"Decât în instanţă să ne confruntăm, mai bine la CSALB să ne împăcăm!"

Irina Chiţu: Aveţi o experienţă de peste 27 de ani în sistemul bancar. Aţi lucrat în BCR, în diferite structuri la nivel european, la ARB şi sunteţi formator la Institutul Bancar Român. Acum reprezentaţi Exim Banca Românească, instituţia bancară ce are o denumire nouă după preluarea Băncii Româneşti. Pentru că sunteţi tatăl a doi copii şi tot vorbim despre educaţie, care este rolul educaţiei financiare?

Doru Bulată: Educaţia financiară porneşte de acasă, din familie, dar relaţia corectă cu banii trebuie să pornească din şcoală, într-un efort educaţional care să fie structurat şi continuu. Zi de zi interacţionăm cu banii, de aceea este important să ştim cum să facem un ban, dar la fel de important este cum anume îl cheltuim. Unii copii sunt norocoşi: primesc educaţie acasă, în familie, în mediile în care trăiesc. Îmi amintesc prima lecţie pe care am învăţat-o de la bunicul meu. Aveam opt ani şi l-am rugat să-mi dea 20 de lei să merg la bâlci. Bunicul meu mi-a spus: "Nepoate, nu mă face pe mine un pol, dar nici ţie nu ţi-l dau degeaba!" Şi astfel am învăţat un lucru esenţial: banii nu cad din cer!

Vrei să ai un copil conştiincios? Vrei să ai un adolescent educat, disciplinat, independent? Atunci dă-i posibilitatea să câştige bani! Şi mult mai important, să aibă grijă de ei! Pe copiii mei i-am implicat în activităţi casnice, să-şi facă curăţenie în camerele lor, împreună să curăţăm grădina la ţară. Acum ei au deja un card, au un cont, şi îl folosesc destul de frecvent.

Am încercat tot timpul să le dăm sfaturi simple: în primul rând economiseşte! Pune banii la început în puşculiţă, mai târziu într-un cont. Apoi, foloseşte banii cu chibzuinţă! Foloseşte banii în mod inteligent! Nu da banii pe lucruri de care nu ai nevoie! Poate mai important decât primele două: să ai bani tot timpul! Banii sunt ca oxigenul! Nu te gândeşti la el, dar îţi dai seama când îţi lipseşte!

La şcoală am insistat foarte mult în perioada care se numeşte Şcoala Altfel, să primească informaţii relevante despre ce sunt banii, cum se produc şi cum trebuie cheltuiţi. Au participat la astfel de lecţii, dar cred că nu este suficient. Repet: este nevoie de un efort educaţional structurat şi continuu, cel puţin o dată pe an este nevoie ca în şcoli, începând de la şcoala primară până la liceu şi apoi în facultate, copiii să primească informaţie financiară structurată, care să-i ajute să gândească în mod structurat. Ca o materie de sine stătătoare pe care să o faci în fiecare an, în funcţie de complexitatea informaţiilor.

Irina Chiţu: Cine ar trebui să se implice în acest proces de educaţie?

Doru Bulată: Îmi amintesc că, în Statele Unite, seara la cină, familia vorbeşte despre indicii bursieri. Este foarte important să avem obiceiuri financiare. Şi aceste obiceiuri ne vor ajuta în viaţă. Din păcate, sunt din toate categoriile de populaţie - de la copii la seniori - oameni care nu au această educaţie financiară. Sistemul bancar s-a unit în acest efort de a aloca resurse pentru creşterea gradului de educaţie financiară în rândul populaţiei. Toată comunicarea bancară este implicată în astfel de programe.

Suntem interesaţi să avem clienţi educaţi.

Un client educat reprezintă o valoare pentru o instituţie de credit. Un client educat este căutat de toate băncile. Pentru că ştie, cunoaşte şi înţelege produsele şi serviciile bancare! Le foloseşte şi în acelaşi timp le recomandă şi la alţii. Educaţia financiară este şi în beneficiul băncilor care vor vinde mai mult şi vor avea mai puţine credite neperformante. Un obiectiv strategic este să ne informăm clienţii. Să înţeleagă produsele, să înţeleagă serviciile noastre, să înţeleagă când este bine să ia un credit, dacă situaţia financiară le permite.

