatului şi Camerei Deputaţilor întrebarea: Îşi permite România anului 2021 să refuze colectarea unor taxe anuale de peste 550 milioane de lei, din partea unor multinaţionale care evită aceste taxe, de peste 30 de ani? Societăţile care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa de asigurări private din România ar trebui să fie supuse unui regim de impozitare de 5 % din cifra de afaceri, potrivit unui comunicat de presă al COTAR.

COTAR a trimis o adresă vizând propunerea de modificare a Codului Fiscal în sensul taxării corespunzătoare a pieţei de asigurări din România, pentru suplimentarea cu peste 550 milioane de lei a veniturilor la bugetul de stat, către Ministrul Finanţelor, Dl. Alexandru Nazare, către Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital, către Comisia economică, de industrii şi servicii a Senatului, către Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, respectiv către Comisia pentru buget, finanţe şi banci din cadrul Camerei Deputaţilor. În cuprinsul adresei transmise, COTAR a cerut ca societăţile care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa de asigurări private din România să fie supuse în mod obligatoriu unui regim de impozitare de 5 % din cifra de afaceri.

România a înregistrat, la finalul anului 2020, un deficit bugetar de 9,8% din PIB.totuşi, se menţin unele privilegii şi scutiri de taxe. Dacă din 100 de lei încasaţi, pentru manopera în industria de reparaţii auto, aproape 50 de lei reprezintă taxe şi impozite directe şi indirecte (TVA, impozit pe profit, impozit pe salarii, taxe de mediu, taxa de autorizare RAR, taxa ISCIR, etc.), în tot acest timp există un domeniu economic foarte bogat, a cărei cifră de afaceri anuală depăşeşte 11 miliarde de lei, dominat de companii multinaţionale, cărora statul român nu a îndrăznit până în prezent să le aplice taxe similare altor domenii de activitate, aşa cum procedează alte ţări europene mai curajoase din punct de vedere fiscal şi care se asigură că acele companii multinaţionale achită impozit în ţara în care acesta este realizat.

Piaţa privilegiată, ocolită de toţi miniştrii de finanţe, până în prezent, care reprezintă un adevărat paradis fiscal pentru acest domeniu, se numeşte Piaţa de asigurări private din România. Conform ultimelor statistici publicate de Autoritatea de Supraveghere financiară, piaţa asigurărilor din România a ajuns, în anul 2020, la un volum al primelor brute subscrise de 11,5 miliarde lei, în creştere cu 5% faţă de anul anterior, potrivit comunicatului.

Pe segmentul asigurărilor generale, valoarea primelor brute subscrise a ajuns la 9,28 miliarde lei, în creştere cu 6% faţă de anul 2019. În acelaşi timp, piaţa RCA a atins valoarea de circa 3,97 miliarde lei, cu 5% mai mult faţă de anul anterior. Acestă piaţă de asigurări nu plăteşte tva, spre deosebire de situaţia din alte ţări, cum ar fi, spre exemplu, Germania, unde se percepe TVA de 19% pentru serviciile de pe această piaţă. Piaţa de asigurări nu achită impozit pe profit, pentru că este veşnic "pe pierdere", speculând incapacitatea ANAF şi a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor de a verifica temeinic traseul banilor care se scurg din România în afara ţării, prin mecanismul dosarului preţurilor de transfer.

Această scurgere imensă de bani care are loc în România, de peste 30 de ani, care conduce la evitarea plăţii taxelor către bugetul de stat, prin diverse tertipuri financiare "de optimizare fiscală" trebuie să înceteze urgent! Mediul economic cu capital autohton nu mai acceptă să fie exploatat până la anihilare de Statul Român, în timp ce companiile multinaţionalele, cum sunt cele din asigurări, scot anual sume imense de bani în afara ţării!

COTAR a oferit câteva exemple de transferuri de bani importante, care ar fi trebuit să preocupe ANAF şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor: O companie de asigurări din România a avut în anul 2019 o cifră de afaceri 1,279 miliarde de lei, iar 95% din acei bani au plecat în banci din afara ţării noastre, conform raportului de control al ASF. Asta înseamnă ca 1,215 miliarde de lei, adică 250 milioane de euro, au fost scoşi din România.

Aceeaşi firmă de asigurări are un contract de reasigurare pentru clasa RCA, iar valoarea cedată în reasigurare este de 50%? Din acel contract de reasigurare "Clean Cut" nu rezultă faptul că reasiguratorul susţine acel risc şi, implicit, faptul că trebuie să onoreze unele obligaţii de plată faţă de societatea de asigurări, în cazul producerii evenimentelor asigurate - conform raportului de control al ASF.

O altă societate de asigurări din România a emis, în anul 2019, poliţe de asigurări în valoare de 410 milioane de euro. Conducerea acestei firme a fost amendată cu 3,78 milioane de lei de către ASF, la finalul lunii ianuarie 2021, pentru că firma a refuzat să pună la dispoziţia Autorităţii de Supraveghere Financiară "informaţii şi documente relevante necesare verificării programului de reasigurare al societăţii."

Practic, firma de asigurări a preferat să plătească o amendă de aproape 4 milioane de lei, în loc să furnizeze datele contractului sau de reasigurare. Din informaţiile noastre, acel contract de reasigurare presupune cedarea a 85% din valoarea primelor încasate către un reasigurator situat într-un paradis fiscal, greu verificabil, conform comunicatului.

Dacă lucrurile sunt legale şi corecte, firma de asigurări nu ar fi trebuit să aibă nicio problemă în a pune la dispoziţia Autorităţii contractul de reasigurare, precum şi alte informaţii relevante despre acel contract. Dar nu o face şi preferă să plătească amenda.

Concluzia este una tristă şi extrem de păguboasă pentru România: Avem instituţii incapabile de a-şi îndeplini atribuţiile, iar această situaţie reprezintă o vulnerabilitate naţională majoră, demnă de a figura pe agenda CSAT.

COTAR propune aplicarea modelului de taxare din alte ţări europene, şi anume introducerea unui impozit fix, aplicabil întregii cifre de afaceri a companiilor care operează în domeniul asigurărilor, care poate fi aplicat şi altor domenii economice ai căror operatori economici au "năravuri fiscale" similare. Unele ţări europene au adoptat o cotă fixă de 5%, raportată la întreaga cifră de afaceri a acestor companii. Ar fi corect ca măcar 5% din sumele încasate de aceste multinaţionale să rămână în România, sub forma unor taxe.

Spre comparaţie, peste 50% din costurile cu ora de manoperă reprezintă taxe directe şi indirecte către statul român. În acest timp, există persoane şi entităţi care nu plătesc nici TVA, nici impozit pe profit, iar persoanele din conducerea unor multinaţionale din asigurări au fost obligate de către acţionarii companiilor să îşi înfiinţeze PFA-uri, pentru a plăti taxe de 10% în loc de aproape 45%, cât reprezintă impozitul pe salariu.