Cutremur provocat la vârful Justiţiei

Un uriaş scandal, mai mare decât toate celelalte din trecut, zguduie azi Consiliul Superior al Magistraturii. Care este creierul şi inima unei puteri fundamentale a statului: Justiţia. Scandalul de la vârf, devenit public prin spălarea rufelor în afara familiei, este în sine extrem de nociv. Dar şi mai nocivă este politizarea, prin ingerinţe de tot felul, a situaţiei explozive din CSM. În epicentrul scandalului este însuşi şeful Inspecţiei Judiciare, Lucian Netejoru.

În ceea ce mă priveşte, refuz să intru în detalii. Mă consider un simplu spectator, care priveşte din tribună un spectacol jalnic. Nu pot însă să nu remarc din capul locului o corelaţie extrem de gravă. De câte ori degenerează lupta politică dintre partide şi din interiorul partidelor aflate la guvernare, se declanşează şi conflicte dure în rândul judecătorilor şi procurorilor. Există aşadar o corelaţie extrem de nocivă între cele două medii.

I se cere capul lui Lucian Netejoru. Acesta este şeful Inspecţiei Judiciare. Instanţa supremă din interiorul puterii judecătoreşti, care poate analiza şi sancţiona administrativ derapajele magistraţilor. Vinovat sau nevinovat de ceea ce i se reproşează, Netejoru este atacat din două direcţii aparent divergente. Unii îi cer capul, pentru că nu a intervenit ferm în "cazul slugaretele", adică uriaşul scandal generat de forumul de pe internet în care şi-au dat în fel şi chip cu presupusul judecători şi procurori, care s-au implicat în bătăliile politice şi, mai rău decât atât, care s-au exprimat asupra procesului legislativ, imixtionând asupra unei alte puteri fundamentale a statului. Alţii îi vor capul pentru că, din poziţia pe care o are, Netejoru şi-a permis să pună în discuţie conduita scandaloasă a unor judecători şi procurori, care, manipulaţi de partide politice sau de servicii secrete, au încălcat în mod vădit drepturi şi libertăţi fundamentale. Şi, în final, un alt curent din interiorul CSM vrea să-i ia capul lui Netejoru pur şi simplu pentru că mandatul acestuia ar fi fost prelungit în perioada în care PSD se afla la putere.

Această, să-i spunem, dezbatere înfierbântată de la vârful CSM este acompaniată sau, mai bine zis, şi mai rău inflamată de o serie întreagă de opinii exprimate în mediul virtual de reprezentanţi de frunte ai procurorilor şi judecătorilor, unii dintre ei, culmea, chiar membri CSM. În unele dintre aceste luări de poziţie, desigur voluntare, Netejoru este ameninţat, într-un limbaj suburban, cu puşcăria şi cu moartea.

În linii mari, aceasta este în acest moment situaţia din interiorul instituţiei care, în mod constituţional, are exclusivitatea conducerii unei puteri fundamentale în stat numită Justiţie. Pericolul este uriaş, în primul şi în primul rând pentru că prima consecinţă a acestui scandal care a degenerat este o nouă lovitură, dată de astă dată din inteior, împotriva credibilităţii actului de Justiţie, credibilitate care şi aşa a avut foarte mult de suferit în ultimii 15 ani, în urma ingerinţelor dovedite ale oamenilor politici şi ale serviciilor secrete. Iar benzina peste acest foc o toarnă însuşi preşedintele Klaus Iohannis.

Preşedintele Klaus Iohannis, conform fişei de post, ar trebui să fie cel mai important garant constituţional al independenţei Justiţiei. Dar cum poate fi el un garant, când, în urmă cu o zi, şi-a permis să-l critice cu duritate pe ministrul USR al Justiţiei, Stelian Ion, pentru faptul că a fost incapabil până în acest moment să identifice o soluţie legislativă pentru desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie. Singura structură din parchete care poate să-i ancheteze şi să-i trimită în judecată pe procurorii şi pe judecătorii care, abuzând de lege, au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţeanului. Urgenţa este mare pentru Klaus Iohannis, întrucât domnia sa a propus-o şi a susţinut-o pe Laura Codruţa Kovesi pentru poziţia de procuror general european, garantând în acest fel pentru integritatea acesteia. În condiţiile în care SIIJ este pe cale de a finaliza un rechizitoriu împotriva acesteia, care va avea drept consecinţă trimiterea ei în judecată. Un dezastru pentru imaginea lui Klaus Iohannis. Pe de altă parte, Stelian Ion este la rândul său interesat să desfiinţeze de urgenţă SIIJ, întrucât acesta ar putea finaliza şi un rechizitoriu împotriva doamnei Clotilde Armand, pentru o infracţiune extrem de gravă, respectiv fraudarea alegerilor. Săgeţile aruncate de Klaus Iohannis vizează din această perspectivă şi partidele din arcul puterii care, vezi Doamne, amână neîngăduit de mult promovarea în Parlament a unui act normativ având drep obiectiv desfiinţarea SIIJ.

O ingerinţă politică mai gravă în domeniul Justiţiei nu poate exista. Klaus Iohannis a comis-o. După ce, în prealabil, a comis-o şi Stelian Ion. Reprezentanţii de la vârful clasei politice refuză să înţeleagă şi să accepte faptul că Justiţia, conform Constituţiei României, este, trebuie să fie o putere independentă în stat. Şi, la rândul lor, oamenii de la vârful Justiţiei, refuză sau se tem să-şi exercite această independenţă şi, transformând o dezbatere internă într-o dezbatere publică şi, în acelaşi timp, politică, îşi ridică poalele în cap şi invită celelalte puteri în stat la un act de viol.

Ceea ce se întâmplă este extrem de grav. Iar faptele demonstrează că independenţa Justiţiei se transformă în România într-un fel de Fata Morgana, care amăgeşte şi se îndepărtează pe măsură ce societatea face eforturi din ce în ce mai mari pentru a se apropia cumva de acest obiectiv. Iar fără independenţa Justiţiei, democraţie nu poate exista. Lovită din interior şi din exterior şi coruptă într-o proporţie semnificativă, ce şansă mai are Justiţia de a înceta să mai fie târfa de serviciu a jucătorilor politici?