Irina Chiţu: În continuare incluziunea financiară în România este scăzută, în continuare avem peste 40% din populaţie care nu are nici măcar un cont bancar. Ce credeţi că ar trebui făcut ca să creştem incluziunea financiară?

Doru Bulată: Există un principiu: nu poţi să administrezi ceea ce nu înţelegi! În afară de educaţia financiară care poate creşte intermedierea, un alt element ar fi legat de digitalizarea care ofera acces la produse, la sisteme de plată, la sistemele de transzacţionare ale pieţei. Este necesar să înţelegem toţi că trebuie să investim bani în afacerile şi în firmele pe care le deţinem, altfel există riscul să avem capitalism şi capitalişti fără capital, iar bunăstare doar în mod limitat!

Irina Chiţu: Ce riscuri trebuie să ia in calcul un consumator când face un credit, de exemplu?

Doru Bulată: În primul rând să se gândească foarte bine dacă are nevoie de acel credit şi să se îndatoreze doar în moneda din care rezultă veniturile familiei. În al doilea rând, nivelul ratelor lunare să nu depăşească 20-25% din venituri şi să excludă din calcule primele, bonusurile sau dividendele, care sunt temporare. Să achiziţioneze şi un produs de asigurare, chiar dacă la început i se pare mai scump, dar este mai sănătos aşa.

Irina Chiţu: Ce riscuri îşi asumă banca în momentul în care creditează un consumator?

Doru Bulată: Banca îşi asumă în primul rând un risc să aibă un credit neperformant. Dar avem legislaţie şi proceduri ca să administrăm acest risc cât se poate de eficient. Când un client are întârzieri în plata ratelor, de exemplu, este în mod clar un moment dificil pentru el, dar ne afectează şi pe noi. În primele zile, când vedem că avem o restanţă la un client, luăm legătura cu acest client şi încercăm să găsim soluţii. Pentru o perioadă să îşi amâne ratele, să găsim o soluţie pentru refinanţarea creditului dacă este posibil. Inclusiv pentru o perioadă să suspendăm dobânda dacă este cazul. Nu ne dorim să ajungem la executarea garanţiilor. Obiectul nostru de activitate nu este legat de administrarea garanţiilor!

Irina Chiţu: Puteţi să vă daţi seama şi înainte ca un client să înregistreze întârzieri în plata ratelior că el are o problemă?

Doru Bulată: Relaţia dintre bancă şi client este o relaţie pur umană. Şi în acest sens reuşim să aflăm, prin dialog cu clientul, dacă sunt dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea ratelor. Pentru persoanele juridice, pentru firme, lucrurile sunt mai complexe, dar în acelaşi timp ne asigură predictibilitate mai mare. Când vedem că a scăzut salariu pe care clientul îl încasează printr-un cont al băncii, ne dăm imediat seama că ceva se întâmplă. Negociem cu clienţii ţinând seama de relaţiile contractuale, de drepturi şi obligaţii, dar în mod evident şi de situaţia financiară a fiecăruia. Ce nu putem negocia este buna-credinţă! Şi această condiţie este valabilă pentru ambele părţi! Recomandarea noastră este să vină către bancă dacă are probleme şi să încerce să-şi plătească măcar o anumită sumă din rată. Înţelegem dificultatea, dar să arate că are dispoziţia necesară de a găsi o soluţie.

Irina Chiţu: Cum vede banca dumneavoastră relaţia cu CSALB?

Doru Bulată: Relaţia dintre client şi bancă este o relaţie de încredere, dar şi această încredere trebuie să fie verificată. Dacă în faţa instanţei şi după pronunţarea instanţei este posibil ca ambele părţi să rămână nemulţumite de sentinţă, la CSALB este deplin posibil ca ambele să fie mulţumite! Decât în instanţă să ne confruntăm, mai bine la Centru să ne împăcăm

Consumatorii să apeleze la CSALB atunci când consideră că nu au găsit o soluţie favorabilă în relaţia cu banca! Multe situaţii dificile se rezolvă în bănci, dar dacă nu a reuşit să găsească înţelegere, CSALB este locul unde neînţelegerile pot fi rezolvate. Soluţionarea alternativă asigură economia resurselor: timp şi bani, nervi şi emoţii. Dacă ar fi să scot în evidenţă trei elemente esenţiale ale ativităţii CSALB acestea ar fi: încredere, echitate şi solidaritate.

Irina Chiţu: Mulţumesc!