CRIZA ECONOMICĂ REPREZINTĂ O ŞANSĂ ISTORICĂ PENTRU ROMÂNIA A cincea muncă a lui Hercule

Au fost odată vremuri eroice în istoria omenirii, iar din mijlocul popoarelor s-au ridicat eroii care le-au oferit un viitor. Poate că atunci percepţia a fost alta, poate că "poporul" nu a înţeles necesitatea momentului şi nu i-a privit cu încredere, dar acum le sunt recunoscute meritele.

Acele vremuri eroice au trecut, iar popoarele îşi îndreaptă speranţele către guverne pentru a le scoate din crize. Ce ne facem, însă, când apare o criză cum n-a mai fost alta, rezultat al unor excese fără precedent, generate tocmai de politicile nesăbuite din ultimele decade?

Hercule, cel mai mare erou al mitologiei greceşti, a fost nevoit să îndeplinească douăsprezece munci pentru a-şi ispăşi păcatele. A cincea muncă a lui a fost curăţarea grajdurilor lui Augias, care nu mai fuseseră curăţate de peste treizeci de ani. Hercule le-a curăţat prin redirecţionarea râurilor Alpheus şi Peneus, mizeria fiind spălată într-o singură zi.

Rămasă fără eroi, criza reprezintă singura speranţă a omenirii pentru curăţarea grajdurilor politicii. Deocamdată, guvernele şi clasa politică actuală încearcă, în ciuda declaraţiilor sforăitoare, să promoveze programe anticriză doar în propriul beneficiu şi fără a ţine seama de costurile astronomice. Am ajuns în stadiul în care se încearcă menţinerea cu orice preţ a privilegiilor politice, mai ales că preţul va fi plătit de generaţiile viitoare de contribuabili. Actuala generaţie de contribuabili este şi ea responsabilă pentru jugul pe care îl vor purta urmaşii noştri. Să fie de vină doar lipsa educaţiei financiare?

În plus, este aproape sigur că guvernele vor folosi criza pentru asumarea unor noi "responsabilităţi" şi îngrădirea suplimentară a libertăţii economice.

În noiembrie 2008, Emanuel Rahm, actualul şef al personalului de la Casa Albă, a declarat, pentru Wall Street Journal, că "niciodată nu trebuie pierdută ocazia oferită de o criză serioasă". Pentru a elimina intepretările "inadecvate", Rahm a precizat că o criză majoră reprezintă "oportunitatea de a face lucruri pe care nu le-am fi putut face înainte".

Nu ştim dacă cheltuielile anticriză din New England, pentru o pistă de skateboard-ing, sau cele din Florida, pentru calificarea frizerilor şi a stiliştilor, fac parte dintre ocaziile care nu trebuie ratate. Ceea ce se vede este doar că programul guvernamental a ajuns la capătul puterilor, deficitul bugetar a depăşit 1,4 trilioane dolari, iar liderii democraţi din Congres discută despre un nou program de stimulare economică. Stimulare în ce fel? Printr-o nouă creştere a gradului de îndatorare?

În opinia lui Barney Frank, preşedintele Comitetului pentru Servicii Financiare din Camera Reprezentanţilor, creditele imobiliare subvenţionate sunt necesare, în ciuda riscurilor de neperformanţă asociate. "Nu cred că apariţia creditelor neperformante este un lucru rău. Acesta a fost un efort de a încetini căderea prea rapidă a preţurilor. Aceasta este politica promovată", a declarat Frank, după cum scrie New York Times.

Primele rezultate din trimestrul al treilea arată o creştere peste aşteptări a profitului la nivelul marilor bănci internaţionale şi par să confirme "soluţia" lui Frank. Din păcate, acestea sunt doar efectul tranzacţionării obligaţiunilor guvernamentale şi al banilor ieftini, pe fondul deteriorării continue a portofoliilor de credite. Rezultatele companiilor din economia reală sunt determinate de reducerile masive şi rapide ale costurilor, în condiţiile unor scăderi semnificative ale vânzărilor.

