English
Să ne imaginăm o clipă că suntem în anul 1819. Pe mările din jurul arhipelagului Hawaii, singur într-o canoe, un tânăr rătăceşte de două zile. Când se decide, în fine, să revină pe ţărm, o face după ce ia o hotărâre epocală. Se aşază la masă cu femeile şi mănâncă un fel de mâncare din carne de câine.
Pentru noi, azi, povestea aceasta este o bizarerie. Pentru locuitorii din Hawaii este Ai Noa, începutul modernizării societăţii. Tânărul, pe numele său Liholiho, i-a succedat la domnie marelui rege Kamehameha I. La moartea regelui, până la instalarea noului conducător, interdicţiile normale erau suprimate. Femeile aveau voie să mănânce banane, iar oamenii se acuplau cu cine nimereau. Dacă credem că în Europa medievală lucrurile stăteau altfel, ne înşelăm. Spre exemplu, obiceiul permitea vulgului jefuirea lucrurilor unui Papă decedat. Însă în Hawaii, ca şi la Roma, regulile erau re-activate după perioada de doliu.
Nu şi în 1819. Din motive insuficient clarificate de istorici, gestul lui Kamehameha II a fost unul deliberat de încălcare a interdicţiilor. A stat la masă cu femeile şi a mâncat mâncarea ce le era rezervată. După aceasta a proclamat în întregul regat abolirea completă a sistemului tradiţional de interdicţii (numit kapu), ce prevedea, între altele, sacrificii omeneşti.
Vorbim adesea despre "schimbarea de regim". Uităm însă că schimbarea veritabilă, profundă, e o experienţă traumatizantă. Schimbarea cere înlăturarea tabu-urilor, a interdicţiilor ordinii vechi. Iar istoria acestor încălcări instituţionalizate este, adesea, dramatică. Chiar dacă nu e neapărat violentă. Interdicţia purtării vălului în Turcia seculară ori înmormântarea simbolică a Regulamentelor Organice, în 1848, la Craiova.
Schimbarea este de două feluri. Primul: schimbarea graduală. E ceea ce facem de două decenii. Meşterim la o lege câte doi-trei ani, după care o schimbăm printr-o ordonanţă de urgenţă a Executivului. Nu pretind că schimbarea graduală nu e bună. Ca simpatizant al conservatorismului, chiar cred că adesea gradualismul e mai indicat.
Al doilea fel de schimbare presupune o ruptură radicală cu trecutul. Chiar mai dorim să păstrăm vechile privilegii, interdicţii sau superstiţii? Dacă nu, atunci ne trebuie curaj. Să răsturnăm, simbolic, vechea ordine.
S-a întâmplat, odată, în 1989, într-o atmosferă în care carnavalul s-a amestecat cu tragedia. De atunci însă, politicienii noştri, împreună cu o parte din societate, par să-şi fi pierdut curajul. Stau la masă şi comandă, cuminţi, tocăniţa noastră tradiţională. Nota de plată o achită publicul.
Vorbim adesea despre "modernizarea statului". Dar am înţeles noi gesturile la care trebuie să recurgem, valorile pe care trebuie să le abandonăm, regulile pe care trebuie să le ignorăm dacă este să ne înscriem pe calea progresului?
În 1819 românii erau, îndrăznesc să cred, mai "avansaţi" decât hawaienii, care tocmai îl mâncaseră pe căpitanul Cook. În Moldova era domn Scarlat Calimachi, cel care abia legalizase regulile moderne pentru înregistrarea oficială a numelor de familie. Arhipelagul Hawaii era, până la unificarea din 1810, o colecţie de posesiuni cvasi-feudale ale unor mici şefi locali.
Noi ne-am unit la 1859, sub Alexandru Ioan Cuza, iar în 1877 Principatele Unite şi-au proclamat independenţa. Ne-am fi aşteptat la un ritm al modernizării măcar comparabil cu acela care a scos din Epoca de Piatră o societate izolată din Pacific.
Cum se face, atunci, că în prezent Hawaii este un stat prosper al federaţiei americane, iar România se zbate la marginea Europei?
O explicaţie trebuie respinsă de pe acum ca superficială. Poziţia în Pacific a micii societăţi nu este, în sine, un paşaport către succes. Dimpotrivă. Multe societăţi insulare din Pacific sunt într-o stare jalnică (ex. Tonga). Unele sunt cazuri patologice (ex. Insula Paştelui).
Ceea ce explică diferenţa este integralitatea rupturii cu trecutul. Au dorit-o hawaienii înşişi, alteori doar misionarii sau oamenii de afaceri americani. În 1893 este proclamată (printr-o lovitură de stat) republica, iar din 1896 teritoriul este anexat de Statele Unite (devine stat al federaţiei abia în 1959).
Comparaţi. În 1881, România devine monarhie constituţională. De atunci, noi am evoluat la periferia Europei, ca regim parlamentar (până în 1938), ori în "lagărul socialist" (din 1948), sau în Uniunea Europeană (din 2007).
În Hawaii a fost impus modelul de guvernare american. Peste ei au venit oameni albi, cu legile, cu tribunalele, cu poliţia şi cu Constituţia lor (elaborată într-o Convenţie constituţională, doresc să amintesc). Timp de 40 de ani după aderare, alegerile (libere, ţin să precizez) au fost dominate de acelaşi partid (Partidul Democrat).
Când vrei schimbare cu adevărat, trebuie să spui lucruri ciudate, chiar inacceptabile pentru mulţi din jur. Trebuie să încalci tabu-urile zilei. Mi se răspunde uneori: "Nu merge, domnule, nu putem, nu suntem capabili, nu e timpul!". Timpul e când ne decidem noi să avem curaj
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Subtil neica, subtil de tot
(mesaj trimis de Natafletz în data de 22.09.2009, 10:11)
Hah, acuma banuiesc ca ma astepti pe mine sa traduc pt "vulg". Bine, o voi face, pour la bonne bouche>
So, draga guvidule roman. Dl consilier vrea sa ne spuna in acest eseu cu talc adanc ca tu, care te ratzoi la Basescu ca nu traiesti inca bine cum tzi'a urat din 2004, esti un prost si un dobitoc. "Reformarea statului", pe care o face acum dl Boc dimpreuna cu marile gesturi curajoase ale presedintelui e prea complicata pt creierul tau subdimensionat si rezultatele nu sunt inca perceptibile la nivelul plevushtei unde te afli tu ratacitule. Mai iegzact dl Avramescu spune ce'a zis mai an si mentorul sau spiritual, Gabriel Liiceanu ca dl Basescu este presedinte pt alte "coordonate istorice". El a avut CURAJUL schimbarii si d'aia pare un ciudat, ca asa's mantuitorii de neamuri. Is neintelesi si par niste ciudati si spun lucruri inacceptabile pt cei din jurul lor. Mai tarziu vor fi intelesi, cand prostimea va ajunge la nivelul elitei. Nea Baselu lucra pt istorie cap de peste imputzit ce esti, nu pt votul imediat cum spun detractorii lor, nu le'ar mai suporta Al de sus sa faca umbra pamantului.
So si pt guvidul cu shtaif, merge si o metafora. Dupa cum vezi guvidule cu shtaif, dl conseilor povesteste cum pe la omieshasesuteshiceva unul ratacit intr'o BARCA a mantuit Hawaiul. Iete mai unde bate. Vazushi cum un arc peste timp a facut ca mantuirea Romanicai noastre dragi sa vie de la un marinar... Amin!!! Adanc nene, sa traieshti!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.09.2009, 15:14)
Mistocareala, daca vrei sa o faci trebuie sa ai grija de gramatica romaneasca, chiar daca ai ca paravan anonimatul; asa ca ANONIMULE te inseli cand afirmi ca autorul crede sau vrea sa ne sugereze ca salvarea Romaniei este incercata tot de un marinar.
Logica elementara ne obliga sa acceptam ca, un sef de stat, chiar canalie sa fie, obligatoriu percepe imensa reponsabilitate care il apasa si este cel mai in masura sa cunoasca "tarele momentului" ; deci si indreptatit sa incerce (macar) schimbarea acestora.
