Decalajul de infrastructură între Europa Centrală şi de Est şi Europa Occidentală este de 1,15 trilioane de euro

Decalajul între Europa Centrală şi de Est şi Europa de Vest, din perspectiva investiţiilor în infrastructură, este de 1,15 trilioane de euro, de aproximativ cinci ori nivelul PIB-ului României din anul 2019, arată o analiză a Fondului Monetar Internaţional (FMI), citată într-un raport realizat de Andrei Rădulescu, economist-şef la Banca Transilvania. Analiza FMI evidenţiază potenţialul ridicat de dezvoltare a infrastructurii în ţările Europei Centrale şi de Est, inclusiv România.

În regiune, doar România are un necesar de investiţii în infrastructură de peste 230 de miliarde de euro până în 2040 (aproape cât întreg PIB-ul din 2019), conform unei raport mai vechi al Global Infrastructure Hub (GIH), din care: peste 60 de miliarde de euro în energie, peste 30 în telecomunicaţii, 1,4 miliarde în infrastructura de transport aerian, 1,8 miliarde de euro în investiţii portuare, 10 miliarde în sectorul feroviar şi 18 miliarde în sectorul maritim. În ceea ce priveşte infrastructura rutieră de transport, analiza GIH indică un necesar de investiţii de 110 miliarde de euro până în 2040.

Studiul FMI analizează dezvoltarea economică a ţărilor din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est (CESEE) şi constată că deşi acestea au realizat progrese remarcabile în ultimii 30 de ani, statele trebuie în primul rând să investească în proiecte de infrastructură care conectează regiunea - în special acele proiecte care susţin digitalizarea, economia inteligentă şi obiectivele climatice - pentru a atinge nivelul ţărilor europene mai dezvoltate.

Experţii FMI mai atrag atenţia cu privire la rolul investiţiilor publice în contracararea impactului pandemiei: conform estimărilor, majorarea raportului investiţii publice/PIB cu un punct procentual într-o perioadă cu grad ridicat de incertitudine poate contribui la avansul PIB-ului cu 2,7%, creşterea investiţiilor private cu 10% şi majorarea locurilor de muncă cu 1,2% în termen de doi ani, condiţia fiind ca aceste investiţii să fie de un nivel calitativ ridicat, iar sectorul privat să nu se confrunte cu provocări din perspectiva gradului de îndatorare şi capacităţii de rambursare pe termen scurt.

Posibilitatea menţinerii dobânzilor şi costurilor de finanţare, la nivel global, la niveluri scăzute (perspectivă semnalată de băncile centrale din UE şi zona Euro în ultimele săptămâni) reprezintă un aspect pozitiv pentru dinamica investiţiilor în statele emergente şi în dezvoltare precum România, aspect condiţionat totuşi de păstrarea/îmbunătăţirea ratingului şi implicit accesului la astfel de finanţări cu costuri reduse.

De menţionat că pe piaţa titlurilor de stat în euro, spread-ul (diferenţa) între titlurile pe 10 ani ale României (rating BBB- outlook negativ) şi cele ale Greciei (rating BB outlook stabil) se poziţionează în continuare aproape de maximele ultimilor 5 ani - dobândă de 2% pentru bondurile României vs. dobândă de 1% pentru bondurile Greciei -, semn al existenţei unei aversiuni la risc a investitorilor străini faţă de perspectivele bugetare din plan local.

"La nivelul Uniunii Europene, lansarea programului Next Generation şi cadrului financiar multianual 2021-2027 exprimă premise favorabile pentru evoluţia investiţiilor în economiile ţărilor membre în acest deceniu. Spre exemplu, în cadrul programului Next Generation, România ar putea beneficia de subvenţii nete de 5,3% din PIB-ul anului 2019 în anii următori. Subliniem faptul că în procesele de dezvoltare şi convergenţă economică contează foarte mult nu atât cantitatea investiţiilor, cât calitatea şi eficienţa actului investiţional. În cadrul ciclului economic anterior (post-criză) am asistat la o tendinţă descendentă pentru raportul investiţii totale/PIB în România, dat fiind impactul sever al valurilor crizei anterioare (Marea Recesiune a surprins economia internă într-o fază de supraîncălzire, cu o dependenţă puternică de finanţarea internaţională). România a continuat însă să se menţină peste nivelul din zona Euro din perspectiva ponderii investiţiilor în PIB în ciclul economic anterior, cu menţiunea că decalajul s-a diminuat semnificativ (aproape egalitate în 2018 şi 2019)", notează Andrei Rădulescu.

De notat că, după cum arată şi Banca Mondială într-un raport publicat ieri, România înregistrează istoric un grad redus de absorbţie al fondurilor europene (circa o treime din fondurile puse la dispoziţie sub atrase în ţară), ceea ce în opinia specialiştilor Băncii Mondiale pune sub semnul întrebării capacitatea României de a profita de fondul de relansare al UE, unul dintre principalele motoare ale relansării economice.

Economistul de la BT subliniază faptul că ponderea investiţiilor publice în PIB în România s-a situat constant peste nivelul din zona Euro începând cu 2006, anul de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană.

"Cu toate acestea, decalajul de dezvoltare, din perspectiva infrastructurii critice, se menţine foarte ridicat", conchide Rădulescu.