De ce Trump face politica lui Putin?

Nimic ceţos, nimic confuz, nimic improvizat la repezeală într-o conferinţă de presă sau în vreun interviu "pe picior", nimic din comoara fabulaţiilor lui Trump. Este politica oficială a Statelor Unite ale Americii. Războiul din Ucraina trebuie să înceteze, dar nu pentru a face loc unei păci bazate pe normele, regulile şi instituţiile dreptului internaţional, ci pentru a satisface mai repede, deplin şi cu costuri mai reduse obiectivele strategice şi interesele Rusiei putiniene. În schimbul unor slabe asigurări că i se va mai îngădui să supravieţuiască, o vreme (Trump a spus deja, în numele Statelor Unite, că Ucraina ar putea să redevină parte a Rusiei!), Ucraina trebuie să cedeze toate teritoriile luate deja cu japca de armatele lui Putin, plus ceva pe deasupra, acum, ca "premiu de bun venit" la cazinoul politicilor imperiale, proaspăt redeschis de redutabila echipă "antreprenorială" Putin, Trump, Xi Jinping. Orice discuţie despre o eventuală integrare a Ucrainei în NATO este definitiv şi pentru totdeauna închisă. Dacă pigmeii neputincioasei Europe se încăpăţînează să ţină în viaţă, pe perfuzii, muribundul Ucraina, aşa cum este, amputată, maltratată, pe jumătate demolată şi total aservită politic Moscovei, atunci nu au decît să bage adînc mîna în buzunar, să scoată banul şi să plătească, să pună trupe în teren, faţă în faţă cu cele ale Rusiei, să îşi asume riscul unei confruntări cu Marea Putere de la Răsărit. Acum sau într-un viitor apropiat, cînd Rusia, sprijinită politic şi militar de China şi de Statele Unite, îşi va fi refăcut potenţialul erodat de efortul de război al ultimilor ani. Să vedem, le dă mîna?

Tot ceea ce am spus mai sus nu este de la mine, ci este exact ceea ce au auzit cu urechile lor înalţii reprezentanţi ai statelor europene membre NATO. Mesajul a fost livrat de Pete Hegseth, Ministrul Apărării al SUA, cu ocazia reuniunii oficiale de la Bruxelles, de la sediul Alianţei Nord Atlantice. Hegseth putea foarte bine să anunţe, cu această ocazie, şi retragerea SUA din NATO. Era totuna! Dacă nu a făcut-o, este probabil doar pentru că nu a vrut mandat să calce în teritoriul competenţelor colegului său, Marco Rubio, Secretarul de Stat din echipa ministerială Trump. Va veni însă şi vremea aceea! Faptul este deja împlinit. Mai rămîn de făcut doar formalităţile juridice! Ele nu l-au interesat, însă, niciodată pe Trump. Nu dă doi bani! Aşa cum am mai spus, Trump nu se consideră constrîns de nici un act, juridic sau politic, intern sau internaţional, care nu emană direct de la el şi din voinţa sa! Asta nu înseamnă că ceea ce a spus ieri, astăzi mai este neapărat valabil!

