Cum au evoluat veniturile populaţiei după aderarea la UE

Ţările din regiune au avut o creştere excepţională a veniturilor disponibile ale populaţiei după aderarea la Uniunea Europeană - Ungaria, Cehia şi Polonia în 2004, România şi Bulgaria în 2007, potrivit unui studiu Macroeconomia Alpha Bank.

În 2023 faţă de 2007, venitul disponibil mediu anual (exprimat în euro în preţuri curente) a crescut de 4,8 ori în Bulgaria, 3,7 ori în România, 2,7 ori în Polonia, 2,5 ori în Cehia şi de 1,9 ori în Ungaria, depăşind creşterea de 1,6 ori din UE (Fig. 1). Deoarece ţările cu venitul

mai redus au crescut mai rapid, inegalitatea între ţări a scăzut. Venitul disponibil mediu anual al ţărilor din regiune în 2023 a ajuns la 43% din media UE (10 mii euro faţă de 23 mii euro), după ce în 2007 a fost doar o pătrime (3,7 mii euro faţă de 14,7 mii euro). Venitul disponibil mediu naţional în 2023 a fost 31% din media UE (7,1 mii euro faţă de 23 mii euro), în timp ce în 2007

a fost doar 13% (1,9 mii euro faţă de 14,7 mii euro).

În aceeaşi perioadă, în regiune, doar în România şi Polonia creşterea venitului disponibil median (al jumătăţii de populaţie mai puţin avute) a fost mai rapidă decât creşterea venitului disponibil mediu, fiind un indiciu al reducerii inegalităţii de venituri. România face parte din puţinele ţări membre ale UE cu diferenţă mică între venitul disponibil median şi venitul disponibil

mediu (Fig. 1b). În 2023, venitul disponibil median anual a fost cu 8% mai mic decât venitul disponibil mediu anual, România clasându-se după Slovacia (cu decalaj de 1%), Belgia şi Slovenia (cu decalaj de 7%).

Veniturile în ţările din regiune au evoluat diferit, conform coeficientului GINI, un indicator a cărei valoare creşte când inegalitatea de venituri creşte. În perioada analizată 2014-2023, inegalitatea de venituri a scăzut în România, Cehia, Polonia, Bulgaria (începând cu 2020) şi s-a păstrat în Ungaria (Fig. 2). În 2023, Cehia a rămas ţara cu cea mai scăzută inegalitate de venituri, iar Bulgaria urmată de România, ţările cu cea mai ridicată inegalitate de venituri, dar în scădere. Se pare că toate ţările din regiune au ajuns într-o fază de dezvoltare în care nu există un compromis între creşterea economică şi inegalitate, o pondere în creştere a populaţiei beneficiind de câştigurile din recuperarea decalajului faţă de UE (raportul PIB/capita faţă de PIB/capita în UE a crescut în regiune, indicând un proces de convergenţă în desfăşurare).

Veniturile persoanelor se modifică de-a lungul timpului. Aceste modificări generează schimbări în intervalele de venit ce corespund zecimilor din populaţia (decile 2 ) în prealabil ordonată după venit. Unele persoane ajung să schimbe decila din care făceau parte prin urcarea sau coborârea în clasamentul veniturilor, iar altele rămân pe poziţie. Statistica contabilizează în fiecare an acele modificări de venituri intervenite pe parcursul ultimilor trei ani anteriori care sunt suficient de mari încât să producă trecerea de la o decilă de venit la alta.

În 2010, în România, schimbările de venituri din ultimii trei ani anteriori arată o tranziţie echilibrată precum în Bulgaria şi Ungaria, ponderea populaţiei (36,6%) cu venituri crescute fiind uşor mai ridicată faţă de ponderea populaţiei (36,1%) cu venituri micşorate (Fig. 4). În 2023, schimbările de venituri din pandemie arată o creştere a ponderii celor care şi-au păstrat veniturile (la 30,7% de la 27,4%) pe seama scăderii semnificative a ponderii populaţiei cu venituri în creştere (la 33,1% de la 36,1%) şi a scăderii marginale a ponderii populaţiei cu venituri în scădere (la 36,2% de la 36,6%). Această evoluţie contrastează cu cea din ţările regiunii unde ponderea celor cu venituri în creştere fie a crescut (Ungaria), fie s-a menţinut (Bulgaria şi Polonia) sau a scăzut semnificativ mai puţin decât ponderea celor cu venituri în scădere (Cehia). Se pare că în România obţinerea creşterilor de venit a devenit mai dificilă.

Un segment al populaţiei urmărit cu interes este clasa de mijloc. Acest segment include acea parte a populaţiei a cărei venit disponibil anual este cuprins între 75% şi 200% din venitul disponibil median anual. Dimensiunea acestui segment creşte dacă dimensiunea clasei cu

venituri disponibile anuale mici (sub 75% din venitul disponibil median anual) şi/sau a clasei cu venituri disponibile anuale mari (peste 200% din venitul disponibil median anual) scade, cu alte cuvinte dacă inegalitatea de venituri scade. În România, ponderea populaţiei care aparţine clasei de mijloc s-a extins la 61% în 2023 de la 51% în 2007 (Fig. 5). Creşterea cu 10pp a fost cea mai amplă extindere din regiune datorându-se atât reducerii ponderii clasei cu venituri mari de la 14% în 2007 la 8% în 2023 precum şi reducerii ponderii clasei cu venituri mici de la 35% în

2007 la 31% în 2023. În ciuda creşterii, dimensiunea clasei de mijloc a rămas a doua cea mai redusă din regiune după Bulgaria. În Ungaria, clasa de mijloc s-a contractat la 65% în 2023 de la 70% în 2007. Clasa de mijloc este cea mai extinsă (72%) în Cehia, urmată de Polonia unde a crescut la 67% de la 60% în 2007. Comparativ cu ţările membre UE mai vechi, precum Grecia şi Italia, clasa de mijloc din regiune tinde să fie mai extinsă şi inegalitatea de venituri mai redusă.

În timp ce inegalitatea de venituri rezultată ca urmare a diferenţelor de talent, efort şi noroc este inevitabilă, inegalitatea de venituri excesivă poate eroda coeziunea socială, poate duce la polarizare politică şi, în cele din urmă, la o creştere economică scăzută. Privită din această

perspectivă, scăderea inegalităţii de venituri faţă de regiune şi UE simultan cu scăderea inegalităţii de venituri din ţară este o realizare remarcabilă a României de după aderarea la UE.