Dă-te prins carbonule, nu ai scăpare!

În cadrul conferinţei RIGC (Romanian International Gas Conference) din acest an, ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ştefan-Radu Oprea, a declarat că energia verde şi captarea şi stocarea carbonului pot oferi un avantaj competitiv economiei noastre.

"Legat de captarea şi stocarea carbonului, ca inginer de petrol şi gaze, vă pot spune că este o tehnologie sigură şi lucrul acesta este foarte important", a declarat ministrul Oprea, conform informaţiilor din presa economică. "Avem sonde care nu mai sunt funcţionale şi reprezintă locul ideal pentru această nouă tehnologie de captare şi de stocare a carbonului", a mai subliniat ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

Cât de sigură şi eficientă din punct de vedere economic este tehnologia captării carbonului?

Răspunsul l-a oferit un articol Bloomberg de luna trecută, în care se arată că "Occidental a renunţat discret la cea mai mare instalaţie din lume de captare a carbonului".

Dar de ce a renunţat compania Occidental Petroleum la complexul Stratos, cu o valoare de multe miliarde de dolari, dacă tehnologia este sigură şi eficientă? Să fie vorba despre eficienţa economică, mai bine zis despre lipsa ei completă?

Nume mari din mediul de afaceri american, alături de Casa Albă, şi-au exprimat susţinerea pentru proiectul care ar fi trebuit să extragă dioxidul de carbon din atmosferă şi să-l îngroape în caverne subterane.

Însuşi Warren Buffett, cel mai mare investitor în Occidental Petroleum, şi-a dat binecuvântarea tacită, după cum scrie Bloomberg.

Cu toate acestea, rezultatele întârzie să apară. Agenţia de ştiri americană aminteşte că Occidental a mai construit o instalaţie de captare a carbonului în 2010, pentru utilizare în cadrul unei fabrici de procesare a gazelor naturale. Spre deosebire de tehnologia captării CO2 din aer, instalaţia din 2010 a fost construită pe baza unei tehnologii mult mai bine înţelese şi mai ieftine, după cum subliniază Bloomberg, dar care "a eşuat în mod constant să ofere rezultate".

Instalaţia, denumită Century, nu a funcţionat niciodată la mai mult de o treime din capacitate în toţi cei 13 ani de când a devenit operaţională.

"După zeci de ani de implementare, capacitatea anuală totală de captare a carbonului la nivel mondial este de numai 45 de milioane de tone de CO2. Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie, aceasta reprezintă doar 4% din necesarul de captare a dioxidului de carbon până în 2030 pentru atingerea obiectivului de zero emisii nete până în 2050", mai subliniază Bloomberg.

Pe fondul lipsei de eficienţă economică, proiectul Century a fost vândut anul trecut de Occidental Petroleum, foarte discret după cum scrie Bloomberg, pentru "o fracţiune din costul de construcţie".

Agenţia de ştiri americană subliniază apoi că "proiectul Century se află acum pe lista tot mai lungă de proiecte pentru captarea şi stocarea carbonului care nu au reuşit să se ridice la înălţimea aşteptărilor mari", iar "controlul carbonului este mult mai temperamental decât lasă să se creadă susţinătorii, după cum arată deceniile de proiecte eşuate".

În articolul de la Bloomberg sunt prezentate şi alte eşecuri deosebit de costisitoare ale proiectelor de capturare şi stocare a dioxidului de carbon. Unul dintre acestea, aferent unei centrale pe cărbune din statul Mississippi, a fost abandonat din cauza problemelor tehnice, pe fondul creşterii costurilor până la 7,5 miliarde de dolari.

Un alt exemplu este oferit de investiţia companiei petroliere Chevron, care "a eşuat în mod constant să pună în funcţiune centrala de capturare şi stocare a carbonului din Australia, după şapte ani şi 2,1 miliarde de dolari investiţi".

Când Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a publicat raportul World Energy Outlook 2023, Bloomberg a subliniat că prognozele optimiste privind capturarea şi stocarea carbonului sunt complet desprinse de realitatea, deoarece arată că "în ultimii trei ani nu s-a înregistrat practic nicio extindere a captării şi stocării carbonului".

Chiar şi preşedintele AIE, Fatih Birol, despre care se poate spune că este un susţinător fanatic al tranziţiei către energia verde, a recunoscut că "istoria captării şi stocării carbonului a fost a marilor dezamăgiri".

Un analist financiar citat de Bloomberg a caracterizat captarea şi stocarea carbonului drept "o tehnologie matură care a eşuat", în condiţiile în care "companiile cheltuiesc miliarde de dolari pe aceste instalaţii şi nu funcţionează conform parametrilor lor".

Aceasta este situaţia pe plan internaţional, care pare să fie complet necunoscută miniştrilor din cabinetul condus de cineva cu numele Ciolacu.

Se pare că nimic nu contează pentru "autorităţile" noastre, care ştiu mai bine calea cea dreaptă şi ieftină pentru a transforma România în lider mondial al capturării carbonului. Probabil că se gândesc să explice dioxidului de carbon că "rezistenţa este futilă", iar dacă CO2 nu se supune, atunci se va trece la un ultimatum de genul "Dă-te prins carbonule, nu ai scăpare!"

"Orice proiect intensiv din punct de vedere al capitalului nu este pentru cei slabi de inimă", a declarat un fost director de la Occidental Petroleum pentru Bloomberg, deoarece "afli peste ani dacă ai avut succes".

Într-adevăr, dar numai dacă este vorba despre capital privat. În cazul politrucilor care promit marea cu sarea, volumul şi costul capitalului "investit" în tot felul de proiecte fantasmagorice sunt variabile irelevante, deoarece nu există responsabilitate directă, atât penală, cât şi materială, în cazul eşecului.