DAN ARMEANU (ASF): "Educaţia financiară reprezintă un factor important al dezvoltării economice pe termen lung şi al asigurării bunăstării"

Vicepreşedintele ASF al Sectorului Sistemului de Pensii Private - domnul Dan Armeanu, a declarat că educaţia financiară reprezintă "un factor important al dezvoltării economice pe termen lung şi al asigurării bunăstări".

Dan Armeanu: "Nu este un secret faptul că România are un grad redus de educaţie financiară, iar efectele se manifestă atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

La nivel microeconomic, nivelul modest de educaţie financiară are efecte negative pe termen lung în plan economic şi social, care se pot accentua în condiţiile instabilităţii economice generate de pandemia cu Covid-19.

Mai mult ca oricând astăzi sunt esenţiale cunoştinţele şi competenţele care permit analiza şi identificarea soluţiilor optime din perspectiva facilităţilor oferite de mediul privat sau de stat, ca măsură de atenuare a efectelor economice generate de criza sanitară. Pandemia a provocat la nivel mondial un grad ridicat de impredictibilitate a mediului economic şi financiar şi a indus modificări pe piaţa forţei de muncă, context în care oamenii sunt nevoiţi să ia decizii financiare neprevăzute, care le pot afecta nivelul de viaţă.

Mai ales, în această situaţie unică, educaţia financiară devine din ce în ce mai importantă şi relevantă pentru administrarea finanţelor personale şi pentru asigurarea bunăstării individuale şi sociale. Se previzionează o creştere a gradului de conştientizare cu privire la necesitatea îmbunătăţirii cunoştinţelor financiare la nivelul populaţiei adulte, ca măsură de reducere a vulnerabilităţii financiare. În secolul 21, educaţia financiară trebuie să facă parte din aşa-numita "educaţie generală", să se transforme dintr-un proces discontinuu într-un proces continuu, ce are loc pe tot parcursul vieţii, pentru a combate sărăcia şi riscul de excluziune socială.

La nivel macroeconomic, educaţia în general şi cea financiară în particular au impact major asupra potenţialului de dezvoltare a economiei. Astfel, PIB-ul potenţial, ca o măsură a dezvoltării economice pe termen lung este influenţat de procesul educaţional, atât prin intermediul capitalului uman, cât şi prin intermediul celorlalţi factori de producţie, precum capitalul, munca şi productivitatea totală a factorilor de producţie (TFP). Dezvoltarea economică a societăţii pe termen lung presupune investirea cu prioritate în capitalul uman, preponderent în educaţie. Dezvoltarea organică a pieţei financiare şi creşterea gradului de intermediere sunt dependente de nivelul de educaţie şi de competenţele financiare ale fiecăruia, în sensul excercitării acestora în interes propriu, prin accesarea acelor servicii şi produse financiare care sunt cele mai adecvate situaţiei particulare a fiecărui individ.

Dezvoltarea pieţei financiare depinde şi de gradul de înţelegere a serviciilor şi produselor specifice, de către un număr ridicat de persoane, care vor avea apetit de a economisi prin intermediul unor instrumente diversificate de economisire, ca alternativă la depozitul bancar.

În teoria de specialitate există o multitudine de studii care relevă faptul că există o legatură puternică între nivelul de educaţie financiară şi dimensiunea pieţelor financiare, legătură concretizată printr-un coeficient de corelaţie ridicat. Astfel, pentru dezvoltarea pieţei financiare un element necesar, dar nu şi suficient, constă în creşterea nivelului de educaţie şi instruire financiară, la care o contribuţie importantă o au autorităţile de supraveghere, entităţile financiare, precum şi statul prin creşterea investiţiilor în învăţământ şi în capitalul uman. Toate aceste aspecte denotă un potenţial ridicat de dezvoltare a pieţei financiare din România în viitor.

