English
Titlul este într-adevăr incitant: "Tâlcul dobânzii"!...
Un tâlc nepătruns încă până în toate adâncurile imenselor ape învolburate ale dobânzii; ape ce şi-au schimbat continuu, de-a lungul mai multor mii de ani de istorie şi a zeci de civilizaţii, şi formele, şi înţelesurile, şi adâncimile. Mai ales adâncimile.
Make, într-un eseu fluviu, pe care îl publică în serial, se avântă în câteva scufundări îndrăzneţe şi aduce la suprafaţă probe ce merită o privire atentă. Reflecţiile autorului - cuprinzând o sferă largă: creditori şi debitori, credite, dobânzi, angajamente contractuale şi legi ce le reglementează, în zilele noastre - unele subliniate apăsat, altele numai sugerate, sunt întărite de inspirate trimiteri la analiza psihologică, filosofică, istorică, socială, politică, juridică şi nu în ultimul rând economică pe care o face Shakespeare în piesa "Neguţătorul din Veneţia". Tocmai aceste trimiteri, în primul rând, fac remarcabil eseul lui Make, în împrejurările în care piesa lui Shakespeare este mare prin mesajele pe care această tulburătoare povestire umană le conţine, între care negarea fundamentalismelor şi puterea de a ierta; iar Shylock, un înaintaş al bancherilor de astăzi, este socotit de numeroşi critici de teatru unul dintre cele mai complexe personaje din literatura universală.
Eseul lui Make respectă totodată câteva reguli de aur ale genului, între care pe aceea ca intrarea să fie şocantă. Autorul îşi şochează cititorii încă de la primul rând cu întrebarea: "Vreţi să încep cu Isărescu sau vreţi să încep cu Shylock?"... Numai că răspunsul lui Make ("Isărescu este Shylock!") capătă note din zona imposibilului. Dacă psihologia admite, pe bună dreptate, că tot ce este real este şi posibil... atunci şi reciproca este adevărată. Ceea ce înseamnă că tot ce nu este real nu este nici posibil. Or, guvernatorul BNR, personaj de prim ordin al romanului vieţii reale din România acestor ani, şi Shylock, personaj-cheie al piesei lui Shakespeare, nu au în realitate nimic în comun. De altfel, nici Make, când trece să-şi argumenteze afirmaţia, nu merge mai departe de ceea ce crede că ar fi concepţia lor oarecum identică privind forţa contractului.
În planul realităţii, cât de mult am căuta, nu vom găsi nimic comun între guvernatorul BNR şi Shylock, un exponent (e drept că extrem de interesant) al creditului cămătăresc din Veneţia medievală. Mai ales că, în construcţia personajului lui Shakespeare, intervin note psihologice de natură să-i particularizeze pregnant comportamentul.
Omul Shylock (căruia nimic din ce e omenesc nu-i este străin, nici dragostea părintească, nici patimile, nici ura) îl învinge pe cămătarul Shylock. El pune patima personală (dorinţa de a-şi vedea mort duşmanul: un important neguţător veneţian) deasupra interesului profesional. Şi, în consecinţă, invocă legea contractului nu pentru a-şi recăpăta banii pe care i-a împrumutat, ci pentru a-şi vedea împlinită răzbunarea.
Guvernatorul BNR este păzitorul instituţiilor moderne numite credit, dobânzi, contracte şi legi. Şi al nevoii societăţii de a debloca mereu şi mereu acest motor al dezvoltării care este creditul. Iar când afirmă că "cine semnează îşi asumă" nu se referă, desigur, la împrumuturile pentru un telefon portabil ori chiar pentru o plasmă, la care milioane de oameni au apelat dintr-un impuls firesc de consum după decenii întregi în care le-au fost raţionalizate cumpărăturile. Are în vedere împrumuturile consistente, pentru locuinţe. Cine împrumută o sumă mare, pentru o locuinţă, semnează şi îşi asumă. Îşi asumă în primul rând o mare răspundere faţă de propria familie, pe care o îndatorează pentru ani îndelungaţi.
