Cum votează alegătorul?

Nici nu s-a uscat bine cernea­la pe hărţile colegiilor, că au apărut deja primii politicieni nemulţumiţi. Primul pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu, un om prea mare pentru un uninominal atât de mic. Următorul, Ion Solcanu (PSD), care şi-a anunţat demisia din partid ca urmare a unui conflict în organizaţia locală care nu mai e dispusă să asculte de ordinele de la "centru". Unul dintre consilierii actualului lider al Senatului, Nicolae Văcăroiu (PSD), a cerut Preşedintelui să amâne introducerea "uninominalului" pe motiv că românii trebuie să fie "pregătiţi" pentru această formă de vot. De aceiaşi politicieni care se opun introducerii ei, presupun.

Actuala lege electorală e departe de a fi ideală. Sistemul de vot pe care îl stabileşte este de fapt un scrutin proporţional cu candidaturi în colegii uninominale, nicidecum un scrutin majoritar în două tururi, aşa cum doresc cei mai mulţi alegători. Dar chiar şi cu aceste limite, sistemul este un mare pas înainte faţă de scrutinul pe liste blocate, care a dus la apariţia unei oligarhii trans-partinice.

S-a scris mult despre acest sistem din punctul de vedere al organizării alegerilor şi al consecinţelor posibile. Nu cunosc însă pe nimeni care să fi analizat această manieră de scrutin din punctul de vedere al comportamentului alegătorului. Altfel spus, o analiză a sistemului de vot din perspectiva omului care pune ştampila. Concluzia mea este că actuala clasă politică ar putea avea o surpriză la următoarele alegeri.

Iată de ce. Sistemul propus este unul strict proporţional, în principiu. Asta înseamnă că un partid care are - să zicem - 15% din voturi va avea 15% din locurile în Parlament (plus ce rezultă prin redistribuire). Recunoaştem aici obsesia partidelor mici de a nu "cădea între scaune", un fenomen obişnuit în scrutinul majoritar.

Propoţionalitatea este însă perfectă doar în circumscripţiile la scară naţională, precum în Olanda sau Israel, şi cu condiţia să nu existe un prag de reprezentare (nici acolo, de fapt, dar acum las la o parte existenţa a ceea ce se numeşte "prag natural", pentru a simplifica discuţia). Este o constatare canonică a ştiinţei politice aceea că efectul de propoţionalitate scade pe măsură ce scade mărimea districtului electoral (a colegiului).

Din punct de vedere strict matematic, alegerile din Româ­nia se vor desfăşura de fapt într-o unică circumscripţie naţională. Altfel spus, votul dat de alegător este de fapt pentru un partid, după care se stabileşte eligibilitatea candidatului individual. Dar din punct de vedere psihologic?

Aici lucrurile sunt extrem de diferite. Sistemul stabilit de legea electorală e atât de abscons încât el practic nu există pentru alegătorul de rând, care nu ştie decât că va vota persoane, pe un buletin de vot identic cu cel de la alegerile pentru primărie. Iar colegiile sunt cât se poate de mici la actuala normă de reprezentare.

De aici rezultă un efect interesant: rezultatele se vor abate de la proporţionalitate în direcţia celor specifice scrutinului majoritar. Cu cât anume se vor abate, e imposibil de prezis. Dar chiar şi o abatere minimă, de câteva procente, va fi dramatică pentru partide mici, de tip "balama", care depind de câteva locuri în plus pentru a şantaja orice coaliţie posibilă.

De ce se petrece acest lucru? Tocmai pentru că alegătorilor li se oferă iluzia că votează de fapt persoane. Ori, persoanele sunt indivizibile. Nu poţi alege 42% dintr-un candidat. Sigur, alegătorului i se poate spune că votul său nu se pierde, ci este contabilizat în contul partidului, pentru a ajuta la alegerea altui candidat, în alt colegiu. Dar el vine să aleagă un candidat din propriul colegiu, în cele din urmă.

Ceea ce înseamnă că va intra în acţiune "reflexul votului util", exact ca în scrutinul "de la primărie". Într-o formă mai gravă, pentru că cel puţin acolo puteai spera ca alesul tău să intre în turul II. Vor fi favorizaţi, aşadar, candidaţii primelor două partide mari (PD-L şi PSD), plus partidele cu o puternică reprezentare locală (UDMR, doar în unele regiuni). Vor pierde voturi în special partidele de categoria II şi III, precum PNL şi PC.

Sistemul colegiilor uninominale va acţiona, aşadar, ca un adevărat prag de reprezentare, care va distorsiona caracterul pur proporţional al votului. Iar acest lucru este de dorit. Una dintre racilele sistemului proporţional este că tinde să producă un Legislativ fragmentat, cu coaliţii de circumstanţă, negociate la restaurant, între liderii politici, nu alianţe validate la urne, de voinţa alegătorilor.

Se poate face ceva pentru a aduce sistemul la proporţionalitate pură? Mă tem că nu. Sigur, se poate explica alegătorului de rând, lui Gheorghe şi Mariei, aritmetica ce stă la baza redistribuirii în sistemele proporţionale (metodele d"Hondt sau Sainte-Laguë). Mult succes! Reprezentanţii partidelor care şi-au făcut planul să îi tragă şi de data asta pe sfoară pe alegători vor vedea că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg.