Cursă cu obstacole

Confruntarea politică românească a devenit, în această primăvară, o cursă cu obstacole. Pe de o parte pentru că opinia publică a devenit nu doar reactivă, ci şi preocupată de viitor, pe de altă parte pentru că militanţii dezertează de la "datorie".

Astfel, din ce în ce mai mulţi români au devenit convinşi că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie greşită. Spre exemplu, după ultimul sondaj de opinie realizat de CCSB şi dat publicităţii la sfârşitul săptămâ­nii trecute, dacă în ianuarie 2009 cei ce credeau că direcţia este greşită erau 46%, în februarie era deja depăşită bariera psihologică de 50%, iar în aprilie, cu tot acordul cu FMI, procentul acestora rămânea la 53%. În aceeaşi perioadă, procentul celor ce resimţeau la nivel personal efectele crizei economice trecea de la 58% la 62%. Iar asentimentul faţă de coaliţia de guvernare cădea de la 58% în februarie la 47% în aprilie. Nu e deloc de mirare că, între timp, criza de încredere în clasa politică s-a adâncit. Dar cum anul 2009 este încă un an electoral - al treilea la rând - politicienii, şi în special liderii, îşi aşează trupele în poziţie de luptă.

Pentru a menţine vie motivaţia "politică", mai ales în condiţiile în care criza economică a redus beneficiile clientelei de partid, au fost improvizate o serie de "măsuri". Ultima dintre ele: ordonanţa de urgenţă privind conducerile serviciilor deconcentrate. Fără nicio rezervă sau scrupul se trece astfel la politizarea aparatului administrativ. În fapt, asis­tăm la o autentică privatizare partidistă a administraţiei. Iar consecinţa previzibilă va fi creşterea, iar nu combaterea corupţiei. Întreg discursul oficial şi oficios de justificare a acestei decizii, cum că astfel ar fi reformat aparatul guvernamental în interesul cetăţeanului şi că tocmai această ordonanţă ar oferi instrumentele necesare în acest sens, este în contradicţie cu filosofia funcţiei publice.

Prin această decizie se face un serios pas înapoi. Căci funcţionarul public - atât conform Constituţiei, cât şi modelului european al funcţiei publice de carieră - reprezintă puterea publică. Rolul său este de a asigura condiţiile legalităţii, imparţialitatea instituţiilor şi de a genera spaţiul public în care toţi cetăţenii sunt egali. Faptul că acest lucru nu s-a realizat în multe cazuri până acum nu este însă un argument pentru a des­fiinţa, de facto, funcţia publică. Căci este evident, noul manager nefiind funcţionar public nu va putea exercita nicio putere publică. Ba mai mult, sunt introduse criterii private, aşa zis de eficienţă, în gestionarea treburilor publice. În fond, ca şi în cazul regimul comunist principiul formal pentru promovare redevine apartenenţa la partid, şi nu loialitatea faţă de stat ca spaţiu public.

Toată această mascaradă are ca scop punerea pe picior de război a aparatului de partid pentru ultimele bătălii ale actualului ciclu electoral. Efectul scontat: mobilizarea clientelei politice atât pentru europene, cât şi pentru prezidenţiale. Căci nimeni nu mai este dispus să "facă" politică fără să aibă beneficii palpabile. Că între timp întreg sistemul adminis­trativ va fi bulversat contează prea puţin pentru partidele la putere. Însă, într-o Românie în care rolul partidelor creşte, legitimitatea lor, măsurată pe baza indicatorului "încredere", abia dacă atinge 15%. Şi e vorba de toate partidele, nu doar de cele de la guvernare! Dar, pentru a depăşi obstacolele pe care criza economică le-a ridicat în calea lor, partidele nu se dau în lături de la nimic. Nici măcar de la distrugerea ultimelor vestigii ale aşa zisului stat de drept.