In loc sa-l pretuim pentru acesata, incercam sa-l spurcam cu orice ocazie. Meteahna romaneasca.
1.2. Laison de logique no 1, pour des debutants (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 22.09.2009, 17:40)
Hai sa le luam pe rand, c'asa'mi place sa mishtokeresc la semidoctzii cu ifose intelectuale...de numa...
1.Nusht ce probleme de gramatica ai gasit in postarea'mi, afara de neshte virgule lipsa si fortzarile stilistice pe care mi le permit tocmai pt ca sunt in acord cu pseudonimul ales+ c'am scris "detractorii lor" si nu "detractorii lui" lui (merci ca'mi dai ocazia sa'mi fac erata) dintr'o formulare grabita, adica, pe intelesul tau, am inceput sa scriu altceva si'am reformulat fara sa corectez...n'are nicio treaba cu gramatica... cat depre virgule, mata stai mai prost ca mine si, in plus, ai si un cuvant scris gresit "acesata", dar pe care, ca un profesor generos, am sa tzi'l trec la graba...
2. De gramatica ne ocuparam, hai sa vedem cum stai cu vocabularul si, mai ales cu logica, ke vaz ke invoci matale "Logica elementara"
a) Anonim esti matale. Eu nu's. Eu sunt cel mult...Natafletz. Ia zi, Alcibiade e anonim au ba?
b)Spui matale ke daca vreau sa fac mistocareala, tre sa am grija de gramatica. Ma per che? Poate'mi spui ce "are" unele cu altele? Si mai spui mai departe, ca si concluzie a primei afirmatii citate ca "ma insel cand afirm ca autorul crede, bla, bla, bla". poate ne explici si noua, celorlaltzi anonimi, CA SPECIALIST IN LOGICA ELEMENTARA CE ESHTI, de ce ma inshel cand afirm ce afirm?... adike ce are presupusa mea lipsa de grija fatza de gramatica romaneasca si mishtocareala cu valoarea de adevar a unei afirmatii?
3. Vezi ke cultura se vede imediat dupa numarul de clishee utilizat pe centimetrul patrat de postare...
Hai tciusi mai meri shi mai citeshte...
1.3. Lecon de logique (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Nata în data de 22.09.2009, 17:43)
...scuze monsieur anonim...nu avui grija de gramatica limbii franceze si tz'am dat un peu de satisfaction...
2. capetele patrate dau din colt in colt!
(mesaj trimis de d.i. în data de 22.09.2009, 15:04)
am zis odata, unde nu e cap ploua-n gat, da' ce te faci daca n-ai nici gat (asta insemnand ca-ti lipsesc niscai vertebre!)? simplu, iei enciclopedia universala, fo' doua "digest"-uri despre america si brodezi pe hartie, poate se brodeste! nu s-a brodit. mai intai, pentru ca publicul plateste, cel mult bilete la spectacol (nu taxe si impozite ca orice contribuabil!), apoi, pentru ca sfertodoxia nu jigneste, convoaca greata. mai ales cand demersul, este premeditat. in fine, pentru ca verbul "a scrie" nu este util doar conjugand-ul cotcodaceste(ex. scriu despre insertia patratului intr-o fila de caiet de matematica!). apropo, era un banc cu bula in care, exasperat, invatatoarea ii cere sa nu mai repete ce-au spus altii, sa spuna ceva din capul lui. raspunsul, venit imediat, a fost: paduchi! matale ai? n-ai. esti 'telectual, ai gargauni, ca Liiceanu. d'aia nu esti consilier al presedintelui ci consilier prezidential!
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.09.2009, 15:18)
Tot mistocareala de doi bani. Pacat.
3. accent
(mesaj trimis de lazar în data de 02.10.2009, 14:49)
Gazele sau gazele... Depinde cum pui accentul. Poti jongal frumos ! Doresti sa pozezi in gratios, recurgi la accent si preeria iti apare in toata splendoarea ei... De gazele! Schimbi accentul si deodata gazele capata un iz. Neplacut, toxic, un iz de Cotroceni, un ragait asumat, un part prezidential imprastiat de domnul Avramescu sub forma parfumului natural de preerie