Cu scaunul în stradă

Cum s-a ajuns aici? Înainte de orice, să clarificăm o chestiune: concentrarea televiziunilor şi ziarelor în mâinile câtorva oligarhi nu este consecinţa "pieţei libere". Este rezultatul complicităţii cu Statul. Pentru a ajunge aici s-a profitat din plin de publicitatea de stat, atribuită preferenţial. Chiar publicitatea "privată" este plătită, adesea, tot de firme care şi-au rotunjit conturile câştigând contracte de la stat. Sistemul de atribuire a licenţelor - tot de către stat - favorizează, şi acesta, "trusturile". La începutul anilor 1990 a funcţionat şi un sistem etatizat de distribuţie. Vă mai amintiţi ziarele cărora nu li se "repartiza" hârtie sau care rămâneau nedistribuite la chioşcurile din provincie? A susţine că "piaţa liberă" şi "competiţia" sunt responsabile este, vorba lui Talleyrand, mai rău decât o prostie, este o eroare.

Campania pe care o acuza şeful statului nu este nicidecum limitată la persoana sa. Gabriel Liiceanu a fost supus luni de zile calomniilor celor mai abjecte. La fel Mircea Cărtărescu, Horia Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andreea Pora sau Traian Ungureanu. Şi mulţi alţii.

Despre care "presă democratică" vorbim, aşadar? Deschideţi televizorul pe CNN. Îl vedeţi acolo pe Jonathan Mann luându-i peste picior pe Peter Singer şi pe Charles Taylor pentru opiniile lor politice? Aţi remarcat pe TF1 vreo echipă de "comentatori" şi "analişti" care să îl joace în picioare, seară de seară, pe Sarkozy? Răsfoiţi Corriere della Sera sau Jerusalem Post, două cotidiene din ţări unde dezbaterile sunt puternic polarizate. Găsiţi vreun material care să semene cu inflamaţiile tipărite curent de "presa centrală" din România? Ni se mai spune că dacă nu ne convine, să mutăm pe alt canal sau să nu mai cumpărăm acele ziare. Dar spaţiul public rămâne în continuare poluat de producţiile pseudo-jurnalismului. Nu poţi pretinde că nu mai există calomnie sau manipulare doar pentru că tu, un individ izolat, ai lăsat ziarul nedeschis.

Ni se mai spune că dreptul la opinie e sacru într-o democraţie. Corect, în principiu. Dar patronilor de presă nu li s-a interzis vreodată să aibă o opinie. Dacă doresc, pot semna şi trei editoriale pe zi. Ceea ce este discutabil însă este dreptul lor de a angaja o legiune de scriitori la metru, care pun în pagină opinii prefabricate. Ce este democratic aici? Plus că argumentul "dreptului de proprietate, individual şi absolut" e incoerent, în acest context, public. Nu poţi să îţi proţăpeşti scaunul în stradă sau pe trecerea de pietoni şi să pretinzi să nu fii deranjat pe motiv că e şezutul tău privat.

Iată de ce unele democraţii avansate, precum Statele Unite, au legi care să împiedice cartelizarea excesivă în mass-media. E timpul să avem şi noi o asemenea lege. Şi pentru că este la modă să dorim să fim "europeni", avansez chiar o modestă propunere. O lege a proprietăţii în mass-media ca aceea din Norvegia. Şi pentru ca politicienii să nu mai sară ca arşi că subsemnatul "a rătăcit căile democraţiei", am să amintesc că Norvegia s-a situat, recent, pe locul 4 în lume din punct de vedere al performanţelor sistemului său democratic în clasamentul alcătuit de prestigioasa revistă The Economist (primele trei fiind Suedia, Islanda şi Olanda).

Norvegia are o instituţie specială numită Medietilsynet (Autoritatea cu privire la mass-media). Printre atribuţiile sale, ea veghează ca ziarele şi posturile de televiziune să nu fie aservite unui număr restrâns de interese. Astfel, ea poate interzice achiziţiile de acţiuni dacă se creează astfel o influenţă "semnificativă" a deţinătorilor pe piaţa naţională sau regională. Concret, asta înseamnă că persoanele, partidele sau firmele nu pot deţine mai mult de 20% până la 40% (depinde de criterii anume stabilite de lege) din piaţa de televiziune sau de ziare. Mai nou, există chiar propunerea ca legea să fie amendată pentru a se evita concentrarea pe piaţa serviciilor de Internet.

O pluralitate care nu există în România, unde trei oameni deţin marea majoritate a acţiunilor la canalele de ştiri. Şi unde nu există nici reţinerile morale şi comportamentale specifice unei societăţi aşezate precum aceea norvegiană. Iată de ce o lege a proprietăţii în mass-media ar trebui să fie mai dură decât aceea din Norvegia. Să stabilească, spre exemplu, interdicţia deţinerii unui pachet de peste 10% la oricare ziar sau post de televiziune cu audienţă naţională. Sau interdicţia sponsorizării prin reclamă în cadrul aceluiaşi trust ori prin companiile aceluiaşi acţionar. Ori interdicţia ca legislatorii sau membrii Guvernului să deţină acţiuni sau poziţii de autoritate în trusturile media.

Democraţia presupune libertatea individuală, ni se tot repetă. Dar ce înseamnă a fi liber? Printre altele, a nu depinde de toanele şi de averile celuilalt. Avem de ales între dreptul unui grup de trei-patru oameni de a monopoliza sectorul media şi dreptul tuturor cetăţenilor de a fi informaţi corect, pe o piaţă diversă.

