Datoria SUA, între lupta politică şi răzbunarea agenţiilor de rating

Atenţia oamenilor de rând din lumea întreagă este prea mult aţintită în ultima vreme pe problema datoriei SUA. Aş spune chiar că este vorba despre o supra-saturare pe această temă: oameni care în mod normal privesc meciurile din liga de baseball stând comod pe canapea sau plâng în tăcere privind la telenovela favorită, urmăresc cu înfrigurare, zilele acestea, negocierile dintre Preşedintele SUA şi Congres privind majorarea plafonului de îndatorare al celei mai mari economii mondiale. Şi asta pentru că formatorii de opinie au avut grijă să le înoculeze în creiere data de 2 august (termenul limită până la care trebuie aprobată majorarea plafonului), ca începutul Apocalipsei...

În acest context, merită să analizăm fără patimă care este substratul acestei "crize" provocate şi care sunt implicaţiile economice şi politice ale crizei datoriei SUA, remarcând în acelaşi timp şi actorii principali ai acestui "spectacol".

• Politicienii

În primul rând, trebuie spus că vorbim - ca în atâtea alte cazuri - des-pre un conflict politic între republicani şi democraţi, pe fondul alegerilor prezidenţiale de anul viitor din SUA. Până acum, în afara luptei politice normale în orice democraţie şi care se acutiza în perioadele electorale, partidele din SUA îşi păstrau un respect reciproc ce se manifesta în primul rând prin a pune interesul alegătorilor înaintea interesului de partid (sau cel puţin se străduiau să lase publicului această impresie). Începând cu "era Obama" acest status quo a fost spulberat: de la modul "neortodox" de a strânge fonduri pentru campania electorală (echipa Obama a mizat pe contribuţiile plătite online de către minorităţile rasiale din SUA, în locul clasicelor donaţii de la marile corporaţii şi oamenii de afaceri americani) până la încercarea de a sparge conservatorismul politic al Americii care se manifestă prin protejarea celor foarte bogaţi în dauna cetăţenilor de rând. Cam acelaşi lucru a încercat să facă preşedintele Clinton cu un deceniu în urmă, dar a fost "blocat", folosindu-se binecunoscutul scandal Lewinski. Republicanii par a nu avea un candidat credibil pentru prezidenţiale; în acest context, ei încearcă să câştige timp sabotând poziţia lui Obama - iar temele economice, la mare preţ într-o Americă afectată de criza economică şi şomaj - sunt de maxim efect.

• Investitorii financiari

Problema reală a SUA şi a multor ţări în perioada de criză prin care am trecut, este deficitul bugetar foarte ridicat. În încercarea de a proteja cetăţenii faţă de efectele crizei sau dintr-o viziune prea "social democrată" privind asigurările sociale, guvernele lumii au cheltuit prea mulţi bani (sau au aplicat politici de venituri fiscale prea largi) pentru mulţi ani. În acest fel, deficitele bugetare s-au acumulat şi au fost finanţate în multe cazuri prin împrumuturi externe, de unde şi datoria publică imensă din aceste ţări. Totuşi, cazul SUA nu este nici pe departe unul disperat: datoria publică reprezintă astăzi doar 59,5% din PIB, fiind depăşită net de valorile din alte ţări dezvoltate: Japonia cu 195% , Grecia 125,5%, Italia cu 117%, Canada 82%, Franţa 80,9%, Germania 74,8%, Marea Britanie 73,1%, etc. Mai mult, inves-titorii nu păreau nicidecum nefericiţi de îndatorarea SUA; dimpotrivă, ei finanţau această datorie la dobânzi extrem de scăzute, fiind convinşi că SUA îşi va achita fără probleme orice obligaţii faţă de terţi. Şi, aşa cum au stat lucrurile până acum, nu era nicio problemă: SUA poate tipări pur şi simplu bani la nevoie, în cantităţile necesare pentru a plăti datoriile acumulate. Desigur, tipărirea de monedă nu se face fără costuri (inflaţie, scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor), dar aceasta este o problemă interna a SUA până la urma... Acum însa, deodată, Congresul lansează această criză artificială, prin refuzul (sau amânarea până în punctul critic) de a mări plafonul de îndatorare al ţării. În aceste condiţii, investitorii au devenit nervoşi: ei nu pot controla, în mod direct, decizia politică de la Washington, decât punând presiune pe decidenţi. Iar pentru a avea un instrument eficient de presiune, trebuia să intre în scenă şi ultimii actori.

• Agenţiile de rating

Agenţiile de rating au fost ridiculizate sau acuzate direct de lipsa de profesionalism în toate scandalurile majore din ultimele decenii. Fie că a fost vorba despre companii, fie de state: evenimentele (negative) care au determinat intrarea în incapacitate de plată a acestor entităţi au prins agenţiile de rating pe picior greşit. Criza asiatică şi cea din Rusia anii 1997-1998, falimentul Argentinei, dar şi cel al Enron, Lehman şi situaţia băncilor în criza financiară a ultimilor ani nu au fost anticipate de agenţiile de rating. În schimb, acestea s-au străduit să menţină la cote joase ratingurile pentru ţările emergente - printre care şi România - în momente în care acest lucru nu se justifica şi să le ridice prea târziu, în pragul crizei economice... În faţa valului de acuze din partea statelor şi investitorilor financiari, agenţiile de rating şi-au luat acum rolul de actor implicat în valul doi al crizei financiare din UE şi SUA. Au dus ratingul Greciei - ţara membră a zonei euro - mai jos decât cel al ţărilor africane sau asiatice afectate de dictaturi şi războaie civile, părând mai interesate în apărarea randamentelor obţinute de investitorii financiari din zona euro - dar, prin ricoşeu, şi în a săpa mai adânc groapa instituţiilor financiare majore care au cumpărat titluri de stat ale ţărilor din zona euro - decât de acurateţea analizelor proprii. Acum, agenţiile de rating ameninţă cu scăderea ratingului SUA, o acţiune pe care nu o înteleg şi o dezaprob: agenţiile de rating trebuie să ofere analize scrise, bazate pe fapte şi estimări asumate de angajaţii proprii, nu să emită ameninţări în presă...

În comun, aceşti trei actori importanţi în viaţa politică şi economică din SUA sunt pe cale să destabilizeze echilibrul mondial, într-o perioadă în care nicio altă putere economică nu poate prelua rolul de lider pe care SUA şi l-a îndeplinit cu succes în ultima sută de ani.