Eliminarea risipei şi a deturnărilor de fonduri ar face ca efectul cheltuielilor publice să fie mult mai amplu în economie şi consolidarea fiscală să nu apară atât de prociclică în contextul crizei şi al restrângerii creditului către mediul privat, afirmă profesorul Daniel Dăianu. "Rolul fondurilor europene. Nu este marota lui Dăianu. Asta e realitatea, dacă reuşim să absorbim 3-4% din PIB, vom putea evita prociclicitatea consolidării fiscale. Prociclicitate ceteris paribus, pentru că noi, dacă am elimina din risipă, ca să mă exprim aşa,... şi deturnarea de fonduri, noi am putea avea cu acelaşi nivel de cheltuieli publice un alt efect real în economie", a spus Dăianu la prezentarea raportului Bruegel privind criza în Europa Centrală şi de Est.
Dăianu este de acord cu economiştii care atrag atenţia că printr-o consolidare fiscală puternică într-o perioadă de restrângere a intermedierii financiare "poţi să omori economia", dar crede că fără un efort de consolidare pieţele vor reacţiona negativ, iar finanţarea deficitelor devine imposibilă.
"De aceea programele de ajustare ale FMI şi CE nu au cerut: tăiaţi dur deficitele bugetare. Este totuşi diferenţă de la cer la pământ între o ţară care are deficit din cauza crizei şi una care are un deficit structural ocultat ani de zile şi care iese la iveală acum în toată splendoarea sa. În contextul primelor la risc din ce în ce mai nenorocite se închid pieţele dacă nu ai măcar un început de consolidare fiscală", a completat Dăianu, citat de Mediafax.
Raportul sesizează că după declanşarea crizei, ieşirile de capital din regiune au fost de până la 10% din PIB, ceea ce "nu s-a mai întâmplat niciunde în lume".
"Imediat după Lehman, ţările din afara zonei euro au avut un acces restricţionat la lichiditate, nu erau acceptate colaterale din afara zonei. Băncile-mamă au fost mai ales grijulii faţă de operaţiunile din ţara de origine. De ce nu s-a produs o topire? Sistemele financiare din regiune erau mult mai curate. A fost un plus. A existat un răs-pus multilateral de sprijinire a aces-tor ţări, din care a făcut parte şi iniţiativa de la Viena. Pachetele de asistenţă din ţările mamă au contat foarte mult, au dat o anumită siguranţă pentru băncile mamă, şi nu s-au mai gândit la o fugă, aşa cum am avut situaţia din Argentina, când criza financiară a dus la retragerea grupurilor străine", a explicat Dăianu.
Documentul relevă existenţa a două "mănunchiuri" de ţări în Europa Centrală şi de Est, primul format din Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, unde dezechilibrele au fost mai mici, iar pieţele mult mai bine inserate în economia industrială a UE.
"Diavolul se ascunde în detalii, iar politicile naţionale au contat şi contează (...) Aceste ţări au beneficiat de investiţii străine în "tradable" (bunuri comerciale). Cifrele sunt atât de grăitoare că nici nu mai pot fi comentate. N-a existat o politică deliberată, au fost regulile jocurilor. Există o asemănare considerabilă între flancul sudic al zonei euro, Spania, Portugalia, şi partea de sud a Italiei, şi al doilea mănunchi de ţări din UE (printre care şi Româ-nia - n.r.) dar din afara zonei euro. Şi acele ţări au atras investiţii în nontradable şi au deficite mari", a mai spus Dăianu.
El crede că ţările fără consilii monetare au amortizat mai bine şocurile, chiar dacă au avut o economie euroizată.