Pe celălalt taler al balanţei (depozitele bancare), într-o ţară în care principala sursă de finanţare a creditării a devenit economisirea internă, cele 10 milioane de deponenţi se cuvine să fie apăraţi. Legea bail-in-ului nu loveşte în depozite, ci exprimă un efort necesar de a scoate bugetele publice din ecuaţia salvării băncilor în pericol de prăbuşire. Cum? Prin transformarea în acţiuni a depunerilor de peste 100.000 de euro. Poate şi cu gândul nerostit de a dilua aglomerările de bani în depozitele bancare... bani care (de frica bail-in-ului) ar fi preferabil să ajungă pe pieţele de capital.
Să privim totuşi realitatea în faţă: deţinătorul unui depozit de peste 100.000 de euro nu mai este un simplu deponent; el devine investitor. Mai cu seamă că în cazul unor depozite mari, unele ajungând până la mai multe milioane de euro, la drepturi speciale (dobânzi preferenţiale) şi obligaţiile devin speciale. Apoi, să nu uităm că, până în urmă cu nu prea mulţi ani, nici nu existau depozite garantate. Astăzi, băncile însele poartă marea răspundere de a apăra întâi şi întâi banii celor 10 milioane de depunători.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. La Multi Ani, draga Florian
(mesaj trimis de The Brute în data de 05.01.2017, 00:24)
serialul inceput ieri, desi anuntat, m-a luat pe nepregatite si nu am avut ragaz sa remarc intrarea in noul an. Plin de vitalitate, profunzime si vastitate, aceasta drama in mai multe acte arata limitele institutiei financiare primordiale din peisajul economic mioritic. Experienta si anvergura culturala a domnului Vasilescu nu reusesc sa contracareze incercarile domnului Isarescu, din ce in ce mai stangace, de a se arata garantul, refereeul dintre cele doua echipe ale bancherilor si clientilor. De ce foloseste oare domnul Vasilescu o astfel de exprimare?"Dacă psihologia admite, pe bună dreptate, că tot ce este real este şi posibil... atunci şi reciproca este adevărată. Ceea ce înseamnă că tot ce nu este real nu este nici posibil...." Chiar nu are Banca Nationala a Romaniei un serviciu care sa se ocupe cu verificarea rapoartelor financiare ale institutiilor pe care le supravegheaza.? De ce exista atunci 3 ani la rand rapoarte financiare in care bilantul consolidat al EGB CEPS Holding cuprinde BCR CHISINAU S.A? De ce exista pentru anii 2014 si 2015 in bilantul BCR un actionar majoritar care s-a dizolvat prin fuziune la 4 noiembrie 2014? Aceasta eleganta exprimare a domnului Vasilescu este utila probabil celor care nu sunt invatati cu brutalitatea.Florian, asa cum spune si domnul Vasilescu, a publicat un eseu pe gustul celorlalti, adica al marlanilor de o seama cu mine..."intrarea să fie şocantă"
2. fără titlu
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 05:07)
Realitatea poate fi definita drept posibilitate actualizata.
Asta include situatia in care inca nu exista realitatea, ci doar posibilitatea ei si o anume probabilitate ca posibilitatea sa se actualizeze.
Prin urmare, din absenta unei realitati nu poate fi extrasa judecata enuntata de Vasilescu "tot ce nu este real nu este nici posibil", pentru ca atunci n-ar mai avea nici un rost nici activitatea de modelare din BNR (de exemplu) si nici Institutul de Prognoza.
Termenii nu sint definiti de "psihologie", ci de filosofie, iar raporturile de reciprocitate la care face referire Vasilescu sint, probabil, cele hegeliene: tot ceea ce este real este rational si reciproca - tot ceea ce este rational, este real.
Desigur, eroarea referirii nu joaca nici un rol in ceea ce vrea sa spuna Vasilescu, doar ca se contrazice in propriile convingeri: in acest text afirma "Să privim totuşi realitatea în faţă: deţinătorul unui depozit de peste 100.000 de euro nu mai este un simplu deponent; el devine investitor", in timp ce in Nota nr.2 publicata ieri, in subsolul primului episod, scrie "«Dicţionarul lumii» se schimbă, într-adevăr, dar a spune că «noţiunile de bancă, dobândă, credit, depunător au căpătat alte înţelesuri, sub presiunea măsurilor adoptate de autorităţi ca să reziste crizei financiare» e o afirmaţie ce nu poate fi susţinută. Toate aceste noţiuni îşi păstrează înţelesurile, pe acelea schiţate de mai bine de 200 de ani."