Opinia Cititorului ( 5 )

1. Shakespeare
(mesaj trimis de Rodica în data de 18.03.2008, 09:14)
O vorba isteata adoarme intr-o ureche bleaga ,a zis maestrul. Drama nu este ca unii ziaristi sunt mercenari, drama este ca modul in care functioneaza institutiile statului numai pentru cei cu pile si bani, determina contribuabilul sa se lase contaminat de ura iesind triumfatoare din goarnele antenelor.
2. Inconsecventa si victimizare
(mesaj trimis de gheorghe în data de 18.03.2008, 09:45)
De acord ca trebuie legi antitrust in mass-media, cat si in economie, dar mai ales in politica.
Cum se impaca ideea ca democratia implica pluralism in mass-media, cu sustinerea ideii ca in politica e bine sa avem un cartel de 2 sau cel mult 3 partide politice?
Nu-i o contradictie intre argumentul cel mai important sustinut pentru promovarea votului majoritar, cu ce se sustine in articolul de fata?
Alt aspect este ca trusturile de presa sunt canale de propaganda a politicienilor.
Basescu si PD-L-ul sunt cei care au utilizat din plin si fara scrupule aceste canale, si doresc ca altii sa nu face la fel ca ei.
Cand acuza guvernul Tariceanu de incompetenta fara sa argumenteze, cand l-au poreclit pe Tariceanu "razgandeanu", aceleasi trustrui de presa erau bune si oneste in informare. Cand scot in evidenta afacerile familiei prezidentiale patronii lor au devenit "persona non grata".
Ar fi utila si o lege a hartuirii mediatice, are sa se aplice indiferent de culoarea politica.
De ce nu are PD-L-ul o initiativa?
E mai usor sa se victimizeze decat sa reglementeze.
3. E bine in zoaie chiar daca pute
(mesaj trimis de Zoia din PD-L în data de 18.03.2008, 10:00)
Acesti pupini mediocri isi doreau pana acum competenta. Clamau peste tot ca e nevoie de oameni competenti in Guvern. In ultimul timp tacere.. In PD-L nu e nevoie de competenta, chiar daca vor sa ajunga singuri la guvernare. Acolo ne simtim bine cu "succesuri" si "unii nu vrea sa vorbesc cu tine", dar mai presus de toate ne simtim bine lingand zoaiele reale ale minciunii, demagogiei si populismului. Nu stiti limba romana? Haideti sa fim lideri la PD-L. Nu cunoasteti regimul politic din statele Europei? Haideti sa fim consilieri pe probleme politice la presedintie. Si sa ne dam doctori... Iar dac nu stiti pe cine trebuie, haideti in presa sa le tinem astora isonul...
1. 3.1. Autocaracterizare (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Rodica în data de 18.03.2008, 11:12)
  Ce poza buna v-ati facut!!!!Felicitari
4. Presa ca presa, dar presedintele e mai breaz?
(mesaj trimis de Natafletz în data de 18.03.2008, 21:18)
Vaaai ce tiradă am văzut/auzit pe realitatea... Deranjat peste masura de titlul ediţiei la care numai ce fusese invitat, "Băsescu atacă din nou" numindu'l titlu "bulevardier" şi asemenea deranjat cum că Realitatea "n'ar arăta respect faţă de instituţia prezidenţială", dl conseieor Avramescu, plătit din bani publici să nu aibe simpatii politice, a început să dea note la invitaţii realităţii, care cum e moral, care e imoral, care n'are ce căuta, care e ok... ba chiar se răstea şi la colegii de platou, că el nu poate să se aşeze lângă Boda, că poate îî pute a transpiraţie de stânga... mai nou în Românika tre să fii de dreapta şi numai cu Băse, altminteri eşti imoral...
Da domnu Avramescu, aşa este, e bulevardier...
Drept urmare iată, ofer Realităţii si dvs câteva titluri rafinate cu care sunt convins că preşedintele şi dvs sunteţi obligaţi să vă simţiţi respectaţi:
1. Excelenţa Sa, Domnul Preşedinte al României a avut un limbaj critic la adresa motanului Felix şi a gazetarilor tonomat"
2. Domnul Băsescu deplânge zoaiele din politica românească"
3. Cetăţeanul Traian Băsescu agresat de o ţigancă împuţită pe când acesta îşi făcea discret cumpărăturile.
Ţiganca împuţită divulgă apelativele care i'au fost adresate în privat înregistrate pe telefonul mobil băgat şi uitat, din greşeală, deschis în buzunarul preşedintelui"...
4. Preşedintele deranjat de un găozar în timpul unei conferinţe de presă
5. Preşedintele o invită politicos şi corect politic pe Lavinia Şandru pe centură
şi, în fine, cu voia dvs, ultimul pe listă cel mai dulce titlu:
"La citirea procentelor, Dl Traian Băsescu îî oferă o muie dlui Stolojan"
Morala: Dl Avramescu n'a aflat încă... că domnia sa tre să respecte pluralismul din presă şi inclusiv dreptul cuiva de a fi bulevardier. Dacă vrea să nu'i pută liberalii şi hipopotamii, să se ducă în privat şi să miroase ce cururi îi plac...acolo are voie să facă împărţeli, nu pe banii mei să mă împroaşte cu rahat.