De ce se grăbeşte Federal Reserve să repornească tiparniţa?

Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, anunţa, în urmă cu doar câteva zile, că banca centrală americană va relua achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale prin tipărire, dar a subliniat că aceasta nu este relaxare cantitativă.

Opiniile apărute pe piaţă ulterior arătau că repornirea tiparniţei va avea loc, cel mai probabil, la începutul lunii viitoare, după şedinţa de politică monetară din 29 - 30 octombrie 2019, când ar putea să fie anunţată şi o nouă reducere a dobânzii de referinţă.

Într-o analiză de la Gold-man Sachs, preluată recent de Zerohedge, au apărut şi estimări ale injecţiilor lunare de lichiditate, de circa 60 de miliarde, derulate pe o perioadă de patru luni, astfel încât să fie refăcute rezervele excedentare ale băncilor americane de la Federal Reserve.

Rezervele totale constituite de bănci la Fed sunt formate din rezervele obligatorii şi rezervele excedentare, acestea din urmă fiind rezultatul lansării celor trei programe de relaxare cantitativă (QE) din perioada crizei financiare globale.

Valoarea maximă a rezervelor excedentare a ajuns la 2,7 trilioane de dolari în august 2014, iar apoi au intrat pe o tendinţă descendentă semnificativă, mai ales de la începutul anului trecut, odată cu apariţia efectelor programului de restricţionare cantitativă (vezi graficul 1).

La sfârşitul lunii trecute, rezervele excedentare erau de circa 1,3 trilioane de dolari.

Pentru rezervele de la Fed, atât cele obligatorii, cât şi cele excedentare, băncile primesc o dobândă de la banca centrală, care variază în funcţie de dobânda de politică monetară.

Odată cu ultima reducere a dobânzii de politică monetară, Federal Reserve a anunţat şi reducerea dobânzii pentru rezervele excedentare (IOER) până la 1,8%, de la 2,1% anterior (vezi graficul 2).

Decizia nu a ajutat prea mult, în condiţiile în care piaţa interbancară din SUA a fost afectată de o criză extraordinară a lichidităţii, care a condus la creşterea mediei zilnice a ratelor repo până la un record istoric de 6%.

Federal Reserve încă nu a oferit o explicaţie oficială pentru apariţia fenomenului şi este nevoită să continue intervenţiile pe piaţă, des-pre care a spus că sunt temporare.

Iniţial s-au anunţat operaţiuni repo până la mijlocul lunii octombrie 2019, iar apoi s-a prelungit perioada până la sfârşitul lunii viitoare.

Pe lângă operaţiunile repo overnight, Fed-ul a injectat lichiditate şi prin operaţiuni repo cu maturitatea la 14 zile, însă deficitul de finanţare continuă să se menţină la cote ridicate, în condiţiile în care valoarea medie a operaţiunilor de săptămâna trecută a depăşit semnificativ valoarea din săptămâ-na anterioară (vezi graficul 3).

Acesta este contextul în care Federal Reserve a publicat comunicatul de presă privind reluarea achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale pe termen scurt din 15 octombrie 2019. Comunicatul, publicat în 11 octombrie 2019, include deciziile unei şedinţe neprogramate a Comitetului de Politică Monetară (FOMC).

Conform acestora, Fed-ul va cumpăra obligaţiuni cu maturitatea de până la 1 an cu o valoare nominală lunară de circa 60 de miliarde de dolari.

Achiziţiile vor dura cel puţin până în T2 2020, după cum se arată pe site-ul Federal Reserve Bank of New York, divizia băncii centrale care va efectua operaţiunile.

Cel puţin un element, respectiv volumul, pare să fie preluat direct din analiza de la Goldman Sachs. Să fie vorba doar des-pre o coincidenţă?

Pe lângă repornirea tiparniţei, care amintim că nu trebuie numită sub nicio formă relaxare cantitativă, Federal Reserve a anunţat şi extinderea perioadei pentru derularea operaţiunilor repo, până la sfârşitul lunii ianuarie 2020.

Sumele oferite overnight vor fi de 75 de miliarde de dolari, în timp ce sumele oferite în cele două operaţiuni repo la termen săptămâ-nale vor avea o valoare cumulată de 70 de miliarde.

În acest fel, banca centrală americană pare să confirme ceea ce spunea odată Milton Friedman, că "nimic nu este mai permanent decât un program guvernamental temporar".

Comunicatul de presă al Federal Reserve nu uită să sublinieze că "aceste acţiuni reprezintă măsuri pur tehnice pentru susţinerea implementării eficiente a deciziilor de politică monetară ale FOMC" şi "nu reprezintă o modificare a poziţiei politicii monetare".

Credibilitatea acestor afirmaţii va fi pusă la încercare din greu până la sfârşitul anului, mai ales pe fondul unor condiţii de piaţă adverse.

Bloomberg a scris recent că programul de achiziţie al titlurilor pe termen scurt poate fi foarte scump, deoarece "trebuie convinşi investitorii să se despartă de aceste obligaţiuni".

Agenţia de ştiri se referă la investitorii instituţionali de tipul fondurilor de piaţă monetară, ale căror portofolii includeau titluri pe termen scurt cu o valoare nominală cumulată de circa 1 trilion de dolari la sfârşitul lunii trecute, pe fondul introducerii unor noi reglementări în 2016.

După cum mai arată Bloomberg, portofoliile de titluri pe termen scurt de la nivelul dealerilor primari au o valoare cumulată de circa 7 miliarde de dolari, cu mult sub nivelul cerut de programul Federal Reserve, în timp ce fondurile de investiţii preferă să le deţină pentru lichiditatea oferită.

Dincolo de aceste aspecte tehnice, rămân întrebările legate de divergenţa masivă dintre declaraţiile şi acţiunile băncii centrale americane.

Economistul spaniol Daniel Lacalle a scris pe blogul său că "investitorii primesc mesaje contradictorii de la Fed". În timp ce "Powell confirmă că economia merge bine, rata şomajului este la minimul ultimilor 50 de ani, iar inflaţia core este deasupra ţintei", Federal Reserve ne spune că "trebuie să reducă dobânzile şi să mărească bilanţul".

"Aceste aparente contradicţii din comunicatele oficiale arată că Federal Reserve încearcă să prevină prăbuşirea preţurilor activelor financiare, pe fondul unei reduceri a concentrării riscurilor", este concluzia lui Lacalle, în opinia căruia "astfel de acţiuni seamănă cu încercările de a tempera valurile unui tsunami".

Într-o lucrare a istoricului englez Henry of Huntingdon, din secolul al XII-lea, este inclusă o poveste despre regele viking Cnut cel Mare, care a poruncit valurilor să-şi oprească înaintarea, pentru a demonstra curtenilor linguşitori că nu are nicio putere în faţa lui Dumnezeu.

"Lăsaţi toţi oamenii să ştie cât de goală şi lipsită de valoare este puterea regilor, pentru că nimeni nu este demn de acest nume, în afara Celui care supune cerul, pământul şi marea prin legi eterne", a declarat Cnut cel Mare, după cum scrie "Cronica" lui Henry of Huntingdon.

Dar oare aceste legi eterne guvernează şi tiparniţele băncilor centrale?