Vasilescu trebuie sa se hotarasca: ori notiunea de depunator isi pastreaza intelesul schitat in ultimii 200 de ani, ori nu si-l pastreaza si devine investitor.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 13:40)
Domnul Vasilescu a gresit, s-a exprimat in limbajul de lemn al bancarilor; ar fi trebuit sa zica: "tot ce nu poate fi real nu poate fi nici posibil
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 13:45)
Vasilescu trebuie sa se hotarasca: ori notiunea de depunator isi pastreaza intelesul schitat in ultimii 200 de ani, ori nu si-l pastreaza si devine investitor.......
Chestie de subtilitate; domnul Vasilescu a fost explicit, a aratat diferenta intre depunatorii de rand si "investitori"; de aici subtilitatea si capacitatea intelegere/de diferentiere.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 13:54)
Ca posibilitate actualizata, realitatea contine viitorurile posibile, variante ale caror probabilitati cresc cu trecerea timpului, actualizindu-se la atingerea nivelului de 100%, sau diminuindu-se si devenind imposibilitati, cind sansele ating 0%.
Daca prin "tot ce nu poate fi real" intelegi imposibilitatile, atunci, desigur, este tautologic sa afirmi ca imposibilul nu poate fi posibil.
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 14:00)
Cu astfel de "subtilitati", orice poate deveni orice altceva si nu mai avem nevoie de nici un fel de alchimie sa vedem aur in plumb.
Trucul digresiunii si al paradoxului gramezii (sau al chelului) sint creatii antice, rezolvate de antici.
Macar atit am putea sa nu mai dezbatem.
3. Minciuni ale Bnr
(mesaj trimis de Alex în data de 05.01.2017, 09:01)
"Guvernatorul BNR este păzitorul instituţiilor moderne numite credit, dobânzi, contracte şi legi".
Minciuna! Minciuna! Minciuna!
În 2009 Piraes bank la creditul în CHF ipotecar mi-a mărit unilateral marja proprie a băncii de la 4 la 6 punte procentale (si-à mărit unilateral marja cu 50%) motivând "turbulentele din contextul international". Am scris și sesizat pe loc Bnr, iar aceștia mi-au răspuns prin însuși d-nul Cinteza ca, Bnr nu intervine în contractele dintre parti.
Ce păzește guvernatorul? Va spun eu: îndestularea băncilor și umilirea și distrugerea noastră a celor împrumutați.
Rușine d-le Vasilescu, rușine d-le Isarescu, rușine BNR!!!
4. fără titlu
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.01.2017, 09:10)
Interesante consideratiile referitoare la binomul realitate-posibilitate.
Consi der ca reciproca formularii “tot ce este real este şi posibil” este “tot ce este posibil este real”.
Sigur ca exista posibilitati care nu au fost, nu sunt, si nu vor deveni niciodata realitate.
Realitatea are doua component, realitatea cunoscuta si realitatea necunoscuta.
Cind ne referim la o entitate din realitatea necunoscuta facem o presupunere spunind: este posibil sa…
Cind ne referim la posibilitati viitoare, acestea vor devein realitate numai si numai daca anumite conditii vor fi indeplinite. Ele sunt la cheremul intimplarii.
Apreciez si consider indreptatite consideratiile dlui Vasilescu referitoare la bail-in:
“Legea bail-in-ului nu loveşte în depozite, ci exprimă un efort necesar de a scoate bugetele publice din ecuaţia salvării băncilor în pericol de prăbuşire. Cum? Prin transformarea în acţiuni a depunerilor de peste 100.000 de euro. Poate şi cu gândul nerostit de a dilua aglomerările de bani în depozitele bancare... bani care (de frica bail-in-ului) ar fi preferabil să ajungă pe pieţele de capital.
Să privim totuşi realitatea în faţă: deţinătorul unui depozit de peste 100.000 de euro nu mai este un simplu deponent; el devine investitor.”
aceasta tinind cont si de mustrarea pe care i-a facut-o bunul Dumnezeu cuviincioasei:
Eu ti-am dat-o ca s-o dai,
Nu sa vii cu ea in Rai!
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 09:55)
Daca realul e posibil si posibilul, real, atunci putem elimina unul dintre cele doua cuvinte sinonime.