Aici este locul pentru inevitabila întrebare: de ce face Trump politica lui Putin? Răspunsuri expeditive există din belşug. Pentru că nu ştie altceva. Pentru că poate! Pentru că Putin este "Steaua Polară" a imaginarului său politic, "Nordul" parcursului de guvernare pe care îl consideră benefic pentru America şi ideal pentru împlinirea orgoliilor personale. Pentru că este "omul lui Putin". Iar lista poate continua! Chiar dacă "briciul lui Occam" ne-ar da hotărît voie să ne oprim aici, eu zic să mai săpăm oleacă. Poate dăm şi de un alt filon. Vedeţi dumneavoastră, totul este să priveşti lucrurile, pentru o clipă, din altă perspectivă. Out of the box! Trump nu face politica lui Putin. Trump face politica lui Trump, doar că ea este de acelaşi fel, din acelaşi trunchi, din aceeaşi rădăcină cu politica lui Putin. Şi a lui Xi Jinping. Ca să pătrunzi profunzimea acestui şir de identităţi trebuie să faci un efort serios de a ieşi din "pătratul strîmt" al convenţiilor şi al regulilor care păreau pînă mai de curînd să dea coerenţă şi stabilitate lumii în care trăim. Pînă acum mai vreo doi ani, logica ne spunea că ceea ce face Putin este o aberaţie. O încălcare a normelor. Un derapaj juridic, politic şi militar şi anume unul teribil de periculos, pentru că angajează riscurile unei confruntări militare pe scară largă; posibil un alt "război mondial". Ceea ce statuează Trump astăzi este exact contrariul. Noi, cei care mai credem că ordinea lumii în care trăim este bazată pe drept, pe forţa tratatelor internaţionale şi pe angajamentul ferm al statelor de a le respecta, că războiul este derapajul care trebuie cu orice preţ evitat, noi suntem "aberaţia". Regula este acum ceea ce face Putin, ceea ce face Trump şi ceea ce face Xi Jinping. Războiul poate fi considerat o aberaţie, doar dacă nu îl face sau nu îl susţine măcar unul dintre "Cei Trei". Altminteri, este cît se poate de normal. Şi benefic! Redesenarea hărţilor politice ale statelor, continentelor şi mapamondului, cu ajutorul forţei şi al ameninţării cu forţa conform dorinţei şi intereselor "Marilor Centre de Putere" reprezintă noua normalitate. Putin vrea redesenarea hărţii Europei, Trump redesenarea imediată a hărţii Americii de Nord, Xi Jinping a Asiei de Sud-Est. Noi, cei ancoraţi într-un trecut irelevant acum, suntem cei orbiţi, cei incapabili să vedem realitatea aşa cum este. O să ne treacă! Dacă nu de la sine şi de bună voie, atunci sub efectul "instructiv-educativ" al ciomegelor pe care o să le încasăm peste mîini, peste picioare, în cap şi pe spinare de la "organizatorii" Lumii Noi. Sau, dacă preferaţi, ai Noii Ordini Mondiale.

Ceasul istoriei a fost dat înapoi. Lumea se întoarce la "logica politică" a anilor premergători primului război mondial. Cu cîteva diferenţe esenţiale. Forţele imperiale care vor redecupa harta lumii nu se mai bat cap în cap, deocamdată, ci şi-au dat mîna pentru a trece mai repede şi mai uşor peste împotrivirea foştilor piloni ai "Lumii vechi". Cartelul noilor hiper-puteri imperiale, China, SUA, Rusia, este o realitate, iar politicile promovate sunt asemănătoare, pînă la identitate. Noul triumvirat imperial dispune de mijloace militare, de putere economică şi tehnologică, cărora nici o alianţă alternativă, oricît de extinsă, nu le-ar putea face faţă. Oricîte şi oricare ar fi statele care ar încerca să schiţeze o opoziţie prin forţă, mijloacele nucleare ale Rusiei, Statelor Unite şi Chinei o fac irelevantă şi complet nerealistă. Suntem la ora istorică a întemeierii şi afimării puterii Noilor Imperii: Nord-American, al Rusiei Euro-Asiatice şi al Chinei în orizontul de la Răsărit al Asiei de Sud-Est. Lumea nu devine "multi-polară", ci organizată strict pe două niveluri: Centrul, "puntea de comandă" şi Periferia, "sala maşinilor", hinterlandurile de susţinere, relativ strict delimitate, ale fiecăreia dintre cele trei puteri imperiale. Cît va dura pînă la proclamarea definitivă a victoriei lumii noi asupra celei vechi? Nu mai mult de două generaţii şi jumătate. Şi, după aceea? "Pacea eternă", iar atunci cînd stabilitatea Triunghiului de Aur se va dizolva, "Războiul Sfîrşitului Lumii", unul care va opune două dintre vîrfurile triunghiului, celui de al treilea. O fascinantă lume pentru stănepoţii strănepoţilor noştri!