Elizabeth Warren, preşedintele Comitetului de Supraveghere creat de Congresul american pentru supervizarea programului TARP (n.a. Troubled Asset Relief Program), a declarat pentru Washington Post că "nu ştim unde sunt cei 700 de miliarde de dolari, deoarece sistemul a fost conceput în acest fel". Transparenţă şi responsabilitate în administrarea banilor publici, nu-i aşa? Iar rezultatele sunt inexistente, deoarece "băncile încă mai au acele active toxice", după cum mai precizează profesorul de la Harvard Law School. Pentru Warren, clasa mijlocie din America a devenit curcanul de la masa din Ziua Recunoştinţei, iar consecinţele vor trece cu mult dincolo de nivelul economic.

La Federal Reserve lucrurile stau şi mai bine. Fără acoperire de la începutul anilor "70, dolarul are, în sfârşit, şi o mică susţinere reală: un mall din Oklahoma City. Acesta a trecut în proprietatea Fed-ului, în urma împrumutul de 29 miliarde de dolari acordat JP Morgan în 2008 pentru a cumpăra Bear Stearns, după cum scrie Reuters. Din nefericire, acest "activ" este aproape la fel de gol ca şi dolarul. În Marea Britanie, duşul rece al realităţii economice a stricat şi în T3 2009 petrecerea guvernului, dar nu şi a bursei, care adulmecă deja mirosul unei noi tranşe de bani proaspăt tipăriţi.

Sir Howard Davies, fostul şef al FSA (n.a. instituţia de reglementare a pieţelor financiare), a declarat, pentru The Telegraph, că populaţia Marii Britanii trăieşte într-un "paradis al proştilor" şi nu a înţeles încă adevărata gravitate a crizei. Davies crede că ţara se confruntă cu "riscuri dramatice", în condiţiile în care guvernul nu mai are arme anticriză, iar datoria publică creşte accelerat. Cel mai îngrijorător pentru Davies este faptul că populaţia nu doreşte "nici măcar o strângere minimă a curelei" şi se pregătesc noi greve, după cum scrie cotidianul britanic. "Creşterea fantastică a cheltuielilor publice din ultima decadă se pare că i-a făcut pe britanici să creadă că acesta este un drept", a mai declarat Howard Davies.

Dacă jongleriile financiare din SUA şi Marea Britanie nu mai sunt de mult surprinzătoare, aşteptările au fost mult mai ridicate în ceea ce priveşte responsabilitatea autorităţilor din Germania. Asta cel puţin până la alegerile din septembrie. Acum, noul guvern de coaliţie încearcă să găsească căile legale prin care să evite restricţiile privind deficitul bugetar, pe fondul unei anunţate reduceri a fiscalităţii, dar fără o reducere corespunzătoare a cheltuielilor. Crearea unui "vehicul investiţional" extrabugetar, aflat la limita constituţionalităţii, aduce mai degrabă a "contabilitate creativă" specifică renumitei companii Enron.

Mai pot depăşi soluţiile propuse de guvernele vestice aceste stadiu deplorabil? Desigur! Într-un viitor apropiat noaptea va fi declarată zi, legea gravitaţiei se va abroga, iar graficele economice se vor publica, prin Ordonanţă de urgenţă, doar răsturnate. Astfel, creşterea va fi perpetuă. Eterna şi fascinanta Românie nu reprezintă o excepţie în cadrul circului mondial al luptei anticriză. La noi lucrurile au mers, însă, mult mai departe şi au trecut dincolo de bine şi de rău, dincolo de orice poate constitui o limită. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie actuala criză guvernamentală şi "soluţiile" propuse. Lista "noului" guvern a împins batjocorirea populaţiei chiar şi peste culmile de civilizaţie şi progres promise de Nicolae Ceauşescu.

Acordul cu FMI-ul ne este "vândut" ca singurul mijloc anticriză, când el nu reprezintă decât un mijloc de salvare al actualei clase politice, al cărui preţ va fi plătit de popor pentru cel puţin o generaţie.

Criza economică actuală, care se va transforma în curând într-o depresiune fără precedent, reprezintă o şansă istorică pentru România. Ea poate juca rolul lui Hercule şi să cureţe "grajdurile" ţării, care nici măcar nu sunt populate de şeptelul nemuritor al regelui Augias.