Nu exista nici o obligatie nationala pentru salvarea de la faliment a bancilor si prin urmare nu avem de ce alege intre bail-out si bail-in, ca si cind vreuna ar fi mai morala ca alta.
Termenii improprii au creat artificial o problema morala care nu exista.
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 11:01)
Bail out si bail-in sunt imorale, amandoua.
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.01.2017, 12:27)
“Daca realul e posibil si posibilul, real” este una si “tot ce este real este şi posibil”/ “tot ce este posibil este real” este cu totul altceva.
Sigur ca tot ce este real este si posibil, altfel n-ar mai fi real, dar reciproca nu-i mereu valabila.
„bail-out si bail-in” sau evidentiat ca si cai, validate de practica, de evitare sau limitare a dezastrului.
Cind te loveste dezastrul financiar, faptul ca-i pui la plata pe citiva nenorociti care au condus cum au condus sau au profitat cum au profitat nu salveaza de suferinta enorma multime a depunatorilor.
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 13:05)
Da, nu am inteles ca ai intentia sa-i corectezi reciproca lui Vasilescu, ci am crezut ca este sustinerea ta, pur si simplu.
De fapt, insa, sintem in acord.
In privinta socotelilor practice pe subiectul bal-in/bail out, iti atarag atentia ca nu au nimic a face cu moralitatea.
Problema suferintei unei multimi, din pricina unui ticalos nu se rezolva nici prin adincirea suferintei multimii, nici prin impartirea poverii ei intr-un cerc mai larg.
Cu atit mai mult conceptia rezolutiei bancare este mai ticaloasa, cu cit, fiind legiferata, creeaza sistem si prolifereaza ticalosia.
In realitate, sistemul se submineaza pe sine, autoticalosindu-se.
4.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 13:49)
..... “tot ce este posibil este real”.
Cu o mica diferenta: “tot ce este posibil ar putea fi (deci posibilul este nesigur) si real”.
4.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de MAKE în data de 05.01.2017, 14:18)
Nu, afirmatia lui Vasilescu este ca tot ceea ce este real este si posibil, ceea ce este corect.
4.7. Piata de capital, buna observatie (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 20:37)
Bancile nu dau dobanda, dau dobanda cu - ca banii sa ajunga in actiuni ca acolo 100 euro se pot transforma in zero, ghinion, tot bancile controleaza firmele ...
4.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 20:40)
* inclusiv titlurile de stat nu sunt garantate, bancile care le vand uita sa mentioneze, dovada palbabila Titluri Grecia.
4.9. Make nu vezi ansamblu? (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 20:49)
Obligatia nationala exista.
Politicieni cu bancheri au dat mana peste om, tara, glob. Dispare una dispare si cealalta. Actiunile bancilor cum au scazut ca a iesit altcineva decat trebuie in Sua, Brexit, ..., gandeste.
Noi suntem obligati pana intr-o zi sa le suportam mofturile la amadoua taberele.
Creditorii Sua daca cer toti bani Sua intra in imposibilitate de plata sau bombardeaza acea tara.
4.10. Real ? (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Un guru în data de 05.01.2017, 22:17)
Tot ce nu e real nu e posibil ? Ce gluma buna. Pai bancile împrumuta bani fictivi pt bunuri reale .Banii aia devin reali doar dacă sunt integral rambursați.Restul sunt povesti :)
4.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 22:40)
Haha
4.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.01.2017, 13:51)
Dar, daca coboram cu picioarele pe pamant: sunteti deacord ca (in viata practica) posibilul nu este, nu poate fi intotdeauna si real; este posibil ca eu sa castig lozul cel mare (ca sa ramanem in domeniu), dar probabilitatea/posibilitatea ca acest posibil sa fie si real, este enorma. Dintre milioanele de patimasi care-si pierd saptamanal agoniseala aruncandu-si banii pe iluzia "loviturii" , "realul" (posibilul) surade rar de tot, deci posibilul este ceva nesigur si rar real.
5. fără titlu
(mesaj trimis de Redactia în data de 05.01.2017, 10:03)
[Mesaj eliminat, conform regulamentului.]