Pe măsura creşterii nivelului de înţelegere al domeniului şi al produselor, va creşte atât gradul de intermediere financiară, cât şi ponderea economisirii pe termen lung, care este în legătură directă cu nivelul de educaţie financiară. În acest context, amintesc de participarea la Pilonul II şi în special la Pilonul III de pensii, ca modalitate de completare a venitului la pensie şi de încurajare a planificării financiare pe termen lung. Gradul de dezvoltare a componentei facultative a sistemului de pensii private este un indicator relevant pentru nivelul de educaţie financiară în orice ţară, inclusiv în România, unde avem 500.000 de participanţi la fondurile de pensii facultative, un număr mult sub potenţial, dar cu perspectivă de creştere. Oamenii ar trebui să conştientizeze necesitatea economisirii pentru pensie din tinereţe, pentru a-şi asigura un venit de înlocuire cât mai apropiat de venitul salarial din ultima perioadă activă şi pentru a-şi menţine nivelul de viaţă avut la maturitate. Totodată, se va reduce şi presiunea de pe sistemul public de pensii, în condiţiile schimbării structurii populaţiei, datorate creşterii speranţei de viaţă, dinamicii naturale demografice negative şi migraţiei ridicate.

Educaţia financiară nu cunoaşte limite în contexul în care planificarea şi siguranţa financiară include toate categoriile sociale şi de vârstă, cu toate acestea, tinerii sunt cei care trebuie să fie îndrumaţi şi ajutaţi să înţeleagă raţiunea economică şi să îşi formeze comportamente financiare responsabile.

Educaţia financiară a devenit o prioritate în contextul diversificării, inovării şi digitalizării produselor şi serviciilor financiare, al dereglementării pieţelor financiare în anii 2000, al internaţionalizării mediului financiar şi accesului tot mai facil al consumatorilor la produse sofisticate, ale căror riscuri nu sunt pe deplin înţelese. Educaţia financiară este complementară protecţiei consumatorilor şi contribuie la păstrarea încrederii în pieţe, cu efecte benefice asupra stabilităţii acestora.

În ţările din sud-estul Europei, ţări în care piaţa financiară era reprezentată până acum 30 de ani de produse de economisire, creditare şi asigurare standardizate, nevoia de educaţie financiară este mai stringentă, deoarece într-o perioadă relativ scurtă de timp, populaţia a fost "bombardată" cu produse complexe, cu clauze contractuale dificil de înţeles, fără cunoştinţe de specialitate de bază. Analfabetismul financiar poate avea costuri mari pe termen lung atât la nivelul populaţiei, putând conduce la supraîndatorare, cât şi la nivelul industriei, generând neîncredere.

Mai mult, înţelegând importanţa educaţiei financiare timpurii, atât instituţiile şi autorităţile de supraveghere financiară, cât şi societăţile care activează în pieţele financiare au întreprins în ultimii ani activităţi şi programe coerente şi integrate pe termen lung, pentru a contribui la creşterea nivelului de educaţie şi incluziune financiară. În ultimii ani, A.S.F. împreună cu universităţile din toată ţara, precum şi cu inspectoratele şcolare din mai multe judeţe, au organizat activităţi de educaţie financiară de care au beneficiat elevii şi studenţii din diferite oraşe ale ţării.

În aceste condiţii, activitatea de protecţie a consumatorilor se desfăşoară pe două componente principale: o componentă preventivă - sub aspectul promovării educaţiei financiare, ca strategie de durată, precum şi în cadrul unor evenimente educative şi o componentă reactivă - în cadrul activităţii de petiţii şi relaţii cu publicul. Astfel, ţinând cont de toate aceste aspecte, putem spune că educaţia financiară a devenit un adevărat obiectiv major al A.S.F., alături de celelalte obiective tradiţionale legate de activitatea de supraveghere, reglementare, control, stabilitate financiară şi protecţia consumatorilor.

Domeniul educatiei financiare necesită un plan cu acţiuni diferite pe termen lung, care să includă campanii de informare, cursuri, având drept ţintă anumite segmente ale populaţiei adulte, astfel încât să conducă la îmbunătăţirea cunoştinţelor şi competenţelor financiare.

Educaţia este ceea ce rămâne după procesul de învăţare şi cea care face diferenţa. Astfel, România trebuie să investească mai mult în învăţământ pentru că educaţia este cea care face diferenţa atât din punct de vedere al dezvoltării economice, cât şi din punct de vedere al dezvoltării pieţelor financiare.

În măsura în care oamenii nu pot evolua în afara mediului economic, iar nivelul de educaţie financiară afectează multe din aspectele vieţii personale, putem afirma că alfabetizarea financiară determină nivelul de bunăstare individuală. Dezvoltarea pieţelor financiare şi gradul de intermediere sunt rezultante ale nivelului de educaţie financiară, de implicare asumată în activităţi de economisire şi investire pe termen lung, ceea ce contribuie la dezvoltarea economică sustenabilă".