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de MIHAI în data de 05.01.2017, 18:51)
Se joaca cu notiuni filozofice in probleme de gandire diferentiata S-o luam simplu. dobanda e o povara pentru cel imprumutat.Se desfinteaza dobanda(automat bancile: numai au cu ce sa-si plateasca angajatii si mai ales directorii-cusume exorbitante -si nici chiriile).Cine are bani sa gandeasca sa-i foloseasca efficient ,cine nusa astepte pana-i are,casa viseze De ce I-as da eu bani chiar unui frate ,cand leul si chiar dolarul in timp nu mai au aceiasi valoare(AMERICA in loc sa imprumute pe altii a cumparat ALASCA de la rusi).Multi carecare apeleaza la bancinu-si fac nici-o socoteala,vor sa traiasca si ei bine chiar in vile, desi nevasta nu stie decat sa se distreze(nu gateste ,nu face ordine si curatenie ,nu spala ,nu calca) el e specialist in politica de la televizor,iar veniturile lor sunt sub 5000 ron(chiar sub3000ron).SUNT ALTII care au venituri peste 8000 roni si nu pot plati 4 ani o rata de 2000 roni lunar, S-au obisnuit sa traiasca "BOIERESTE " SI NU SE POT DEZOBISNUI. Feritiva cat puteti de banci si nu dati vina pe ele.Nu veti castiga niciodata.Au avocati foarte buni.
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de MIHAI în data de 05.01.2017, 19:17)
Din viteza am unit unele cuvinte si am facut si o greseala de ortografie . CORECT se scrie Feriti-va) SCUZE.
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 19:34)
... si cate se nascu in mintea lui si cate vrea a face ... si din nimic el case isi facu si viitoru-i zace ... caci inima el isi umplu de visuri si de mari sperante ... si cand nimicul dreptul isi ceru, sperantele-i vor fi desarte ... exista o "distanta" intre gand si fapta, exista deasemenea o "distanta" intre fapta si consecinta ei sau constientizarea ei (adica intre fapta si gand) ... relatia dintre om si lume este mijlocita de perceptie; prin perceptie omul "copiaza" lumea in "universul" sau, adesea subiectiv si partinitor - in particica sa de univers, totul va parea posibil in limitele cunoasterii si a posibilitatilor de actiune ... intre gand si fapta se mai interpun si sentimentele - ele incita gandul si stimuleaza fapta ... cand gandul e prea mare si nu isi are fapta, apar resentimentele - ele incita gandul si stimuleaza fapta ... intrebarea, domnule Vasilescu, este: in ce masura mai este astazi omul capabil sa percepa realul pentru a-l conduce spre posibil?! ... va las cu intrebarea, caci universul meu de posibilitati este tot mai restrans ...
7. Hmmmmm
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 19:59)
Am zis ca nu comentez ca .. discuta direct cu Make. Dar ce diferenta este intre un credit de telefon si casa? Orange este si banca.
8. of ,of , filozofia e pt filozofi :)
(mesaj trimis de un guru în data de 05.01.2017, 21:57)
Daca depunatorul peste 100000 de euro e considerat investitor :) hai sa aplicam si reciproca adica banca ce imprumuta peste100000 de euro lui Gigel sa fie considerata ca fiind investitor si sa se multumeasca cu cei ofera imprumutatul in cazul in care acesta are probleme de rambursare :)
8.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.01.2017, 22:56)
De asta e mare Make, ca reuseste filosofie autentica, in subiecte relevante pentru viata de zi cu zi.
8.2. e mare la propriu...la figurat are anvergura (răspuns la opinia nr. 8.1)
(mesaj trimis de The Brute în data de 05.01.2017, 23:53)
cineva pe masura lui Florian se pare ca nu exista la BNR, atata timp cat domnul Vasilescu spune ce zice...
9. prea multi investitori :)
(mesaj trimis de un guru în data de 05.01.2017, 22:02)
Daca ai peste 100000 euro in banca esti investitor , daca cumperi un apartament cash si il asiguri la o societate care falimenteaza in caz de cutremur maricel tot investitor devii :)
9.1. un guraliv (răspuns la opinia nr. 9)
(mesaj trimis de The Brute în data de 05.01.2017, 23:15)
daca vrei sa cumperi un apartament de ce sa-l platesti cash daca poti sa iei un credit de la BCR S.A. si cand esti intrebat de ce nu-l rambursezi sa raspunzi ca l-ai platit inapoi la BCR CHISINAU S.A....